Serverul Internațional UNESCO pentru Democrație, Pace și Drepturile Omului
 
  Pagina de start D@dalos Pagina de start în limba română Site map Contact  
 

 

Teme:

 Drepturile omului / Personalități / Democrație / Partide / UE / ONU / Durabilitate / Globalizare / Web 2.0

     

 

Metode:

 Pedagogie politică / Metodele pentru educația politică / Pedagogie pentru pace /// Întrebări, critici, comentarii?

 
 

 Sunteți aici:

D@dalos > Pagina de start în limba română > Web 2.0 > Ce este Web 2.0?

 



Cuprins


Temele manualului online despre Web 2.0:

Introducere

Ce este Web 2.0?

 Elementele Web 2.0

 Tagging: Gândirea 2.0

Educația 2.0

Politica 2.0

Economia 2.0

Societatea 2.0

 


Ce este
Web 2.0?

În ciuda faptului că se bazează pe o întreagă serie de noi tehnologii, Web 2.0 nu este o nouă tehnologie, ci un fel de termen generic pentru cel de-al doilea val al World Wide Web.

Noţiunea se referă în special la două schimbări fundamentale. În primul rând, la tranziţia de la web-ul în care se citeşte la web-ul în care se scrie/citeşte, plin de conţinuturi generate de utilizatori (web participativ), iar în al doilea rând la așa numitul cloud computing.

Fără a avea pretenția că aceasta este definiţia ultimativă, general acceptată, există totuşi un consens asupra faptului că aceste două elemente sunt decisive.

Premisele celor două schimbări au fost o serii de progrese tehnice, în special răspândirea tot mai mare a conexiunilor de internet de mare viteză, a hardware-ului performant şi a noilor tehnologii de programare web, care au permis realizarea unor pagini internet mai interactive şi reacţii mai rapide, posibile până la acel moment doar în cadrul aplicaţiilor locale.




 











Web 1.0: consum







Web 2.0:
cooperare pe internet


În acest context, orice persoană privată, şcoală, instituţie, mică firmă etc. poate fără dificultate să încarce propriile conţinuturi pe web – nu doar texte, ci şi fotografii, materiale video sau audio.

Astfel, internetul a devenit cu adevărat un mediu interactiv, după ce mulţi ani fusese mai degrabă o stradă cu sens unic, servind utilizatorilor doar pentru consumul pasiv de informaţii realizate de webmasteri profesionişti.

Nu consumul, ci realizarea și distribuirea de conţinuturi proprii a devenit noul țel. Noile tendințe s-au dezvoltat într-un ritm incredibil, ceea ce impune, pe bună dreptate, conceptul de web participativ.




Wiki-uri, bloguri, rețele de socializare







Cloud computing
















































U
Dar cum se implică utilizatorii? Mii de persoane participă la dezvoltarea enciclopediei online Wikipedia, milioane de utilizatori scriu bloguri, devenite un fenomen de masă. Reţelele de socializare, precum Facebook sau Xing, au cunoscut o răspândire fără precedent. Un număr imens de utilizatori fac schimb de materiale video, muzică sau fotografii, colaborează, comunică, comentează, evaluează etc. (vezi și pagina Elementele Web 2.0).

Să trecem acum la cel de-al doilea element central al Web 2.0, aşa numitul Cloud computing. Ce se ascunde în spatele acestei noţiuni? Cloud computing înseamnă că pe serverele de internet nu se află doar date, ci şi aplicaţii, la care utilizatorii au acces de la orice computer conectat la internet şi cu un browser. Nu mai aveţi nevoie de Microsoft Office, nici de vreun program local de mindmapping etc. Totul vă stă la dispoziţie pe serverele furnizorilor de servicii - Google, Zoho etc. Cu alte cuvinte: internetul se transformă tot mai mult într-un desktop. Un scurt film Common Craft explică aspectele esenţiale:

Cloud Computing in Plain English


În cadrul prezentului manual online, acest al doilea element trece însă pe planul secund. După cum am mai enunţat şi în Introducere, în centrul interesului nostru se află noile forme de interacţiune sociale şi efectele acestora asupra unor domenii precum educația, politica, economia şi societatea, ce au fost făcute posibile de Web 2.0. În opinia lui Miriam Meckel

"fenomenul ce se află la bază, cu noile sale forme de interacţiune socială – care au devenit posibile datorită inovaţiilor tehnice -, cu multiplele lor consecinţe asupra comunicării în politică, economie şi societate [necesită] [...] un scop care să ţină cont nu doar de cerinţele ce derivă din transformările tehnice, ci şi de cele ale comunicării din diferitele zone ale societăţii. Web 2.0 permite interacţiunea şi comunicarea organizată direct de utilizatori, prin crearea, schimbul şi procesarea ulterioară a conţinuturilor realizate de utilizatori prin intermediul blogurilor, wikiurilor şi reţelelor sociale. Prin crearea de reţele de comunicare şi sociale, utilizatorii transformă comunicarea socială – aceasta se îndepărtează de tiparul ‚puţini care produc pentru mulţi’ şi se apropie de acela în care ‚din cei mulţi ia naştere ceva’: reţeaua virtuală a celor conectați la nivel social şi global."

[Miriam Meckel: Aus Vielen wird das Eins gefunden - wie Web 2.0 unsere Kommunikation verändert; în: Aus Politik und Zeitgeschichte 39/2008, p. 17, versiunea online]

Definiţiile enunţate în caseta din partea dreaptă pun, la rândul lor, accentul pe aspecte precum interacţiune, cooperare şi participare. Astfel, în glosarul Harvard Business Manager, Web 2.0 este definit ca un "concept de cooperare", iar Tim O'Reilly vorbeşte în definiţia sa despre o "structură de participare".

Noţiunile de "concept" şi "arhitectură" ar putea însă crea senzația eronată că Web 2.0 reprezintă un proces planificat, care poate fi coordonat. Nu este cazul. Web 2.0 oferă doar o platformă, a cărei importanţă creşte abia prin utilizarea masivă, organizată direct de către utilizatori.

În acest context, Miriam Meckel vorbeşte despre o "nouă formă de auto-organizare comunicativă" (ibd., p. 18). Manuel Castells, renumit cercetător în domeniul comunicaţiei, a introdus în acest sens termenul de "mass self-communication".

Cu puţin timp înainte de trecerea în noul mileniu, cu mult înainte însă de a se vorbi despre Web 2.0, Manuel Castells scria în volumul I ("Ascensiunea societăţii reţelelor”) al trilogiei sale epocale despre era informaţiei
:

 

 

 

Definiţii pentru Web 2.0

 

Termenul de Web 2.0 nu desemnează un tip cu totul nou de tehnologii sau aplicaţii, ci descrie un nou mod de a utiliza internetul, diferit din punct de vedere social şi tehnic, ce permite o mai bună utilizare şi exploatare a posibilităţilor oferite de internet. Web 2.0 reprezintă o treaptă superioară în evoluţia internetului, unde în prim plan nu se mai află doar diseminarea pură de informaţii sau vânzarea de produse de către operatorii de pagini web, ci participarea utilizatorilor la internet şi generarea unei utilităţi suplimentare.

[trad. din: Editura Gabler (ed.), Gabler Wirtschaftslexikon, Articol: Web 2.0, pe internet]

 

Web 2.0 este un concept care definește o serie de elemente interactive şi participative ale internetului, în special ale World Wide Web. În stilul numerelor versiunilor produselor de software, acest termen postulează o nouă generaţia a internetului, pe care o separă de vechile tipuri de utilizări. Termenul pierde însă teren în faţa conceptului de social media.

[trad. din http://de.wikipedia.org/wiki/Web_2.0, 16.12.10]

 

Dezvoltarea internetului se mai poate vedea şi în cantitățile semnificativ mai mari de date, ce au condus la dezvoltarea unor noi servicii online. În paralel cu această evoluţie au mai apărut și comunităţile interactive, pe ale căror platforme se realizează schimburi de idei, reprezentări, fotografii, materiale video, date şi software. Aceste noi servicii web, care permit crearea de relaţii tehnice, sociale, bazate pe cunoaştere sau de prietenie, au condus la termenul Web 2.0, creat în anul 2004 în cadrul unei conferinţe susținute de Tim O'Reilly.

[trad. http://www.itwissen.info/definition/lexikon/Web-2-0-web-2-0.html, 16.12.10]

 

Desemnează un concept de cooperare, ce a devenit posibil cu ajutorul noilor tehnologii. Un serviciu online este Web 2.0 atunci când utilizatorii pot comenta sau recomanda conţinuturile sau le pot lega de alte servicii. De exemplu, pagini video precum Youtube, a căror popularitate se bazează pe evaluarea, comentarea sau includerea pe propriile pagini fără probleme a filmelor. În acest mod, filmele populare îndeosebi, se răspândesc pe internet ca o epidemie.

[trad. din Glosarul site-ului Harvard Business Manager, 16.12.10]

 

Web 2.0 is the network as platform, spanning all connected devices; Web 2.0 applications are those that make the most of the intrinsic advantages of that platform: delivering software as a continually-updated service that gets better the more people use it, consuming and remixing data from multiple sources, including individual users, while providing their own data and services in a form that allows remixing by others, creating network effects through an "architecture of participation," and going beyond the page metaphor of Web 1.0 to deliver rich user experiences.

[Tim O'Reilly, Web 2.0: Compact Definition?, http://radar.oreilly.com/2005/10/web-20-compact-definition.html, 16.12.10]

 

 






Manuel Castells: Societatea-rețea



"
Apariția unui nou sistem electronic de comunicare, caracterizat printr-o arie de acoperire globală, prin integrarea tuturor mediilor de comunicare şi prin potenţiala sa interactivitate, va schimba cultura noastră pentru întotdeauna." (p. 377).

Această "potenţială interactivitate" a devenit realitate odată cu dezvoltarea Web 2.0, iar "auto-comunicarea în masă" a devenit caracteristica sa cea mai pregnantă. În concluzia sa la volumul I, Manuel Castell sintetizează motivul pentru care noţiunea de "societate a reţelelor" i se pare un termen adecvat pentru a defini societatea actuală:

"Faptul că funcţiile şi procesele cele mai importante din era informaţiei sunt organizate în reţele, poate fi considerat deja o tendinţă istorică. Reţelele formează noua morfologie socială a societăţilor noastre, iar diseminarea logicii relaţionării transformă în mod semnificativ modul de funcţionare şi rezultatele proceselor de producţie, experienţa, puterea şi cultura. Este adevărat că reţelele – ca o formă de organizare socială – au existat şi în alte timpuri şi spaţii, însă noua paradigmă bazată pe tehnologia informaţiei creează baza materială pentru ca această formă să se răsfrângă asupra întregii structuri sociale şi să o pătrundă." (p. 527)




Foto: uscpublicdiplomacy [Flickr.com, Creative Commons]

Cu trilogia sa asupra erei informaționale, Manuel Castells a pus bazele unei teorii sociologice cu privire la societatea actuală. El analizează transformările de la nivel social cauzate de lumea interconectată. Trilogia sa a identificat o nouă formă de societate, și anume societatea informațională și interconectată (site-ul lui Manuel Castells).



Nesiguranța, un rezultat al schimbărilor


La fel ca mai toate revoluţiile (pentru că mulţi compară schimbările de la ora actuală cu cele generate de revoluţia industrială, care a marcat profund toate domeniile vieţii), "ascensiunea societăţii reţelelor" aduce cu sine un grad mare de nesiguranţă:

"Societatea reţelelor - noua ordine socială – este percepută de cei mai mulţi oameni ca o dezordine meta-socială, respectiv ca o succesiune automatizată și aleatorie de evenimente, ce rezultă din logica incontrolabilă a pieţelor, tehnologiei, ordinii geopolitice sau a determinării biologice." (p. 535)

[toate citatele trad. din: Manuel Castells (2004): Der Aufstieg der Netzwerkgesellschaft. Partea I a trilogiei "Das Informationszeitalter", Opladen: UTB 8259]

După cum am mai afirmat şi în Introducerea la acest manual online, intenția noastră este să realizăm un bilanţ provizoriu al acestor schimbări fundamentale. În cadrul unor capitole distincte, încercăm să evidenţiem consecinţele acestor schimbări asupra unor domenii precum educația, politica, economia şi societatea.

 

 

 

Elementele Web 2.0  ... mai multe

 

Cu toate că nu există o definiție general valabilă a Web 2.0, consensul este că (cel puțin) următoarele aplicații, servicii și activități fac parte din universul acestuia:

Blogurile / Microblogging-ul (Twitter)

Wiki-urile (vezi mai ales proiectul Wikipedia)

Tagging-ul și folksonomy

Social bookmarking (Diigo, Delicio.us etc.)

Media sharing (YouTube, Flickr etc.), Podcast-uri și mash-ups

Rețelele de socializare
(MySpace, Facebook etc.)

Feed-uri RSS și news reader

Medii de lucru online în cadrul cărora este posibilă colaborarea (aplicații web precum Zoho, Google Docs  etc.)

... mai multe

 

 






O cezură în istoria mass-media
 


Web (2.0) constituie o cezură şi din punct de vedere al istoriei mediative, fapt evidenţiat şi de Stefan Münker în interesantul său eseu "Emergenz digitaler Öffentlichkeiten. Die Sozialen Medien im Web 2.0"/"Emergența structurilor publice digitale. Social media în Web 2.0"). Autorul defineşte Web 2.0 în felul următor:

"Prin noţiunea de 'Web 2.0' se înţelege, în general, tendinţa de a configura paginile internet în aşa manieră, încât apariţia acestora să fie (co)determinată în sens semnificativ prin participarea utilizatorilor (...). Termenul de 'Web 2.0' este, într-adevăr, mai mult decât un cuvânt-cheie – el reprezintă un cod pentru o transformare pe cât de radicală, pe atât de imposibil de oprit nu doar a mediilor digitale, ci a întregii noastre lumi." (p. 15, 28)

"
Fără a exagera, putem afirma că internetul a fost cu adevărat redescoperit în decursul ultimilor ani – iar prin Web 2.0 el a fost redescoperit în calitatea sa de agent al interacţiunii sociale. Dacă internetul reprezintă o tehnică a mediilor, care este întotdeauna potenţial interactivă, atunci în spatele noţiunii de Web 2.0, în cadrul internetului funcţionează medii pentru care interactivitatea nu mai constituie un potenţial, ci o conditio sine qua non, o condiţie esenţială pentru existenţa lor. Serviciile oferite în cadrul Web 2.0 sunt medii digitale de reţea, a căror utilitate transpare de abia prin utilizarea lor colectivă." (p. 70-71)

"
Faptul că digitalizarea a marcat o cezură un prag din punctul de vedere al istoriei mass-media (...) se referă la transformarea paradigmatică reală, pe care apariţia tehnologiei computerelor l-a însemnat pentru geneza şi dezvoltarea mediilor. Computerul (...) este un aparat tehnic, capabil să simuleze pe cale digitală toate celelalte medii. Din acest motiv, unii numesc computerul şi 'mediul universal'; eu prefer să nu mă refer la computerul ca la un mediu, ci ca la o tehnică universală, capabilă să genereze toate celelalte medii. (...) Dacă nu cumva se întâmplă ca noi toți să avem o înţelegere cu totul greşită asupra computerului, atunci cezura despre  care vorbeam se referă la faptul că acesta a depăşit dintotdeauna orice limită pe care tehnica sa digitală o punea utilizării mediale, în baza particularităţilor tocmai acestei tehnici. (...) Dacă însă tehnica nu mai impune nici o limită utilizării mediilor, oferind doar nenumărate posibilităţi – atunci schimbarea de paradigmă este evidentă. În toate domeniile în care apar medii digitale, nu se mai pune, în principiu, problema limitărilor, ci doar a explorărilor. (...) Dacă din punct de vedere tehnic totul este posibil, atunci cade în sarcina utilizatorilor să impulsioneze tendințele viitoare de dezvoltare tocmai prin comportamentul lor de utilizatori." (p. 64-65)

[toate citatele trad. din: Stefan Münker (2009): Emergenz digitaler Öffentlichkeiten. Die Sozialen Medien im Web 2.0, Frankfurt/Main]









Web 1.0 versus
Web 2.0



Schema următoare sintetizează încă o dată conceptul de Web 2.0, prin intermediul unei comparaţii între Web 1.0 (un termen aplicat retrospectiv asupra anilor de început ai World Wide Web) şi Web 2.0:




[Autori: Dr. Ragnar Müller / Prof. Dr. Wolfgang Schumann]
 

 

Sus

Pagina de start D@dalos

Pagina de start în limba română

Site map

Contact

1998-2011 D@dalos - Educație politică, educație pentru democrație și drepturile omului, pedagogie pentru pace (un proiect al Pharos e.V.), Web: Agora