Serverul Internațional UNESCO pentru Democrație, Pace și Drepturile Omului
 
  Pagina de start D@dalos Pagina de start în limba română Site map Contact  
 

 

Teme:

 Drepturile omului / Personalități / Democrație / Partide / UE / ONU / Durabilitate / Globalizare / Web 2.0

     

 

Metode:

 Pedagogie politică / Metodele pentru educația politică / Pedagogie pentru pace /// Întrebări, critici, comentarii?

 
 

 Sunteți aici:

D@dalos > Pagina de start în limba română > Web 2.0 > Ce este Web 2.0? > Elementele Web 2.0

 



Cuprins


Temele manualului online despre Web 2.0:

Introducere

Ce este Web 2.0?

 Elementele Web 2.0

 Tagging: Gândirea 2.0

Educația 2.0

Politica 2.0

Economia 2.0

Societatea 2.0

 


Elementele Web 2.0

Chiar dacă nu s-a convenit încă asupra unei definiții general valabile a Web 2.0 (vezi și Ce este Web 2.0?), este clar că (cel puțin) aplicațiile, serviciile și activitățile enumerate mai jos fac parte din acesta. În cele ce urmează vom discuta despre următoarele elemente ale Web 2.0 (Social Web sau Social Media):


Bloguri (și Webloguri)

Microblogging (Twitter)

Wiki-uri (vezi mai ales proiectul-fanion Wikipedia)

Social bookmarking (Diigo, Delicious etc.)

Media sharing (YouTube, Flickr etc.)

Rețelele de socializare
(MySpace, Facebook etc.)

Feed-uri RSS

Aplicații web
(instrumente online precum Google Docs etc.)




 



Pentru a explica mai bine felul în care funcționează diferitele elemente ale
Web 2.0, am ales să apelăm la extraordinarele filme ale Common Craft. Dacă dați click pe simbolul video - și vă recomandăm să o faceți neapărat -, vi se deschide filmul pe pagina web Common Craft și puteți viziona timp de 2-3 minute respectiva explicație. De regulă, filmele sunt disponibile în mai multe limbi (germană, engleză, franceză și spaniolă). Primul film al seriei vă explică ideea de bază din spatele social media, dând ca exemplu o înghețată...



Tagging



O pagină separată se ocupă cu problema
tagging-ului, o funcție de bază a Web 2.0, care joacă un rol important în cadrul tuturor elementelor pe care urmează să vi le explicăm pe pagina de față (spre pagina Tagging: Gândirea 2.0). Fără tag-uri și folksonomies, social web nu ar fi posibil:

"Dacă înțelegem web-ul 2.0 ca pe o filosofie care maximizează atât inteligența colectivă, cât și ca pe o sursă de utilitate individuală prin procesele de schimb dinamice și formalizate(...), tag-urile și folksonomy reprezintă, la rândul lor, coloana vertebrală a acestei mișcări, acestea făcând posibile identificarea și distribuirea conținuturilor generate de utilizatori."

[trad. din Matthes Fleck/Lars Kirchhoff: Folksonomy und Tags oder warum es im Web keine Regale gibt, în: Miriam Meckel/Katarina Stanoevska-Slabeva (ed.) (2008), Web 2.0. Die nächste Generation Internet, Baden-Baden: Nomos, p. 189-200]







Diversitatea blogurilor








Motivul popularității blogurilor




Blogurile

Numele inițial al acestora, ”weblogs”, ne arată care era funcția acestora, și anume de jurnale online care pot servi oricăror scopuri. O familie își poate ține la curent prietenii și rudele de pe tot cuprinsul lumii asupra dezvoltării copiilor lor prin intermediul unor texte scurte, fotografii și filme. Un grădinar-amator își poate descrie succesele și eșecurile în cultivarea plantelor din propria-i grădină. Un amator de aforisme își poate propune să posteze săptămânal un nou aforism pe blogul său. Chiar și noi avem două bloguri dedicate domeniilor noastre de specialitate: într-unul dintre acestea vă informăm despre noile tendințe de dezvoltare din domeniul computerului și internetului cu aplicații în educație, iar cel de-al doilea este dedicat "Educației politice și Web-ului 2.0".

În cursul a doar câțiva ani, blogurile s-au transformat într-un fenomen de masă, iar asta, mai ales din două motive: primul motiv explică de fapt și popularitatea enormă de care s-au bucurat toate elementele Web 2.0 și se află într-o strânsă legătură cu triada express - connect - share. După cum se pare, nevoia de comunicare și exprimare a propriilor interese era foarte mare, la fel și nevoia de a lua legătura, de interconectare, cu alți utilizatori, precum și de a împărtăși cunoștințe, opinii, preferințe sau trimite către conținuturi interesante etc. (vezi și Societatea 2.0).

Și tocmai aceste funcții sunt îndeplinite de diferitele servicii Web 2.0. Bunăoară, blogurile dispun, de regulă, de funcția de comentarii, iar blogosfera (= cele peste 150 de milioane de bloguri existente în lume la ora actuală
[01/2011]) este interconectată prin intermediul link-urilor, trackback-urilor și blogroll-urilor, ceea ce înseamnă că noutățile se pot afla într-un timp incredibil de scurt.

Cel de-al doilea motiv se aplică, la rândul său, majorității aplicațiilor Web 2.0: Blogurile sunt ușor de utilizat și de cele mai multe ori gratuite. Dacă vă decideți să publicați conținuturi pe propriul dvs. blog, veți vedea că nu durează nici zece minute până când primul dvs. text va fi publicat pe internet. Vă puteți face un cont gratuit pe platforme precum Blogger sau WordPress și deja puteți scrie. Filmul Common Craft de mai jos explică simplu și eficient ce sunt de fapt blogurile:



Funcțiile blogurilor


Blogurile au fost la început simple jurnale web ale unor indivizi. Potențialul lor pentru companii (corporate blogs), asociații, ONG-uri etc. a fost însă curând recunoscut. Bunăoară, noi ne ocupăm de blogul DARE, o rețea paneuropeană de ONG-uri care activează în domeniul educației în spiritul democrației și al drepturilor omului. Pentru astfel de rețele, blogurile reprezintă un instrument simplu de utilizat, la care pot contribui mai mulți autori din țări diferite. Aceștia pot face schimb de informații, pot realiza și promova proiecte comune, pot face lobby etc. Și, pe lângă toate acestea, ei mai pot realiza o arhivă cronologică, organizată în funcție de tag-uri (vezi și Tagging: Gândirea 2.0).



Corporate Blogs:
Comunicarea cu clienții și managementul cunoștințelor








Volumul de mai jos tratează pe larg blogurile, chiar dacă acest lucru nu reiese neapărat din titlul său:


Companiile folosesc blogurile în cea mai mare parte pentru comunicarea cu clienții. Avantajul este că blogurile favorizează o comunicare mai liberă, iar clienții își pot da cu părerea prin intermediul funcției de comentarii. Bineînțeles că acest lucru poate fi și periculos uneori, acesta fiind motivul pentru care multe companii ezită încă să facă marele pas către enterprise 2.0 (vezi și capitolul Economia 2.0).

Totuși, nici o companie nu își poate permite măcar să urmărească ce se scrie despre ea în blogosferă (blog-monitoring). Comentariile din blogosferă pot lua o amploare nebănuită, vezi de exemplu cazul firmei DELL (vezi textul din caseta din dreapta paginii). Pe de altă parte, răspândirea virală face foarte atrăgătoare blogurile pentru sfera marketing-ului.

În plus, multe companii folosesc blogurile la nivel intern. La fel ca wiki-urile, blogurile reprezintă un instrument eficient de comunicare internă într-o companie sau în cadrul unei rețele e angajați, furnizori sau prestatori de servicii.

Totodată, blogurile pot aduce o contribuție importantă la managementul cunoașterii din cadrul unei companii, pentru că din cele scrise, în timp se construiește o arhivă care conține cumulul de cunoștințe al tuturor angajaților. Atunci când un angajat de valoare părăsește firma, măcar o parte din know-how-ul ei rămâne în companie, sub forma articolelor sale de pe blog.

Și în cazul căutărilor pe internet, blogurile joacă un rol tot mai important. Deseori, articolele de pe bloguri apar pe paginile de rezultate ale motoarelor de căutare chiar pe primele poziții. Și pentru că deseori este vorba despre contribuții cu iz personal și/sau opinii subiective, se înțelege că informațiile de pe bloguri trebuie asimilate cu prudență. Dar în afara nenumăratelor jurnale personale, există și multe bloguri profesionale, care sunt considerate a fi printre cele mai bune surse de informare în cadrul domeniilor lor de specialitate.

 

 

 

"DELL Hell"

 

În iunie 2005, bloggerul profesionist din SUA Jeff Jarvis s-a plâns pe blogul său despre noul lui computer de la firma DELL. Atunci când îl cumpărase, Jeff plătise o sumă suplimentară pentru reparații la domiciliu. Compania DELL nu a fost însă în stare să îi onoreze contractul. După o serie de discuții în contradictoriu cu reprezentanții firmei, Jeff Jarvis a început să povestească pe blogul său despre ce a pățit. În cea de-a doua postare despre service-ul deficitar al lui DELL, Jeff Jarvis a inventat termenul de "DELL Hell". Căutările pe Google, patru săptămâni de la debutul dezbaterii de pe blog (...) afișau 3,5 milioane de rezultate. Între timp apăruseră mulți alți clienți nemulțumiți care comentau pe blogul lui Jeff Jarvis sau pe alte platforme de comunicare. O analiză a difuzării comunicării în rețea despre calitatea serviciilor oferite de DELL a arătat că blogurile care vorbeau despre gradul de satisfacție al clienților cu privire la produsele și serviciile oferite de compania DELL se aflau pe primul loc, și doar 37 % din toate link-urile afișate trimiteau (...) la bloggerul Jeff Jarvis. În concluzie, o situație specială (...) poate motiva chiar și un singur comunicator să discute despre un anumit subiect pe internet, exercitând temporar presiune asupra unei companii.

[trad. din Miriam Meckel, Aus Vielen wird das Eins gefunden - wie Web 2.0 unsere Kommunikation verändert; în: Aus Poli-tik und Zeitgeschichte 39/2008; p. 20, versiunea online]

 

 



Blogger-Credo:
"We don't break the news, we fix the news."



Actualitate și interconectare


Totodată, mulți bloggeri se consideră a fi o alternativă la presa convențională. Ei raportează despre subiecte și evenimente neacoperite de mass-media. Astfel, rolul mass-media de gatekeeper și agenda setter este pus la îndoială. Numărul blogurilor politice care prezintă și comentează evenimente curente este în permanentă creștere. Așa numitul citizen journalism devine tot mai important, mai ales în domeniile de criză (warblogs, vezi și capitolul Politica 2.0).

Indiferent de conținutul lor, unul dintre avantajele principale ale blogurilor este faptul că sunt foarte actuale, reprezentând astfel un mijloc excelent de a te ține la curent cu domeniile de interes (de exemplu, prin abonare prin RSS feed. În plus, la fel ca și în cazul celorlalte aplicații Web 2.0, pot fi identificate cu ușurință persoanele care se ocupă cu aceleași subiecte.



Blogurile și educația










Blogurile pot fi valorificate în moduri multiple și mai ales în domeniul educației. Ele pot fi folosite la nivel individual, de exemplu ca jurnale care să însoțească procesul de învățare. În ceea ce privește clasele sau grupele de seminar, ele pot însoți procesul de documentare pentru proiecte, seminare sau ore de curs. Chiar și școlile pot întreține bloguri dedicate întregii comunități școlare etc.


Scopurile de urmărit cu ajutorul blogurilor
pot fi, de exemplu:

  • încurajarea elevilor și studenților să scrie într-un format care va deveni tot mai important în viața profesională

  • documentarea progreselor făcute la învățătură

  • recapitularea conținuturilor educaționale prin postarea unor articole pe blog

  • reflectarea la conținuturile educaționale

  • deprinderea rezumării conținuturilor

  • cooperare în cadrul unei echipe, stimularea procesului de învățare și scriere la comun

  • deprinderea de a scrie pentru public

  • identificarea persoanelor cu interese similare

  • participarea la discuțiile de pe internet (funcția de comentarii)

  • creșterea gradului de motivare în sensul asimilării de cunoștințe, cu scopul de a scrie în mod competent pentru un public internațional

  • colaborarea cu alte clase, grupuri, școli, universități, ONG-uri...

  • etc.

Competența mediatică, educația în spirit participativ și de cooperare pot fi stimulate. Totodată, tot ce este creat pe o pagină de internet se arhivează în mod automat. De aceea, scrisul pe bloguri este cât se poate de recomandat. Will Richardson, autorul unui volum de excepție cu privire la implementarea instrumentelor Web 2.0,  rezumă avantajele utilizării blogurilor în comparație cu scrisul tradițional pe hârtie după cum urmează:

"writing stops; blogging continues.
writing is inside; blogging is outside.
writing is monologue; blogging is conversation."

[din Will Richardson (2006), Blogs, Wikis, Podcasts, and Other Powerful Web Tools for Classrooms, Thousand Oaks, p. 31]



De ce sunt blogurile atrăgătoare


Peter Glaser, care a urmărit felul în care s-a dezvoltat lumea digitală încă de la începuturi și care este el însuși un blogger activ, a răspuns într-un interviu dat Stuttgarter Zeitung în 23 iulie 2008 la întrebarea cum își explică atractivitatea blogurilor după cum urmează:

"Prin intermediul blogurilor pot afla ce gândesc, cred, fac, citesc sau fotografiază oamenii. Asta nu înseamnă că trebuie să renunț la biblioteca mea deosebit de bogată și nici că nu mai citesc ziare tipărite. Dar când vine vorba de surprizele și ciudățeniile de înaltă clasă scrise pe hârtie, mi-ar trebui mult prea mult loc de depozitare. Prin urmare, blogurile reprezintă o cale de acces minunată spre cultura universală modernă."

[înapoi la cuprins]







Twitter & Co.


















Unde folosim microblogging-ul




Microblogging

Microblogging-ul este o formă specială de blogging, limitată, de obicei, la 140 de semne sau mai puțin. Acesta își are originile în SMS-uri, care au devenit un adevărat model de urmat pentru adepții microblogging-ului. Microblogging-ul se practică atât în public - vezi gigantul Twitter -, cât și în cadrul unor grupuri închise, de exemplu în cadrul unei companii sau în limitele unui anumit proiect.

În particular, acesta este util atunci când dorim să ne ținem la curent prietenii, familia sau cunoscuții despre evenimente din viața noastră, iar datorită faptului că update-urile de status pot fi făcute și prin intermediul telefoanelor mobile, acest lucru este cât se poate de ușor. Bunăoară, la sfârșitul anului 2010, cca. 40% din totalul tweet-urilor (acesta este numele mesajelor scurte de pe Twitter) au fost transmise pe această cale. Filmul de la Common Craft ne arată cum funcționează acest lucru:



Microbloggingul poate fi folosit, în ciuda dimensiunilor reduse ale posturilor, într-o mulțime de contexte
:

  • pentru companii, în vederea cultivării relațiilor cu clienții;

  • pentru guverne, administrații, parlamente etc., pentru informarea și comunicarea cu cetățenii (pentru a vă face o idee despre măsura în care se utilizează microbloggingul, vă sugerăm să vizitați pagina govtwit, cu conținuturi privind politica din SUA);

  • comunicarea în interiorul companiilor și/sau referitoare la anumite proiecte (pentru a întreba rapid un coleg, pentru a trimite link-ul către un document și a cere un feedback; pentru a trimite link-ul către o sursă de informații recent descoperită etc.);

  • comunicarea cu colegii și studenții în universități

  • etc.



Căutarea după hashtags










Automatizarea căutării cu alerts




Urmărirea persoanelor pe Twitter









Studiu de caz pentru utilizarea activă

Utilizarea pasivă presupune acțiuni precum căutarea de informații și cunoașterea unor persoane cu experiență în domeniile de interes. În afara funcției normale de căutare, Twitter mai oferă o formulă de căutare ceva mai eficientă, prin intermediul așa numitelor hashtags. Acestea sunt, de fapt, cuvinte-cheie tipice pentru Web 2.0 (tags), folosite de către utilizatori pentru a organiza conținuturi (în cazul de față, tweet-uri).

Se dau, de exemplu, #gov20 (una dintre cele mai importante hashtag-uri pentru tweet-uri pe tema "government 2.0") sau #iranelections (un hashtag celebru, care a marcat contribuțiile cu privire la ultimele alegeri din Iran și mișcările de stradă asociate acestora). Dacă ne realizăm căutările cu ajutorul acestor hashtag-uri, relevanța rezultatelor obținute se îmbunătățește simțitor. Bineînțeles că pentru a face acest lucru trebuie să știm care sunt hashtag-urile. În acest sens ne vin în ajutor servicii specializate precum Tagalus, care este un fel de dicționar de hashtag-uri.

Nu ne mai rămâne de menționat decât faptul că acest procedeu de căutare poate fi și automat. Servicii precum Twilert oferă posibilitatea setării unor așa numite alerts, cu ajutorul cărora puteți primi zilnic pe e-mail, de exemplu, o listă cu toate tweet-urile scrise cu hashtag-ul #gov20. Twitter reprezintă, așadar, un instrument extraordinar, care ne ajută să fim la curent cu tot ce se întâmplă nou în domeniile noastre de interes.

Twitterul devine cu atât mai eficient atunci când ne concentrăm asupra persoanelor care scriu tweet-uri care vi se par interesante și dacă ne decidem să le urmărim. Cum se face asta? Noi am ales să procedăm după cum urmează: timp de mai multe zile am parcurs lista consistentă de rezultate semnalate în alert-urile cu hashtag-ul #gov20. Apoi ne-am decis să urmărim patru persoane diferite. Acest lucru ne-a ușurat treaba, pentru că nu a mai trebuit să parcurgem sute de tweet-uri și ne-am asigurat astfel o serie optimă de rezultate, cercul de persoane selectat furnizându-ne de regulă toate informațiile de interes imediat.

Cu doi dintre twitterii care postează în domeniul nostru de specialitate am luat și legătură directă, iar la ora actuală corespondăm pe e-mail mai pe larg despre temele care ne interesează. Astfel am câștigat doi parteneri de discuții importanți pentru proiectele noastre curente, pe care nu i-am fi întâlnit niciodată dacă nu ar fi existat Twitter.

În ceea ce privește utilizarea activă, adică transmiterea de tweet-uri proprii, vă prezentăm mai jos filmul intitulat "Managementul cunoașterii în 140 de semne", precum și site-ul aferent acestuia, cu un studiu de caz din domeniul academic:




[înapoi la cuprins]







Software-ul paradigmatic al Web 2.0


Cartea următoare conține pe paginile 39-60 un capitol relevant despre importanța wiki-urilor:




Wiki-urile

„Închipuiți-vă că navigați pe internet și că găsiți pe o pagină lisa de publicații a autorului dvs. preferat, care nu conține însă și titlul ultimului volum publicat de acesta. Pe pagină există însă un buton pe care scrie ‚editare’. Dați click pe acest buton și vi se deschide o fereastră de editare (...) în care puteți introduce noul titlu, pentru ca mai apoi să îl salvați. Imediat, titlul devine disponibil online. Atunci când dați peste o pagină de internet pe care puteți face acest lucru, atunci aveți de-a face cel mai probabil cu o pagină wiki. Bineînțeles că un alt utilizator vă poate modifica sau șterge contribuția, în fond, acestea sunt regulile. Totuși această capacitate a software-ului wiki a schimbat fundamental calitatea internetului .“

[trad. din Anja Ebersbach/Markus Glaser/Richard Heigl: Social Web, Konstanz: UVK Verlagsgesellschaft, ediția a 2-a, 2011, p. 39 și urm.]

Wiki-urile sunt definitorii pentru Web 2.0. Conținutul unui wiki este creat de utilizatori (user generated content) și poate fi modificat de aceștia oricând. Wiki-urile permit conceperea de conținuturi în regim de cooperare. Dacă inteligența colectivă este principiul central al lumii Web 2.0, atunci wiki-urile reprezintă software-ul paradigmatic pentru această lume. Un exemplu în acest sens este povestea de succes a celui mai cunoscut wiki, enciclopedia online Wikipedia. Don Tapscott și Anthony D. Williams, autorii influentului volum "Wikinomics. How Mass Collaboration Changes Everything" se folosesc de termenul ”Wikinomics” (adică Wiki + Economics) pentru a caracteriza schimbările fundamentale care au loc în sistemul economic (despre Wikinomics vezi și capitolul Economia 2.0):

"A wiki is more than just software for enabling multiple people to edit Web sites. It is a metaphor for a new era of collaboration and participation."

[Don Tapscott / Anthony D. Williams: Wikinomics. How Mass Collaboration Changes Everything, London 2008, p. 18]

Filmul Common Craft explică în cele ce urmează modul de funcționare al wiki-urilor:



Wikipedia












"Închipuiți-vă o lume în care întregul bagaj de cunoștințe al omenirii să fie disponibil tuturor în mod gratuit. Acesta este  obiectivul nostru!"

[Jimmy Wales]


Un alt film al Common Craft este dedicat enciclopediei online Wikipedia, a cărei versiune în limba engleză include, la ora actuală [01/2011], peste 3,5 de milioane de articole enciclopedice concepute de utilizatori. Scopul declarat al Wikipedia este să pună la dispoziția tuturor întreaga sumă a cunoașterii umane. În ciuda faptului că această enciclopedie are un grad înalt de calitate, după cum s-a dovedit în nenumărate studii, mulți se îndoiesc încă de faptul că o enciclopedie care nu este creată de experți singulari, ci de o sumedenie de voluntari, poate constitui o sursă de cunoștințe de încredere (despre discuția privind "înțelepciunea celor mulți" / "wisdom of crowds", stimulată mai ales de către Wikipedia, vezi pagina Înțelepciunea celor mulți din cadrul capitolului Societatea 2.0). Mecanismele de care se folosește Wikipedia pentru a garanta calitatea și obiectivitatea articolelor sale sunt explicate parțial în filmul de mai jos:



Wikipedia se finanțează exclusiv din donații, astfel încât să își poată păstra autonomia. La începutul anului 2011, după campania de donații destinată finanțării anului curent, întemeietorul Wikipedia, Jimmy Wales, s-a adresat susținătorilor săi cu următoarele cuvinte:

"Incredibil! În fiecare an avem țeluri ambițioase, despre care știm că vor constitui o provocare. Noi facem acest lucru pentru că Wikipedia și comunitatea sunt într-o permanentă creștere. Wikipedia se află astăzi pe locul cinci al celor mai vizitate pagini de internet din lume, dar colaboratorii noștri, infrastructura noastră și bugetul nostru nu constituie decât o fracțiune din bugetele celorlalte site-uri din top 10.

În fiecare an, mii de oameni de pe tot cuprinsul lumii aleg să susțină
Wikipedia. Dar acest an este puțin mai special decât precedenții, pentru că sărbătorim ce-a de-a zecea aniversare a paginii Wikipedia. De aceea considerăm că este foarte important să începem anul cu un buget asigurat, care să susțină Wikipedia și toate proiectele conexe ale acesteia și care să ne permită să ne prelungim activitatea în următorul deceniu de existență.

12 milioane de Euro - nu am mai avut niciodată o susținere într-atât de mare, chiar dacă am avut parte de o campanie de strângere de fonduri mai scurtă decât oricând. Și mai am niște date pentru dvs.:

Peste
500.000 donații către fundația Wikimedia.
Aproape 130.000 donații către asociațiile locale Wikimedia (...).

Campania de strângere de fonduri din acest an a avut toate caracteristicile pe care le iubim la proiectele
Wikimedia: oamenii se întâlnesc, dau ce pot da, iar împreună realizăm ceva nemaipomenit. Donația unui tehnician din Mumbai, India, se alătură celei făcute de un jucător pe bursă din Londra sau a unui student din Moscova, iar rezultatul este prelungirea, cu încă un an, a existenței a acestui proiect comun extraordinar.

Și ce-i de făcut acum
? Haideți să sărbătorim împreună! În numele celor peste 100.000 de voluntari activi,

vă mulțumesc din inimă
!

Jimmy Wales
Întemeietorul Wikipedia

[sursă: Wikipedia, 07.01.2011]

Sub acest text, site-ul enumeră donatorii împreună cu sumele donate și comentariile acestora. La data de 7 ianuarie 2011, primele trei postări erau următoarele (atenție, am înlăturat însă numele):

Mulțumim donatorilor noștri:

la
07.01.2011: C. din Diepholz 25.00 € "Wikipedia este mă însoțește în fiecare zi. Nu este întotdeauna științifică până în cel mai mic detaliu, dar este de neînlocuit atunci când ai nevoie de niște prime informații despre o anumită temă. Vă mulțumesc pentru munca depusă!"

la
07.01.2011: J. din Berlin 50.00 € "Wikipedia m-a însoțit de-a lungul studiilor. A venit momentul în care trebuie să dau și eu ceva înapoi!"

la
07.01.2011: U. din Dresda 25.00 € "Informațiile puse la dispoziție de Wikipedia sunt obiective și nemarcate de interese comerciale - sunt, deci, neutre - și sunt realizate de utilizatori. Tot înainte, fără reclame!!"


 


Cu ocazia celei de-a zecea aniversări a mai fost produs și un scurt film, care a prezentat dezvoltarea proiectului de-a lungul acestui prim deceniu de existență, totodată marcând și provocările care urmează să vină pe viitor:



Community building





Managementul cunoștințelor cu wiki




Wiki ca instrument educațional


Atât comentariile donatorilor, cât și filmul de mai sus, ne arată că proiectele de tipul Wikipedia sunt adevărate proiecte community. Doar astfel se poate explica până la urmă succesul și fascinația pe care o exercită acest proiect. La ora actuală se verifică care sunt factorii decisivi la construcția și întreținerea communities. Aceasta  este fără discuție o temă importantă pentru toate domeniile economice și sociale, pentru că prin intermediul Web 2.0 ni s-a pus pentru prima oară la dispoziție o platformă (potențial universală) pentru proiectele community.

La final trebuie să vă mai atragem atenția asupra faptului că wiki-urile își găsesc utilizare în cele mai diverse contexte. Având în vedere accesibilitatea și flexibilitatea acestora, multe companii și organizații se folosesc de wiki-uri interne pentru managementul proiectelor și mai ales al cunoașterii. Noi înșine utilizăm adesea wiki-uri pentru a ne însoți și documenta cursurile. Într-o manieră similară blogurilor (vezi mai sus), wiki-urile pot fi utilizate cu succes în multe contexte educative. Folosind wiki-urile ca platforme educaționale, conținuturile pot fi elaborate în comun, iar completarea unui articol din Wikipedia poate deveni un element frumos și motivant pentru ora de curs, mai ales că după aceea se poate urmări ce s-a întâmplat cu contribuția proprie... (educația ca proces).

Will Richardson mai atrage atenția și asupra faptului că wiki-urile ("a website where anyone can edit anything anytime they want", p. 59) nu invită doar la elaborarea (la comun) de conținuturi, ci și la lectura (critică), pentru că un text care poate fi editat este altfel privit decât un text "normal":

"As students approach the wiki with writing ideas in mind, they first search to see if content about that topic has already been posted. So they need to read critically first, if they are to find the areas where information is missing or disorganized. Even though the writing is not their own, they must take it as their own because they have the ability to edit and make it better."

[Will Richardson (2006), Blogs, Wikis, Podcasts, and Other Powerful Web Tools for Classrooms, Thousand Oaks, p. 67]


[înapoi la cuprins]







Avantaje individuale







Împărtășirea cunoștințelor spre beneficiul tuturor






Identificarea persoanelor cu aceleași năzuințe




"Căutarea socială"




Social bookmarking

Ideea de bază este cât se poate de simplă: în loc să se salveze paginile preferate local, în browser, ca bookmark (sau pagină favorită), salvarea se face pe pagina de internet a unui serviciu de social bookmarking, ca de ex. Diigo sau Delicious. Dar care este avantajul? Lista de link-uri poate fi administrată mai bine, ordonată în funcție de tag-uri (vezi Tagging: Gândirea 2.0) și, mai ales, consultată de oriunde. În timp ce bookmark-urile, salvate pe browserul din calculatorul de acasă (Firefox, Internet Explorer etc.), nu sunt disponibile decât într-un singur loc, colecția de bookmark-uri online poate fi accesată și de la un internet café, din vacanță, sau din în timpul unei conferințe.

Care sunt însă elementele de "socializare"? Aceste colecții de pagini favorite pot fi făcute publice și consultate astfel de către alți utilizatori. Prin urmare, toți pot profita de pe urma cunoștințelor și, de ce nu, a hărniciei acelor utilizatori de internet care și-au dat silința să realizeze aceste liste. Chiar și noi am realizat mai multe astfel de colecții publice, una dintre ele se află, de exemplu, în cadrul serviciului de social bookmarking Delicious, cu link-uri către subiecte precum căutarea pe internet, managementul cunoașterii, aplicații web și e-learning. Colecția noastră cuprinde la ora actuală
[01/2011] peste 1.200 de link-uri cu descrierile aferente.

În plus, aceste servicii de social bookmarking oferă o serie de funcții menite să faciliteze identificarea altor utilizatori (și, după caz, comunicarea cu aceștia), care au salvat link-uri către pagini similare sau care afișează tag-uri asemănătoare. Astfel se pot forma grupuri, se pot întocmi liste comune de pagini favorite sau se pot vizualiza, pur și simplu, colecțiile celoralți.

Toate acestea ne demonstrează existența unui alt avantaj al social bookmarking-ului: acesta este un instrument excelent pentru căutarea pe internet. În vreme ce motoarele de căutare generaliste afișează, de regulă, prea multe rezultate de calitate relativ scăzută, o căutare efectuată pe o pagină de social bookmarking va furniza doar rezultate evaluate de utilizatori ca fiind de valoare, prin adăugarea lor la listele individuale. Prin urmare, și în acest caz putem profita de "înțelepciunea celor mulți".

Filmul Common Craft de mai jos ne explică cum funcționează social bookmarking:




[înapoi la cuprins]







YouTube & Co.
 




Media sharing

Printre cele mai cunoscute și mai îndrăgite pagini din lume se numără YouTube (filme), Flickr (fotografii), last.fm (webradio) sau SildeShare (prezentări). Aceste site-uri oferă utilizatorilor lor posibilitatea de a urca pe internet diverse medii, de a le organiza cu ajutorul tag-urilor, precum și de a comenta filmele și fotografiile altor utilizatori. Filmul Common Craft de mai jos explică media sharing folosind exemplul "online photo sharing":



Îndeosebi
YouTube a avut o istorie de succes incredibil, jucând un rol central în cadrul marketingului 2.0 (vezi și Economia 2.0). Firmele încearcă să producă filme atrăgătoare în speranța că acestea se vor răspâdi rapid (marketing viral).

"Răspândirea virală de conținuturi este (...) un factor decisiv în evaluarea succesului unui proiect în epoca Web 2.0. Pentru că, până la urmă, interesul este ca un utilizator să recomande prietenilor săi o anumită pagină de internet, campanie sau film. Răspândirea rapidă a unei aplicații sau știri este garantată atunci când se ating grupurile-țintă, care altfel sunt imune la publicitatea obișnuită."

[trad. din Torsten Ahlers: Neue Anwendungen und Geschäftsfelder im Web 2.0; în: Miriam Meckel/Katarina Stanoevska-Slabeva (ed.) (2008), Web 2.0. Die nächste Generation Internet, Baden-Baden: Nomos, p. 93-107, aici: p. 97 și urm.]




Factorul politic










Probleme:
Drepturi de autor, cybermobbing


În afară de companii, și partidele, politicienii, ONG-urile și alte instituiții au propriile lor canale de YouTube. În timpul campaniei electorale a lui Barack Obama, echipa acestuia a urcat pe propriul canal de YouTube aproape 2000 de filme, care au avut aproximativ 80 de milioane de vizualizări. Totodată, pe YouTube au apărut 442.000 de filme cu și despre Obama, realizate de către utilizatori. Cu alte cuvinte: Serviciile de media sharing au devenit un factor important al comunicării politice (vezi și capitolul Politica 2.0). Același lucru este valabil și pentru podcast-uri, cărora le este dedicat un alt film din seria Common Craft:



Avantajele
- de ex. posibilitatea de a recurge la o cantitate aproape nelimitată de resurse multimedia pentru uzul la ora de curs sau în seminare - sunt deseori, și mai ales în cazul serviciilor de media sharing, însoțite de o serie de probleme (mai multe informații despre aceste probleme pot fi găsite pe pagina pericolele Web 2.0 din cadrul capitolului Societatea 2.0):

"O problemă evidentă la publicarea conținuturilor multimedia este încălcarea drepturilor de autor. Utilizatorii încarcă pe aceste platforme materiale - deseori fără să își dea seama de nedreptatea comisă -  pentru care nu dețin drepturi de difuzare. (...) O altă problemă o reprezintă și materialele defăimătoare, menite să dea în vileag o persoană în văzul întregii comunități."

[trad. din Anja Ebersbach/Markus Glaser/Richard Heigl: Social Web, Konstanz: UVK Verlagsgesellschaft, ediția a 2-a 2011, p. 135]


[înapoi la cuprins]







Facebook & Co.




Rețelele de socializare

În decembrie 2010, Time Magazine l-a desemnat pe Mark Zuckerberg, întemeietorul în vârstă de 26 de ani al platformei Facebook, "personalitatea anului". Acest fapt, dar și felul în care a fost motivată alegerea, ne arată cât de însemnate au devenit în ultimii ani așa numitele online social networks:

"For connecting more than half a billion people and mapping the social relations among them (something that has never been done before); for creating a new system of exchanging information that has become both indispensable and sometimes a little scary; and finally, for changing how we all live our lives in ways that are innovative and even optimistic, Mark Elliot Zuckerberg is TIME's 2010 Person of the Year."

[trad. din Richard Stengel: Only Connect, Time Magazine online]

În 2010, Facebook număra peste 550 milioane de membri. În fiecare zi (!), acestui număr i se mai adaugă 700.000 de noi utilizatori. În mai puțin de șapte ani, Facebook a reușit să transforme o persoană din doisprezece în membru al rețelei Facebook. Iar acest lucru este, după Lev Grossman din Time Magazine,

"a permanent fact of our global social reality. We have entered the Facebook age."

[trad. din Lev Grossman: Mark Zuckerberg, Time Magazine online]

Ideea fundamentală din spatele online social networks este explicată în următorul film Common Craft:



Rețelele de socializare precum
LinkedIn și Xing (profesionale) sau MySpace și Facebook (private, chiar dacă uneori granițele sunt mai fluide) par să fi apărut tocmai atunci când era mai mare nevoie de ele. Ele îndeplinesc întocmai funcțiile Web 2.0 express - connect - share (vezi și pagina Rețelele de socializare din cadrul capitolului Societatea 2.0) și le integrează sub aceeași umbrelă comună. Astfel, în ciuda tehnologiei cu mult inferioare, Facebook a înlăturat Flickr de pe primul loc din topul foto community (cu 15 miliarde fotografii, la care se adaugă alte 100 milioane în fiecare zi).



Probleme:
Protecția datelor, cybermobbing


Și dezbaterea publică din jurul Web 2.0 este modelată tot mai mult de către Facebook & Co (alături, poate, de Wikileaks, având în vedere spectaculoasele dezvăluiri din anul 2010). În centrul interesului se află deseori pericolele, reprezentate, în cazul rețelelor de socializare, mai ales de problemele privind protecția datelor (felul în care sunt tratate datele utilizatorilor, datamining, publicitatea personalizată) și de diferite forme de agresiune (stalker, mobbing). Aceste dezbateri au arătat cât se poate de clar că unele concepte tradiționale, precum sfera privată, protecția datelor, respectarea drepturilor de autor etc. nu mai sunt practicabile. Specialiștii se mai întreabă încă cum ar putea adapta aceste concepte și drepturi la noile realități. Pentru că atâta vreme cât situația este neclară, utilizarea acestora în școli este limitată. În filmul următor se discută despre folosirea Facebook în cadru universitar:




[înapoi la cuprins]







Managementul informațiilor




Feed-urile RSS

RSS (Really Simple Syndication) este un instrument important de management al cunoștințelor. Totodată, RSS-ul este motivul pentru viteza incredibilă cu care se răspândesc știrile în epoca Web 2.0. Ideea de bază este că site-urile preferate (de știri, bloguri, wiki-uri, căutări etc.) nu mai trebuie accesate de către utilizator pentru obținerea de informații noi, ci dimpotrivă, acestea pot fi apelate prin abonare la RSS. Prin urmare, noutățile de pe aceste site-uri sunt comunicate utilizatorilor în mod automat. Pentru a primi aceste informații este însă necesar unn așa numit Newsreader (sau Feed-Reader), care adună și afișează toate feed-urile RSS. Astfel se poate construi un ”ziar online”, constituit doar pe baza propriilor interese și necesități, care să prezinte în fiecare zi și în mod automat cele mai relevante informații. Filmul Common Craft de mai jos ne arată cum funcționează acest sistem:




[înapoi la cuprins]







Ce sunt aplicațiile web?













Ce tipuri de aplicații există?





Avantajele aplicațiilor
 




Aplicațiile web

Evoluția tehnicii, care a făcut posibilă nașterea Web 2.0 - vezi de exemplu răspândirea tot mai mare a conexiunilor rapide la internet sau a unor tehnologii de programare de ultimă oră precum AJAX -, nu a contribuit doar la apariția blogurilor sau platformelor de tip wiki. Ea a creat premisele pentru apariția unei noi categorii de aplicații: așa numitele aplicații web (pe scurt, webapps). Conform Wikipedia (versiunea în limba germană), acestea sunt

"... programe de calculator executate pe un webserver, care permit interacționarea cu utilizatorul prin intermediul unui browser. Computerul utilizatorului (clientului) și cel al furnizorului de servicii (serverul) sunt interconectate într-o rețea (internet sau intranet), astfel încât distanța dintre client și server dispare."

În spatele acestei definiții deloc spectaculoase se ascunde o parte din conținutul revoluționar adus cu sine de Web 2.0. Vom înțelege despre ce este vorba, dacă vom lua în considerare următoarele puncte:

În primul rând: Astăzi există, de regulă, pentru practic orice aplicație de pe un computer local, mai multe alternative sub formă de aplicații web. Acest lucru este valabil de la instrumentele de procesare a textelor și programele de calcul tabelar, și până la software-ul pentru prezentări, managementul proiectelor, mindmapping, administrarea finanțelor, procesarea imaginilor, customer relations management etc. Cine dorește să își facă o imagine despre diversitatea enormă a acestor aplicații poate consulta Go2Web20, care enumeră peste 3.000 de astfel de programe.

În al doilea rând: Și poate lucrurile nu ar fi într-atât de spectaculoase, dacă aplicațiile web nu ar avea mai multe avantaje fundamentale în comparație cu omoloagele lor de pe desktop. Despre unele dintre aceste avantaje discută următorul film Common Craft, intitulat "Google Docs in Plain English", pe care vă sugerăm să îl urmăriți în cele ce urmează.



În afară de avantajele menționate în acest film, și în special faptul că se pot procesa documente în timp real împreună cu alții, indiferent de locul în care vă aflați (și indiferent de sistemul de operare de pe computerul dvs., și fără să fie nevoie să instalați vreun program special), mai există și altele, la fel de elocvente:

  • Aplicațiile web sunt cu mult mai eficiente economic decât soluțiile pentru desktop. Multe astfel de aplicații, vezi de exemplu Google Docs sau numeroasele aplicații de la Zoho, pot fi folosite în versiunea de bază cu titlu gratuit.

  • Aplicațiile web sunt ușor accesibile. Atunci când o companie se extinde, nu mai trebuie să facă investiții mari în hardware și software, fiind suficientă contractarea soluțiilor necesare cu un singur click de mouse.

  • Odată cu apariția unor noi funcții, acestea sunt integrate de către autorul aplicației și pot fi folosite imediat de utilizatori, fără ca ei să trebuiască să aștepte ani de zile noua versiune a pachetului Office sau să plătească costuri suplimentare.

  • Nu numai aplicațiile, dar și toate fișierele disponibile pe un computer conectat la internet pot sta permanent la dispoziția utilizatorilor. Prin urmare, se poate să începi lucrul la un document la școală sau la birou, pentru a-l continua mai apoi la tine acasă.

  • Mai mult, datele sunt stocate în mod automat în "cloud-ul" de pe serverele furnizorului de aplicații web.


Probleme

Cea mai discutată problemă legată de aplicațiile web este siguranța datelor. Putem oare să ne încredințăm informațiile personale unui producător de webapps? Această problemă devine și mai serioasă pentru companii, culminând în cazul guvernelor și administrațiilor locale.

Totodată, se mai pune problema compatibilității cu soluțiile preexistente. Ce se întâmplă când se transferă date către o nouă aplicație? Mai pot fi ele protejate de soluțiile de pe desktop sau din intranet?

În concluzie: Fără cloud computing și aplicații web nu o să se mai poată face nimic pe viitor. Totuși, utilizatorii vor trebui să apeleze tot mai mult la două concepte fundamental diferite: primul, o consecință directă a web-ului - vezi Google Docs sau Zoho -, iar celălalt, croit după modelul desktop-ului și "infiltrat" pe internet - vezi Microsoft sau Mindjet. Avantsajele principale ale primului concept sunt (mai ales pentru instituțiile de învățământ) costurile mai reduse de implementare, dar și posibilitățile de cooperare pe care le oferă la această oră. În ceea ce privește cel de-al doilea concept, avantajul major este că de cele mai multe ori se mai poate încă lucra cu ajutorul soluțiilor de software consacrate.


[înapoi la cuprins]



[Autori: Dr. Ragnar Müller / Prof. Dr. Wolfgang Schumann]

 

 

Sus

Pagina de start D@dalos

Pagina de start în limba română

Site map

Contact

1998-2011 D@dalos - Educație politică, educație pentru democrație și drepturile omului, pedagogie pentru pace (un proiect al Pharos e.V.), Web: Agora