Carta ONU
sus Cursul 2 Cursul 3 Cursul 4 Cursul 5 Carta ONU

 

 


 

Naţiunile Unite




Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite

[semnată la 26 iunie 1945 la San Francisco;
intrată în vigoare la 24 octombrie 1945]

Preambul

NOI, POPOARELE NAŢIUNILOR UNITE, 

hotărâte să izbăvim generaţiile viitoare de flagelul războiului care, de două ori în cursul unei vieţi de om, a provocat omenirii suferinţe de nespus, să ne reafirmăm credinţa în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bărbaţilor şi a femeilor, precum şi a naţiunilor mari şi mici, să creăm condiţiile necesare menţinerii justiţiei şi respectării obligaţiilor decurgând din tratate şi alte izvoare ale dreptului internaţional, să promovăm progresul social şi condiţii mai bune de trai într-o mai mare libertate, 

ŞI ÎN ACESTE SCOPURI 

să practicăm toleranţa şi să trăim în pace unul cu celălalt, ca buni vecini, să ne unim forţele pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, să acceptăm principii şi să instituim metode care să garanteze că forţa armată nu va fi folosită decât în interesul comun, să folosim instituţiile internaţionale pentru promovarea progresului economic şi social al tuturor popoarelor, 

AM HOTĂRÂT SĂ NE UNIM EFORTURILE PENTRU ÎNFĂPTUIREA ACESTOR OBIECTIVE. 

Drept urmare, guvernele noastre, prin reprezentanţii lor, reuniţi în oraşul San Francisco şi având depline puteri, recunoscute ca valabile şi date în forma cuvenită, au adoptat prezenta Cartă a Naţiunilor Unite şi înfiinţează prin aceasta o organizaţie internaţională care se va numi Naţiunile Unite.

Capitolul I:

Scopuri şi principii

Capitolul II:

Membri

Capitolul III:

Organe

Capitolul IV:

Adunarea Generală

Capitolul V:

Consiliul de Securitate

Capitolul VI:

Rezolvarea paşnică a diferendelor

Capitolul VII:

Acţiunea în caz de ameninţări împotriva păcii, de încălcări ale păcii şi de acte de agresiune

Capitolul VIII:

Acorduri regionale

Capitolul IX:

Cooperarea economică şi socială internaţională

Capitolul X:

Consiliul Economic şi Social

Capitolul XI:

Declaraţie privind teritoriile care nu se autoguvernează

Capitolul XII:

Sistemul internaţional de tutelă

Capitolul XIII:

Consiliul de Tutelă

Capitolul XIV:

Curtea Internaţională de Justiţie

Capitolul XV:

Secretariatul

Capitolul XVI:

Dispoziţii diverse

Capitolul XVII:

Dispoziţii tranzitorii de securitate

Capitolul XVIII:

Amendamente

Capitolul XIX:

Ratificare şi semnare


Capitolul I: Scopuri şi principiii

Articolul
1

Scopurile Naţiunilor Unite sunt următoarele:

1. Să menţină pacea şi securitatea internaţională, şi, în acest scop: să ia măsuri colective eficace pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor împotriva păcii şi pentru reprimarea oricăror acte de agresiune sau altor încălcări ale păcii şi să înfăptuiască, prin mijloace paşnice şi în conformitate cu principiile justiţiei şi dreptului internaţional, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situaţiilor cu caracter internaţional care ar putea duce la o încălcare a păcii;

2. Să dezvolte relaţii prieteneşti între naţiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalităţii în drepturi a popoarelor şi dreptului lor de a dispune de ele însele, şi să ia oricare alte măsuri potrivite pentru consolidarea păcii mondiale;

3. Să realizeze cooperarea internaţională în rezolvarea problemelor internaţionale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, în promovarea şi încurajarea respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie;

4. Să fie un centru în care să se armonizeze eforturile naţiunilor către atingerea acestor scopuri comune.

Articolul
2

în urmărirea scopurilor enunţate în Articolul 1, Organizaţia Naţiunilor Unite şi Membrii săi trebuie să acţioneze în conformitate cu următoarele Principii:

1. Organizaţia este întemeiată pe principiul egalităţii suverane a tuturor Membrilor ei.

2. Toţi Membrii Organizaţiei, spre a asigura tuturor drepturile şi avantajele ce decurg din calitatea lor de Membru, trebuie să-şi îndeplinească cu bună-credinţă obligaţiile asumate potrivit prezentei Carte.

3. Toţi Membrii Organizaţiei vor rezolva diferendele lor internaţionale prin mijloace paşnice în aşa fel încât pacea şi securitatea în internaţională, precum şi justiţia să nu fie puse în primejdie.

4. Toţi Membrii Organizaţiei se vor abţine, în relaţiile lor internaţionale, de a recurge la ameninţarea cu forţa sau la folosirea ei, fie împotriva integrităţii teritoriale ori independenţei politice a vreunui stat, fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile Naţiunilor Unite.

5. Toţi Membrii Naţiunilor Unite vor da acesteia întreg ajutorul în orice acţiune întreprinsă de ea în conformitate cu prevederile prezentei Carte şi se vor abţine de a da ajutor vreunui stat împotriva căruia Organizaţia întreprinde o acţiune preventivă sau de constrângere.

6. Organizaţia va asigura ca Statele care nu sunt Membre ale Naţiunilor Unite să acţioneze în conformitate cu aceste principii, în măsura necesară menţinerii păcii şi securităţi internaţionale.

7. Nici o dispoziţie din prezenta Cartă nu va autoriza Naţiunile Unite să intervină în chestiuni care aparţin esenţial competenţei interne a unui Stat şi nici nu va obliga pe Membrii săi să supună asemenea chestiuni spre rezolvare pe baza prevederilor prezentei Carte; acest principiu nu va aduce însă întru nimic atingere aplicării măsurilor de constrângere prevăzute în Capitolul VII.

[Cuprins]     [începutul paginii]


Capitolul
II: Membri

Articolul 3

Sunt Membri originari ai Organizaţiei Naţiunilor Unite Statele care, participând la Conferinţa Naţiunilor Unite de la San Francisco pentru organizaţia internaţională sau semnând mai înainte Declaraţia Naţiunilor Unite din 1 ianuarie 1942, semnează prezenta Cartă şi o ratifică în conformitate cu Articolul 110.

Articolul 4

1. Pot deveni Membri ai Naţiunilor Unite toate celelalte State iubitoare de pace care acceptă obligaţiile din prezenta Cartă şi care, după aprecierea Organizaţiei, sunt capabile şi dispuse să le îndeplinească.

2. Admiterea ca Membru al Naţiunilor Unite a oricărui Stat care îndeplineşte aceste condiţii se va face printr-o hotărâre a Adunării Generale, la recomandarea Consiliului de Securitate.

Articolul 5

Un Membru al Naţiunilor Unite împotriva căruia Consiliul de Securitate a întreprins o acţiune preventivă sau de constrângere poate fi suspendat de către Adunarea Generală, la recomandarea Consiliului de Securitate, din exerciţiul drepturilor şi privilegiilor decurgând din calitatea de Membru. Exerciţiul acestor drepturi şi privilegii poate fi restabilit de Consiliul de Securitate.

Articolul 6

Un Membru al Naţiunilor Unite care încalcă în mod persistent principiile cuprinse în prezenta Cartă poate fi exclus din Organizaţie de Adunarea Generală, la recomandarea Consiliului de Securitate.

[Cuprins]     [începutul paginii]


Capitolul
III: Organe

Articolul 7

1. Se înfiinţează ca organe principale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite: o Adunare Generală, un Consiliu de Securitate, un Consiliu Economic şi Social, un Consiliu de Tutelă, o Curte Internaţională de Justiţie şi un Secretariat.

2. Organele subsidiare care s-ar învedera necesare vor putea fi înfiinţate în conformitate cu prezenta Cartă.

Articolul 8

Naţiunile Unite nu vor impune nici o restricţie participării, în condiţii egale, a bărbaţilor şi femeilor la orice funcţie din cadrul organelor ei principale şi subsidiare.

[Cuprins]     [începutul paginii]


Capitolul IV: Adunarea Generală

Componenţă

Articolul 9


1. Adunarea Generală va fi alcătuită din toţi Membrii Naţiunilor Unite.

2. Fiecare Membru va avea cel mult cinci reprezentanţi în Adunarea Generală.

Funcţii şi puteri


Articolul 10


Adunarea Generală poate discuta orice chestiuni sau cauze care intră în cadrul prezentei Carte sau care se referă la puterile şi funcţiile vreunuia din organele prevăzute în prezenta Cartă şi, sub rezerva dispoziţiilor Articolului 12, poate face recomandări Membrilor Naţiunilor Unite sau Consiliului de Securitate, ori Membrilor Organizaţiei şi Consiliului de Securitate în oricare asemenea chestiuni sau cauze.

Articolul 11

1. Adunarea Generală poate examina principiile generale de cooperare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, inclusiv principiile care guvernează dezarmarea şi reglementarea înarmărilor, şi poate face recomandări cu privire la asemenea principii fie Membrilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, fie Consiliului de Securitate, fie Membrilor Organizaţiei şi Consiliului de Securitate.

2. Adunarea Generală poate discuta orice probleme privitoare la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, care îi vor fi fost supuse de către oricare Membru al Naţiunilor Unite sau de către Consiliul de Securitate ori, în conformitate cu Articolul 35, paragraful 2, de către un Stat care nu este Membru al Naţiunilor Unite şi, sub rezerva dispoziţiilor Articolului 12, poate face recomandări în privinţa oricărei asemenea probleme, fie Statului ori Statelor interesate, fie Consiliului de Securitate, fie Statelor şi Consiliului de Securitate. Orice asemenea problemă care reclamă să se întreprindă o acţiune va fi deferită de Adunarea Generală Consiliului de Securitate înainte sau după discutarea ei.

3. Adunarea Generală poate atrage atenţia Consiliului de Securitate asupra situaţiilor care ar putea pune în primejdie pacea şi securitatea internaţională.

4. Puterile Adunării Generale, prevăzute în acest Articol, nu limitează domeniul general de aplicare al Articolului 10.

Articolul 12

1. Cât timp Consiliul de Securitate exercită, în privinţa unui diferend sau a unei situaţii, funcţiile care îi sunt atribuite prin prezenta Cartă, Adunarea Generală nu va face nici o recomandare cu privire la acel diferend sau situaţie, decât dacă Consiliul de Securitate îi cere aceasta.

2. Secretarul general, cu asentimentul Consiliului de Securitate, va aduce la cunoştinţa Adunării Generale, la fiecare sesiune, toate problemele referitoare la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale de care se ocupă Consiliul de Securitate; de asemenea, el va înştiinţa Adunarea Generală, iar dacă Adunarea Generală nu este în sesiune, pe Membrii Naţiunilor Unite, de îndată ce Consiliul de Securitate încetează de a se mai ocupa de acele probleme.

Articolul 13

1. Adunarea Generală va iniţia studii şi va face recomandări în scopul:

a. de a promova cooperarea internaţională în domeniul politic şi de a încuraja dezvoltarea progresivă a dreptului internaţional şi codificarea lui;

b. de a promova cooperarea internaţională în domeniile economic, social, cultural, al învăţământului şi sănătăţii şi de a sprijini înfăptuirea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.

2. Celelalte răspunderi, funcţii şi puteri ale Adunării Generale, referitoare la problemele menţionate în paragraful 1b de mai sus, sunt enunţate în Capitolele IX şi X.

Articolul 14


Sub rezerva dispoziţiilor Articolului 12, Adunarea Generală poate recomanda măsuri pentru aplanarea paşnică a oricărei situaţii, indiferent de origine, pe care o consideră de natură a dăuna bunăstării generale sau relaţiilor prieteneşti între Naţiuni, inclusiv a situaţiilor rezultând dintr-o încălcare a dispoziţiilor prezentei Carte, care enunţă Scopurile şi Principiile Naţiunilor Unite.

Articolul 15

1. Adunarea Generală va primi şi examina rapoarte anuale şi speciale ale Consiliului de Securitate; aceste rapoarte vor cuprinde o dare de seamă asupra măsurilor pe care Consiliul de Securitate le-a hotărât sau le-a luat pentru menţinerea Păcii şi securităţii internaţionale.

2. Adunarea Generală va primi şi examina rapoartele celorlalte organe ale Naţiunilor Unite.

Articolul 16


Adunarea Generală va îndeplini în privinţa sistemului internaţional de tutelă funcţiile care-i sunt atribuite prin Capitolele XII şi XIII, inclusiv aprobarea acordurilor de tutelă referitoare la teritoriile care nu sunt desemnate drept zone strategice.

Articolul 17

1. Adunarea Generală va examina şi aproba bugetul Organizaţiei.

2. Cheltuielile Organizaţiei sunt suportate de Membri, potrivit repartizării stabilite de Adunarea Generală.

3. Adunarea Generală va examina şi aproba orice acorduri financiare şi bugetare încheiate cu instituţiile specializate la care se referă Articolul 57 şi va examina bugetele administrative ale acestor instituţii, spre a le face recomandări.

Votare

1. Fiecare membru al Adunării Generale dispune de un vot.

2. Hotărârile Adunării Generale în probleme importante vor fi adoptate cu majoritatea de două treimi a membrilor prezenţi şi votanţi. Vor fi considerate probleme importante: recomandările cu privire la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, alegerea membrilor nepermanenţi ai Consiliului de Securitate, alegerea membrilor Consiliului Economic şi Social, alegerea membrilor Consiliului de Tutelă, în conformitate cu paragraful 1 c al Articolului 86, admiterea de noi Membri în Organizaţie, suspendarea drepturilor şi privilegiilor Membrilor, excluderea de Membri, problemele referitoare la funcţionarea sistemului de tutelă şi problemele bugetare.

3. Hotărârile privind alte probleme, inclusiv stabilirea unor noi categorii de probleme asupra cărora să se decidă cu o majoritate de două treimi, se vor adopta cu majoritatea membrilor prezenţi şi votanţi.

Articolul 19

Un Membru al Naţiunilor Unite care este în întârziere cu plata contribuţiilor sale financiare către Organizaţie nu va putea participa la vot în Adunarea Generală dacă totalul arieratelor egalează sau depăşeşte contribuţia datorată de el pentru ultimii doi ani împliniţi. Adunarea Generală poate totuşi permite acestui Membru să ia parte la vot în cazul în care constată că neplata se datorează unor împrejurări independente de voinţa lui.

Procedură

Adunarea Generală se va întruni în sesiuni anuale ordinare şi, când împrejurările o cer, în sesiuni extraordinare. Sesiunile extraordinare vor fi convocate de Secretarul General la cererea Consiliului de Securitate sau a majorităţii Membrilor Naţiunilor Unite.

Articolul 21

Adunarea Generală va stabili propriile sale reguli de procedură. Ea îşi va desemna Preşedintele pentru fiecare sesiune.

Articolul 22

Adunarea Generală poate înfiinţa organele subsidiare pe care le socoteşte necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale.

[Cuprins]     [începutul paginii]


Capitolul
V: Consiliul de Securitate

Componenţă


Articolul 23

1. Consiliul de Securitate va fi alcătuit din cincisprezece membri ai Naţiunilor Unite. Republica China, Franţa, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord şi Statele Unite' ale Americii vor fi membri permanenţi al Consiliului de Securitate. Adunarea Generală va alege alţi zece Membri ai Organizaţiei ca membri nepermanenţi ai Consiliului de Securitate, ţinând în special seama în primul rând de contribuţia Membrilor Naţiunilor Unite la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale şi la înfăptuirea celorlalte scopuri ale Organizaţiei şi, de asemenea, de o repartiţie geografică echitabilă.

2. Membrii nepermanenţi ai Consiliului de Securitate vor fi aleşi pe o perioadă de doi ani. La prima alegere de membri nepermanenţi, după sporirea numărului de membri ai Consiliului de Securitate de la unsprezece la cincisprezece, doi dintre cei patru membri adăugaţi vor fi aleşi pe o perioadă de un an. Membrii al căror mandat expiră nu vor putea fi realeşi imediat.

3. Fiecare membru al Consiliului de Securitate va avea un reprezentant în Consiliu.

Funcţii şi puteri

Articolul 24

1. Spre a asigura acţiunea rapidă şi eficace a Organizaţiei, Membrii săi conferă Consiliului de Securitate răspunderea principală pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale şi recunosc că, îndeplinindu-şi îndatoririle impuse de această răspundere, Consiliul de Securitate acţionează în numele lor.

2. în îndeplinirea acestor îndatoriri, Consiliul de Securitate va acţiona în conformitate cu Scopurile şi Principiile Naţiunilor Unite. Puterile specifice acordate Consiliului de Securitate pentru îndeplinirea acestor îndatoriri sunt definite în Capitolele VI, VII, VIII şi XII.

3. Consiliul de Securitate va supune spre examinare Adunării Generale rapoarte anuale şi, când va fi necesar, rapoarte speciale.

Articolul 25

Membrii Naţiunilor Unite sunt de acord să accepte şi să execute hotărârile Consiliului de Securitate, în conformitate cu prezenta Cartă.

Articolul 26

În scopul de a promova stabilirea şi menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, fără a folosi pentru înarmări decât un minimum din resursele umane şi economice ale lumii, Consiliul de Securitate are sarcina de a elabora, cu ajutorul Comitetului de Stat-Major, prevăzut în Articolul 47, planuri care vor fi supuse Membrilor Naţiunilor Unite în vederea stabilirii unui sistem de reglementare a înarmărilor.

Votare

Articolul 27

1. Fiecare membru al Consiliului de Securitate va dispune de un vot.

2. Hotărârile Consiliului de Securitate în probleme de procedură vor fi adoptate cu votul afirmativ a nouă membri.

3. Hotărârile Consiliului de Securitate în toate celelalte probleme vor fi adoptate cu votul afirmativ a nouă membri, cuprinzând şi voturile concordante ale tuturor Membrilor permanenţi, cu condiţia ca, în cazul hotărârilor care se adoptă în temeiul Capitolului VI şi al Articolului 52, paragraful 3, o parte la un diferend să se abţină de la votare.

Procedură

Articolul 28

1. Consiliul de Securitate va fi astfel organizat încât să-şi poată exercita funcţiile fără întrerupere. în acest scop, fiecare membru al Consiliului de Securitate trebuie să aibă oricând un reprezentant la Sediul Organizaţiei.

2. Consiliul de Securitate va tine şedinţe periodice, la care fiecare dintre membrii săi poate, dacă doreşte, să fie reprezentat de un membru al guvernului său ori de un alt reprezentant special desemnat.

3. Consiliul de Securitate poate ţine şedinţe în alte locuri decât Sediul Organizaţiei, pe care le socoteşte cele mai indicate pentru a-i înlesni lucrările.

Articolul 29

Consiliul de Securitate poate înfiinţa organele subsidiare pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale.

Articolul 30

Consiliul de Securitate va stabili propriile sale reguli de procedură, inclusiv modul de desemnare a Preşedintelui său.

Articolul 31

Orice Membru al Naţiunilor Unite care nu este membru al Consiliului de Securitate poate participa, fără drept de vot, la discutarea oricărei probleme supuse Consiliului de Securitate, ori de câte ori acesta consideră că interesele acelui Membru sunt afectate în mod special.

Articolul 32

Orice Membru al Naţiunilor Unite care nu este membru al Consiliului de Securitate sau orice Stat care nu este Membru al Naţiunilor Unite, dacă este parte într-un diferend examinat de Consiliul de Securitate, va fi invitat să participe, fără drept de vot, la discuţiile cu privire la acel diferend. Consiliul de Securitate va determina condiţiile pe care le consideră juste pentru participarea unui Stat care nu este Membru al Naţiunilor Unite.

[Cuprins]     [începutul paginii]


Capitolul
VI: Rezolvarea paşnică a diferendelor

Articolul 33

1. Părţile la orice diferend a cărui prelungire ar putea pune în primejdie menţinerea păcii şi securităţii internaţionale trebuie să caute să-1 rezolve, înainte de toate, prin tratative anchetă, mediaţie, conciliere, arbitraj, pe cale judiciară, recurgere la organizaţii sau acorduri regionale sau prin alte mijloace paşnice, la alegerea lor.

2. Consiliul de Securitate, când socoteşte necesar, invită părţile să-şi rezolve diferendul prin asemenea mijloace.

Articolul 34

Consiliul de Securitate poate ancheta orice diferend sau orice situaţie care ar putea duce la fricţiuni internaţionale sau ar putea da naştere unui diferend, în scopul de a stabili dacă prelungirea diferendului sau situaţiei ar putea pune în primejdie menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.

Articolul 35 

1. Orice Membru al Naţiunilor Unite poate atrage atenţia Consiliului de Securitate sau Adunării Generale asupra oricărui diferend sau situaţii de natura celor menţionate în Articolul 34.

2. Un Stat care nu este Membru al Naţiunilor Unite poate atrage atenţia Consiliului de Securitate sau Adunării Generale asupra oricărui diferend la care este parte dacă acceptă în prealabil, în privinţa acelui diferend, obligaţiile de rezolvare paşnică prevăzute în prezenta Cartă.

3. Acţiunile întreprinse de Adunarea Generală în chestiunile asupra cărora i se atrage atenţia în temeiul Articolului de faţă vor fi supuse dispoziţiilor Articolelor 11 şi 12.

Articolul 36

1. Consiliul de Securitate poate, în orice stadiu al unui diferend de natura celor menţionate în Articolul 33 ori al unei situaţii similare, să recomande procedurile sau metodele de aplanare corespunzătoare.

2. Consiliul de Securitate va lua în considerare orice proceduri de rezolvare a diferendului deja adoptate de părţi.

3. Făcând recomandări în temeiul prezentului Articol, Consiliul de Securitate va tine seama şi de faptul că, în regulă generală, diferendele de ordin juridic trebuie să fie supuse de părţi Curţii Internaţionale de Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile Statutului Curţii.

Articolul 37

1. În cazul în care părţile la un diferend de natura celor menţionate în Articolul 33 nu reuşesc sâ-1 rezolve prin mijloacele indicate în acel Articol, ele îl vor supune Consiliului de Securitate.

2. În cazul în care Consiliul de Securitate socoteşte că prelungirea diferendului ar putea, în fapt, să pună în primejdie menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, el va hotărî dacă trebuie să acţioneze în temeiul Articolului 36 sau să recomande condiţiile de rezolvare pe care le va considera potrivite.

Articolul 38

Fără a se aduce atingere dispoziţiilor Articolelor 33-37, Consiliul de Securitate poate, dacă toate părţile la un diferend cer aceasta, să facă recomandări părţilor în scopul rezolvării paşnice a diferendului.

[Cuprins]     [începutul paginii]


Capitolul
VII: Acţiunea în caz de ameninţări împotriva păcii, de încălcări ale păcii şi de acte de agresiune

Articolul 39

Consiliul de Securitate va constata existenţa unei ameninţări împotriva păcii, a unei încălcări a păcii sau a unui act de agresiune şi va face recomandări ori va hotărî ce măsuri vor fi luate, în conformitate cu Articolele 41 şi 42, pentru menţinerea sau restabilirea păcii şi securităţii internaţionale.

Articolul 40

Pentru a preîntâmpina o agravare a situaţiei, Consiliul de Securitate poate ca, înainte de a face recomandări sau a hotărî asupra măsurilor care trebuie luate în conformitate cu Articolul 39, să invite părţile interesate să se conformeze măsurilor provizorii pe care le consideră necesare sau de dorit. Asemenea măsuri provizorii nu vor prejudicia întru nimic drepturile, pretenţiile sau poziţia părţilor interesate. Consiliul de Securitate va tine seama în modul cuvenit de neexecutarea acestor măsuri provizorii.

Articolul 41

Consiliul de Securitate poate hotărî ce măsuri, care nu implică folosirea forţei armate, trebuie luate spre a se da urmare hotărârilor sale şi poate cere Membrilor Naţiunilor Unite să aplice aceste măsuri. Ele pot să cuprindă întreruperea totală sau parţială a relaţiilor economice şi a comunicaţiilor feroviare, maritime, aeriene, poştale, telegrafice, prin radio şi a altor mijloace de comunicaţie, precum şi ruperea relaţiilor diplomatice.

Articolul 42

În cazul în care Consiliul de Securitate va socoti că măsurile prevăzute în Articolul 41 nu ar fi adecvate ori că s-au dovedit a nu fi adecvate, el poate întreprinde, cu forţe aeriene, navale sau terestre, orice acţiune pe care o consideră necesară pentru menţinerea sau restabilirea păcii şi securităţii internaţionale. Această acţiune poate cuprinde demonstraţii, măsuri de blocadă şi alte operaţiuni executate de forţe aeriene, maritime sau terestre ale Membrilor Naţiunilor Unite.

Articolul 43

1. Toţi Membrii Naţiunilor Unite, spre a contribui la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, se obligă să pună la dispoziţia Consiliului de Securitate, la cererea sa şi în conformitate cu un acord sau acorduri speciale, forţele armate, asistenţa şi înlesnirile, inclusiv dreptul de trecere, necesare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.

2. Acordul sau acordurile menţionate mai sus vor stabili efectivele şi natura acestor forţe, gradul lor de pregătire  şi amplasarea lor generală, precum şi natura înlesnirilor şi asistenţei care urmează să fie acordate.

3. Acordul sau acordurile vor fi negociate cât mai curând posibil, la iniţiativa Consiliului de Securitate. Ele se vor încheia între Consiliul de Securitate şi Membri ai Organizaţiei, sau între Consiliul de Securitate şi grupuri de Membri ai Organizaţiei şi vor fi supuse ratificării statelor semnatare, în conformitate cu procedura lor constituţională.

Articolul 44

Atunci când Consiliul de Securitate a hotărât să recurgă la forţă, el trebuie, înainte de a cere unui Membru nereprezentat în Consiliu să pună la dispoziţie forţe armate, în executarea obligaţiilor asumate de acesta în temeiul Articolului 43, să invite pe acel Membru ca, dacă doreşte, să participe la luarea hotărârilor Consiliului de Securitate privind folosirea contingentelor de forţe armate ale acelui Membru.

Articolul 45

Spre a permite Organizaţiei să ia măsuri urgente de ordin militar, Membrii Naţiunilor Unite vor menţine contingente naţionale de forţe aeriene imediat utilizabile pentru o acţiune combinată de constrângere internaţională. Efectivele şi gradul de pregătire ale acestor contingente, precum şi planurile pentru acţiunea lor combinată vor fi stabilite de către Consiliul de Securitate, cu ajutorul Comitetului de Stat-Major, în limitele indicate prin acordul sau acordurile speciale, menţionate în Articolul 43.

Articolul 46

Planurile pentru folosirea forţelor armate vor fi stabilite de Consiliul de Securitate cu ajutorul Comitetului de Stat-Major.

Articolul 47

1. Se va înfiinţa un Comitet de Stat-Major pentru a sfătui şi asista Consiliul de Securitate în toate problemele referitoare la mijloacele de ordin militar necesare Consiliului de Securitate pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, la folosirea şi comanda forţelor puse la dispoziţia sa, la reglementarea înarmărilor şi la eventuala dezarmare.

2. Comitetul de Stat-Major va fi alcătuit din Şefii Statelor-Majore ale membrilor permanenţi ai Consiliului de Securitate sau din reprezentanţii lor. Orice Membru al Naţiunilor Unite care nu este reprezentant permanent în Comitet va fi invitat de către Comitet să i se asocieze când participarea acelui Membru la lucrările lui este necesară pentru buna îndeplinire a îndatoririlor Comitetului.

3. Comitetul de Stat-Major va răspunde, sub autoritatea Consiliului de Securitate, de conducerea strategică a oricăror forţe armate puse la dispoziţia Consiliului de Securitate. Problemele privind comanda unor asemenea forţe vor fi reglementate ulterior.

4. Cu autorizaţia Consiliului de Securitate şi după consultarea cu organizaţiile regionale corespunzătoare, Comitetul de Stat-Major poate înfiinţa subcomitete regionale.

Articolul 48

1. Măsurile necesare executării hotărârilor Consiliului de Securitate în scopul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale vor fi luate de toţi Membrii Naţiunilor Unite sau de unii dintre ei, după cum va stabili Consiliul de Securitate.

2. Aceste hotărâri vor fi executate de Membrii Naţiunilor Unite atât direct cât şi prin acţiunea lor în cadrul organismelor internaţionale corespunzătoare din care fac parte.

Articolul 49

Membrii Naţiunilor Unite se vor asocia spre a-şi acorda reciproc asistenţă în executarea măsurilor hotărâte de Consiliul de Securitate.

Articolul 50

Dacă Consiliul de Securitate ia măsuri preventive sau de constrângere împotriva unui Stat, orice alt Stat, indiferent dacă este sau nu Membru al Naţiunilor Unite, care întâmpină dificultăţi economice deosebite, ivite ca urmare a executării acelor măsuri, va avea dreptul să consulte Consiliul de Securitate cu privire la rezolvarea acelor dificultăţi.

Articolul 51

Nici o dispozitie din prezenta Cartă nu va aduce atingere dreptului inerent de autoapărare individuală sau colectivă în cazul în care se produce un atac armat împotriva unui Membru al Naţiunilor Unite, până când Consiliul de Securitate va fi luat măsurile necesare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. Măsurile luate de Membri în exercitarea acestui drept de autoapărare vor fi aduse imediat la cunoştinţa Consiliului de Securitate şi nu vor afecta în nici un fel puterea şi îndatorirea Consiliului de Securitate, în temeiul prezentei Carte, de a întreprinde oricând acţiunile pe care le va socoti necesare pentru menţinerea sau restabilirea păcii şi securităţii internaţionale.

[Cuprins]     [începutul paginii]


Capitolul
VIII: Acorduri regionale

Articolul 52

1. Nici o dispoziţie din prezenta Cartă nu se opune existenţei unor acorduri sau unor organisme regionale destinate a se ocupa cu problemele privind menţinerea păcii şi securităţii internaţionale care sunt susceptibile de acţiuni cu caracter regional, cu condiţia ca asemenea acorduri sau organisme, precum şi activitatea lor, să fie compatibile cu Scopurile şi Principiile Organizaţiei. 

2. Membrii Naţiunilor Unite care încheie asemenea acorduri sau constituie asemenea organisme trebuie să depună toate eforturile pentru rezolvarea paşnică a diferendelor locale prin intermediul unor astfel de acorduri sau organisme regionale înainte de a le supune Consiliului de Securitate. 

3. Consiliul de Securitate va încuraja dezvoltarea rezolvării paşnice a diferendelor locale prin intermediul acestor acorduri sau organisme regionale, fie din iniţiativa Statelor interesate, fie din propria sa iniţiativă. 

4. Articolul de faţă nu aduce întru nimic atingere aplicării Articolelor 34 şi 35.

Articolul 53

1. Consiliul de Securitate va folosi, dacă este cazul, asemenea acorduri sau organisme regionale pentru aplicarea acţiunilor de constrângere sub autoritatea sa. Nici o acţiune de constrângere nu va fi însă întreprinsă, în temeiul acestor acorduri regionale sau de către organismele regionale, fără autorizaţia Consiliului de Securitate; sunt exceptate măsurile împotriva oricărui Stat inamic, în sensul definiţiei paragrafului 2 din Articolul de faţă, prevăzute în Articolul 107 sau în acordurile regionale, îndreptate împotriva reluării unei politici agresive de către un asemenea Stat, până când se va putea încredinţa Organizaţiei, la cererea guvernelor interesate, sarcina de a preîntâmpina orice nouă agresiune din partea unui asemenea Stat. 

2. Termenul de „Stat inamic", aşa cum este folosit în paragraful 1 din Articolul de faţă, se aplică oricărui Stat care, în timpul celui de-al doilea război mondial, a fost inamicul oricăruia dintre semnatarii prezentei Carte.

Articolul 54

Consiliul de Securitate trebuie să fie în permanenţă deplin informat asupra acţiunilor întreprinse sau preconizate în temeiul acordurilor regionale sau de către organismele regionale în scopul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale.

[Cuprins]     [începutul paginii]


Capitolul
IX: Cooperarea economică şi socială internaţională

Articolul 55

în scopul de a crea condiţiile de stabilitate şi bunăstare necesare unor relaţii paşnice şi prieteneşti între naţiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalităţii în drepturi a popoarelor şi al dreptului lor de a dispune de ele însele, Naţiunile Unite vor promova:

a. ridicarea nivelului de trai, deplina folosire a forţei de muncă şi condiţii de progres şi dezvoltare economică şi socială;

b. rezolvarea problemelor internaţionale în domeniile economic, social, al sănătătii şi al altor probleme conexe; cooperarea internaţională în domeniile culturii şi învăţământului;

c. respectarea universală şi efectivă a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.

Articolul 56

Toţi Membrii se obligă să întreprindă acţiuni în comun şi separat, în cooperare cu Organizaţia, pentru realizarea scopurilor enunţate în Articolul 55.

Articolul 57

1. Diferitele instituţii specializate, înfiintate prin acorduri interguvernamentale şi având, potrivit statutelor lor, largi atribuţii internaţionale în domeniile economic, social, cultural, al învăţământului, sănătăţii şi alte domenii conexe, vor fi puse în legătură cu Naţiunile Unite în conformitate cu dispoziţiile Articolului 63.

2. Instituţiile astfel puse în legătură cu Naţiunile Unite sunt desemnate mai jos prin expresia „instituţii specializate".

Articolul 58

Organizaţia va face recomandări pentru coordonarea programelor şi activităţilor instituţiilor specializate.

Articolul 59

Organizaţia va iniţia, când este cazul, tratative între statele interesate în vederea înfiinţării oricăror noi instituţii specializate necesare pentru îndeplinirea scopurilor enunţate în Articolul 55.

Articolul 60

Răspunderea pentru îndeplinirea funcţiilor Organizaţiei, enunţate în Capitolul de fată, va reveni Adunării Generale şi, sub autoritatea Adunării Generale, Consiliului Economic şi Social, care va avea în acest scop puterile stabilite în Capitolul X.

[Cuprins]     [începutul paginii]


Capitolul
X: Consiliul Economic şi Social

Componenţă

Articolul 61

1. Consiliul Economic şi Social va fi alcătuit din cincizeci şi patru de Membri ai Naţiunilor Unite aleşi de Adunarea Generală.

2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3, optsprezece membri ai Consiliului Economic şi Social vor fi aleşi în fiecare an pentru o perioadă de trei ani. Un membru al cărui mandat expiră va putea fi reales imediat.

3. La prima alegere după sporirea numărului de membri ai Consiliului Economic şi Social de la douăzeci şi şapte la cincizeci şi patru, pe lângă membrii aleşi în locul celor nouă membri ale căror mandate expiră la sfârşitul acelui an, vor fi aleşi încă douăzeci şi şapte membri. Mandatul a nouă dintre aceşti douăzeci şi şapte membri adăugaţi va expira după un an, iar al altor nouă membri după doi ani potrivit dispoziţiilor Adunării Generale. 

4. Fiecare membru al Consiliului Economic şi Social va avea un reprezentant în Consiliu.

Funcţii şi puteri

Articolul 62

1. Consiliul Economic şi Social poate efectua sau iniţia studii şi rapoarte privind probleme internaţionale în domeniile economic, social, cultural, al învăţământului, al sănătăţii şi în alte domenii conexe şi poate face recomandări în privinţa tuturor acestor probleme Adunării Generale, Membrilor Naţiunilor Unite şi instituţiilor specializate interesate.

2. El poate face recomandări în scopul de a promova respectarea efectivă a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi.

3. El poate pregăti, spre a fi supuse Adunării Generale, proiecte de convenţii în probleme de competenţa sa. 

4. El poate convoca, în conformitate cu regulile fixate de Naţiunile Unite, Conferinţe internaţionale în probleme de competenţa sa.

Articolul 63

1. Consiliul Economic şi Social poate încheia cu oricare dintre instituţiile la care se referă Articolul 57 acorduri stabilind condiţiile în care instituţia respectivă va fi pusă în legătură cu Naţiunile Unite. Aceste acorduri vor fi supuse aprobării Adunării Generale.

2. El poate coordona activitatea instituţiilor specializate prin consultări cu ele şi prin recomandări adresate acestor instituţii, precum şi prin decomandări adresate Adunării Generale şi Membrilor Naţiunilor Unite.

Articolul 64

1. Consiliul Economic şi Social poate lua măsurile potrivite spre a obţine rapoarte periodice din partea instituţiilor specializate. El poate conveni cu Membri Naţiunilor Unite şi cu instituţiile specializate spre a obţine rapoarte privind măsurile luate în executarea propriilor sale recomandări şi a recomandărilor Adunării Generale în probleme de competenţa Consiliului.

2. El poate comunica Adunării Generale observaţiile sale asupra acestor rapoarte.

Articolul 65

Consiliul Economic şi Social poate da informaţii Consiliului de Securitate şi îi va da asistentă, la cererea acestuia.

Articolul 66

1. Consiliul Economic şi Social va îndeplini, în executarea recomandărilor Adunării Generale, funcţiile care intră în Competenta sa.

2. El poate, cu aprobarea Adunării Generale, să îndeplinească serviciile pe care i le-ar cere Membri ai Naţiunilor Unite sau instituţii specializate. 

3. El va îndeplini celelalte funcţii specificate în alte părţi din prezenta Cartă sau care îi pot fi atribuite de Adunarea Generală. 

Votare

Articolul 67

1. Fiecare membru al Consiliului Economic şi Social dispune de un vot.

2. Hotărârile Consiliului Economic şi Social se vor adopta cu majoritatea de voturi a membrilor prezenţi şi votanţi.

Procedură

Articolul 68

Consiliul Economic şi Social va înfiinţa comisii pentru problemele economice şi sociale şi pentru promovarea drepturilor omului, precum şi orice alte comisii necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale.

Articolul 69

Consiliul Economic şi Social va invita orice Membru al Naţiunilor Unite să participe, fără drept de vot, la dezbaterile sale asupra oricăror probleme care prezintă un interes special pentru acel Membru.

Articolul 70

Consiliul Economic şi Social poate lua măsuri pentru participarea, fără drept de vot, a reprezentanţilor instituţiilor specializate la dezbaterile sale sau ale comisiilor înfiinţate de el, precum şi pentru participarea propriilor săi reprezentanţi la dezbaterile instituţiilor specializate.

Articolul 71

Consiliul Economic şi Social va putea lua orice măsuri potrivite pentru consultarea organizaţiilor neguvernamentale care se ocupă cu probleme de competenţa sa. Aceste măsuri se pot aplica unor organizaţii internaţionale şi, dacă este cazul, unor organizaţii naţionale, după consultare cu Membrul Naţiunilor Unite interesat în aceasta.

Articolul 72

1. Consiliul Economic şi Social va stabili propriile sale reguli de procedură, inclusiv modul de desemnare a preşedintelui său.

2. Consiliul Economic şi Social se va întruni după necesităţi, potrivit cu regulile sale de procedură, care vor cuprinde dispoziţii pentru convocarea Consiliului la cererea majorităţii membrilor săi.

[Cuprins]     [începutul paginii]


Capitolul XI: Declaraţie privind teritoriile care nu se autoguvernează

Articolul 73  

Membrii Naţiunilor Unite care au sau care îşi asumă răspunderea pentru administrarea unor teritorii ale căror popoare nu au atins încă un grad deplin de autoguvernare recunosc principiul că interesele locuitorilor acestor teritorii au întâietate. Ei acceptă ca o misiune sacră obligaţia de a promova la maximum bunăstarea locuitorilor acestor teritorii, în cadrul sistemului de pace şi securitate internaţională stabilit prin prezenta Cartă, şi în acest scop: 

a. de a asigura, cu respectarea cuvenită a culturii popoarelor în cauză, progresul lor politic, economic, social şi în domeniul educatiei, tratamentul lor echitabil şi protecţia lor împotriva abuzurilor; 

b. de a dezvolta capacitatea lor de a se auto-guverna, de a ţine seama în modul cuvenit de năzuinţele politice ale acestor popoare şi de a le ajuta în dezvoltarea progresivă a instituţiilor lor politice libere, potrivit cu condiţiile specifice fiecărui teritoriu şi ale poporului său şi cu gradul lor diferit de dezvoltare

c. de a întări pacea şi securitatea internaţională;

d. de a promova măsuri constructive de dezvoltare; de a încuraja lucrări de cercetare, de a coopera unul cu altul şi, în cazurile potrivite, cu organisme internaţionale specializate, spre a realiza efectiv scopurile sociale, economice şi ştiintifice enuntate în prezentul Articol;

e. de a transmite regulat spre informare Secretarului general, sub rezerva limitărilor pe care le-ar putea impune exigenţe de securitate şi considerente de ordin constituţional, informaţii statistice şi altele de natură tehnică privind condiţiile economice, sociale şi de învăţământ din teritoriile de care răspund, altele decât teritoriile cărora li se aplică Capitolele XII şi XIII.

Articolul 74

Membrii Naţiunilor Unite recunosc, de asemenea, că politica lor faţă de teritoriile cărora li se aplică acest Capitol, ca şi faţă de teritoriile lor metropolitane, trebuie să se întemeieze pe principiul general al bunei vecinătăţi în domeniile social, economic şi comercial, ţinând seama, în mod cuvenit, de interesele şi bunăstarea restului lumii.

[Cuprins]     [începutul paginii]


Capitolul
XII: Sistemul internaţional de tutelă

Articolul 75

Organizaţia Naţiunilor Unite va stabili, sub autoritatea sa, un sistem internaţional de tutelă pentru administrarea şi supravegherea teritoriilor care vor putea fi supuse acestui sistem, prin acorduri individuale ulterioare. Aceste teritorii sunt desemnate în cele de mai jos prin expresia "teritorii sub tutelă".

Articolul 76 

Obiectivele fundamentale ale sistemului de tutelă, în conformitate cu scopurile Naţiunilor Unite enunţate în Articolul 1 din prezenta Cartă, vor fi următoarele:

a. de a întări pacea şi securitatea internaţională;

b. de a promova progresul politic, economic şi social al locuitorilor din teritoriile sub tutelă precum şi dezvoltarea educaţiei lor; de a favoriza, de asemenea, evoluţia lor progresivă spre autoguvernare sau independenţă, ţinând seama de condiţiile specifice fiecărui teritoriu şi popoarelor sale şi de năzuinţele liber exprimate ale popoarelor interesate şi de dispoziţiile care vor putea fi prevăzute prin fiecare acord de tutelă;

c. de a încuraja respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie, şi de a dezvolta sentimentul de interdependenţă a popoarelor lumii

d. de a asigura egalitatea de tratament în domeniile social, economic şi comercial tuturor Membrilor Naţiunilor Unite şi cetăţenilor lor, de a asigura, de asemenea, acestora din urmă egalitate de tratament în administrarea justiţiei, fără a se aduce atingere realizării obiectivelor menţionate mai sus şi sub rezerva dispoziţiilor Articolului 80.

Articolul 77

1. Sistemul de tutelă se va aplica teritoriilor din categoriile enumerate mai jos şi care vor fi supuse acestui sistem prin acorduri de tutelă:

a. teritorii în prezent sub mandat;

b. teritorii care pot fi desprinse din statele inamice, ca urmare a celui de-al doilea război mondial;

c. teritorii supuse în mod voluntar acestui sistem de către statele care răspund de administrarea lor.

2. Printr-un acord ulterior se va stabili care teritorii din categoriile menţionate mai sus vor fi supuse sistemului de tutelă şi în ce condiţii. 

Articolul 78

Sistemul de tutelă nu se va aplica ţărilor care au devenit Membri ai Naţiunilor Unite, relaţiile dintre ele trebuind să se întemeieze pe respectarea principiului egalităţii suverane.

Articolul 79

Condiţiile sistemului de tutelă pentru fiecare teritoriu care urmează să fie supus acestui sistem, precum şi orice modificări sau amendamente, vor face obiectul unui acord între statele direct interesate, inclusiv puterea mandatară în cazul teritoriilor sub mandatul unui Membru al Naţiunilor Unite, şi vor fi aprobate în conformitate cu prevederile Articolelor 83 şi 85.

Articolul 80

1. Cu excepţia celor ce s-ar putea conveni prin acordurile individuale de tutelă, încheiate în conformitate cu Articolele 77, 79 şi 81, prin care fiecare teritoriu este supus sistemului de tutelă, şi până la încheierea unor asemenea acorduri, nici o dispoziţie din prezentul Capitol nu trebuie să fie interpretată ca modificând în vreun fel, direct sau indirect, orice drepturi ale oricăror state sau popoare, ori dispoziţiile unor acte internaţionale în vigoare la care pot fi părţi Membri ai Naţiunilor Unite. 

2. Paragraful 1 din prezentul Articol nu trebuie interpretat ca dând temeiuri pentru întârzierea sau amânarea negocierii şi încheierii de acorduri destinate să supună sistemului de tutelă teritorii sub mandat sau alte teritorii, potrivit prevederilor Articolului 77.

Articolul 81

Acordul de tutelă va cuprinde, în fiecare caz, condiţiile în care va fi administrat teritoriul sub tutelă şi va desemna autoritatea care va exercita administrarea teritoriului sub tutelă. O asemenea autoritate, denumită mai jos „autoritate administrantă", poate fi unul sau mai multe state sau însăşi Organizaţia.

Articolul 82

În orice acord de tutelă pot fi stabilite una sau mai multe zone strategice, care pot cuprinde o parte sau întreg teritoriul sub tutelă căruia i se aplică acordul, fără a se aduce atingere oricărui acord sau oricăror acorduri speciale, încheiate în temeiul Articolului 43. 

Articolul 83

1. Toate funcţiile Naţiunilor Unite privind zonele strategice, inclusiv aprobarea dispoziţiilor din acordurile de tutelă şi a modificării sau amendării lor, vor fi exercitate de Consiliul de Securitate. 

2. Obiectivele fundamentale enunţate în Articolul 76 sunt valabile pentru popoarele din fiecare zonă strategică.

3. Consiliul de Securitate, ţinând seama de dispoziţiile acordurilor de tutelă şi fără a se aduce atingere exigenţelor de securitate, va recurge la sprijinul Consiliului de Tutelă pentru îndeplinirea funcţiilor asumate de Naţiunile Unite, în cadrul sistemului de tutelă, în domeniile politic, economic, social şi al învăţământului în zonele strategice.

Articolul 84

Autoritatea administrantă va avea datoria de a veghea ca teritoriul sub tutelă să-şi aducă contributia la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. În acest scop, autoritatea administrantă poate folosi contingente de voluntari, înlesnirile şi sprijinul teritoriului sub tutelă pentru a îndeplini obligaţiile asumate în această privinţă faţă de Consiliul de Securitate, precum şi pentru apărarea locală şi menţinerea legalităţii şi a ordinii în teritoriul sub tutelă.

Articolul 85

1. Funcţiile Naţiunilor Unite privind acordurile de tutelă pentru toate zonele care nu sunt desemnate ca zone strategice, inclusiv aprobarea dispoziţiilor acordurilor de tutelă şi a modificării sau amendării lor, vor fi exercitate de Adunarea Generală. 

2. Consiliul de Tutelă, acţionând sub autoritatea Adunării Generale, o va ajuta la îndeplinirea acestor funcţii. 

[Cuprins]     [începutul paginii]


Capitolul
XIII: Consiliul de Tutelă

Componenţă

Articolul 86

1. Consiliul de Tutelă se va compune din următorii Membri ai Naţiunilor Unite:

a. Membrii care administrează teritorii sub tutelă;

b. acei Membri desemnaţi nominal în Articolul 23 care nu administrează teritorii sub tutelă;

c. atâţia alţi Membri aleşi de Adunarea Generală pe o perioadă de trei ani, câţi vor fi necesari pentru ca numărul total al membrilor Consiliului de Tutelă să fie egal repartizat între Membrii Naţiunilor Unite care administrează şi cei care nu administrează teritorii sub tutelă.

2. Fiecare membru al Consiliului de Tutelă va desemna o persoană cu o calificare specială care să-l reprezinte în Consiliu.

Funcţii şi puteri

Articolul 87

Adunarea Generală şi, sub autoritatea ei, Consiliul de Tutelă pot, în îndeplinirea funcţiilor lor: 

a. să examineze rapoartele supuse de autoritatea administrantă;

b. să primească petiţii şi să le examineze, în consultare cu autoritatea administrantă;

c. să organizeze vizite periodice în teritoriile respective sub tutelă, la date fixate de acord cu autoritatea administrantă, şi 

d. să întreprindă aceste acţiuni şi altele în conformitate cu dispoziţiile acordurilor de tutelă.

Articolul 88

Consiliul de Tutelă va elabora un chestionar privitor la progresul locuitorilor din fiecare teritoriu sub tutelă în domeniile politic, economic, social şi al educaţiei; autoritatea administrantă a fiecărui teritoriu sub tutelă care intră în competenţa Adunării Generale va înainta acesteia un raport anual pe baza chestionarului menţionat.

Articolul 89

1. Fiecare membru al Consiliului de Tutelă dispune de un vot.

2. Hotărârile Consiliului de Tutelă vor fi adoptate cu majoritatea membrilor prezenţi şi votanţi.

Procedură

Articolul 90

1. Consiliul de Tutelă va stabili propriile sale reguli de procedură, inclusiv modul de desemnare a Preşedintelui său.

2. Consiliul de Tutelă se va întruni după necesităţi, potrivit cu regulile sale de procedură care vor prevedea convocarea Consiliului la cererea majorităţii membrilor săi.

Articolul 91

Consiliul de Tutelă va recurge, când este cazul, la asistenţa Consiliului Economic şi Social şi a instituţiilor specializate în problemele care intră în respectivele lor competenţe.

[Cuprins]     [începutul paginii]


Capitolul
XIV: Curtea Internaţională de Justiţie

Articolul 92

Curtea Internaţională de Justiţie va fi organul judiciar principal al Naţiunilor Unite. Ea va funcţiona în conformitate cu Statutul anexat, care este stabilit pe baza statutului Curţii Permanente de Justiţie Internaţională, şi face parte integrantă din prezenta Cartă.

Articolul 93

1. Toţi Membrii Naţiunilor Unite sunt ipso facto părţi la Statutul Curtii Internaţionale de Justiţie. 

2. Un Stat care nu este Membru al Naţiunilor Unite poate deveni parte la statutul Curţii Internaţionale de Justiţie în condiţii care urmează a fi determinate, pentru fiecare caz în parte, de către Adunarea Generală, la recomandarea Consiliului de Securitate.

Articolul 94

1. Fiecare Membru al Naţiunilor Unite se obligă să se conformeze hotărârii Curţii Internaţionale de Justiţie în orice cauză la care este parte.

2. Dacă oricare dintre părţile la o cauză nu va executa obligaţiile ce-i revin în temeiul unei hotărâri a Curţii, cealaltă parte se va putea adresa Consiliului de Securitate care poate, în caz că socoteşte necesar, să facă recomandări sau să hotărască măsurile de luat pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii.

Articolul 95

Nici o dispoziţie din prezenta Cartă nu va împiedica pe Membrii Naţiunilor Unite să încredinţeze rezolvarea diferendelor lor altor tribunale, în temeiul unor acorduri deja în vigoare sau care ar putea fi încheiate în viitor.

Articolul 96

1. Adunarea Generală sau Consiliul de Securitate pot cere Curţii Internaţionale de Justiţie un aviz consultativ în orice problemă juridică.

2. Alte organe ale Naţiunilor Unite şi instituţiilor specializate, cărora Adunarea Generală le poate da oricând o autorizaţie în acest scop, au, de asemenea, dreptul de a cere avize consultative Curţii în problemele juridice care se ivesc în sfera lor de activitate.

[Cuprins]     [începutul paginii]


Capitolul
XV: Secretariatul

Articolul 97

Secretariatul va cuprinde un Secretar General şi personalul de care Organizaţia va avea nevoie. Secretarul General va fi numit de Adunarea Generală la recomandarea Consiliului de Securitate. El va fi cel mai înalt funcţionar administrativ al Organizaţiei.

Articolul 98

Secretarul General va acţiona în această calitate la toate şedinţele Adunării Generale, ale Consiliului de Securitate, ale Consiliului Economic şi Social şi ale Consiliului de Tutelă. El va îndeplini orice funcţii ce-i sunt încredinţate de aceste organe. Secretarul General va prezenta Adunării Generale un raport anual asupra activitătii Organizaţiei.

Articolul 99

Secretarul General poate atrage atenţia Consiliului de Securitate asupra oricărei probleme care, după părerea sa, ar putea pune în primejdie menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.

Articolul 100

1. În îndeplinirea îndatoririlor lor, Secretarul General şi personalul nu vor solicita şi nici nu vor primi instrucţiuni de la vreun guvern sau de la vreo autoritate exterioară Organizaţiei. Ei se vor abţine de la orice act incompatibil cu situaţia lor de funcţionari internaţionali, răspunzători numai faţă de Organizaţie.

2. Fiecare Membru al Naţiunilor Unite se obligă să respecte caracterul exclusiv internaţional al funcţiilor Secretarului General şi ale personalului şi să nu caute să-i influenţeze în executarea sarcinilor. 

Articolul 101

1. Personalul va fi numit de Secretarul General, potrivit regulilor stabilite de Adunarea Generală.

2. Un personal corespunzător va fi afectat în mod permanent Consiliului Economic şi Social, Consiliului de Tutelă, dacă este cazul, altor organe ale Naţiunilor Unite. Acest personal va face parte din Secretariat. 

3. Considerentul precumpănitor la recrutarea şi stabilirea condiţiilor de serviciu ale personalului trebuie să fie necesitatea de a se asigura Organizaţiei serviciile unui personal care să posede cele mai înalte calităţi de muncă, de competenţă şi de integritate. Se va ţine seama în modul cuvenit de importanţa recrutării personalului pe cea mai largă bază geografică posibilă.

[Cuprins]     [începutul paginii]


Capitolul
XVI: Dispoziţii diverse

Articolul 102

1. Orice tratat sau acord internaţional încheiat de orice Membru al Naţiunilor Unite, după intrarea în vigoare a prezentei Carte, va fi cât mai curând posibil înregistrat la Secretariat şi publicat de acesta. 

2. Nici o parte la un tratat sau acord internaţional care nu a fost înregistrat în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 1 din prezentul Articol nu va putea invoca acel tratat sau acord în fata vreunui organ al Naţiunilor Unite.

Articolul 103

În caz de conflict între obligaţiile Membrilor Naţiunilor Unite decurgând din prezenta Cartă şi obligaţiile lor decurgând din orice alt acord internaţional vor prevala obligaţiile decurgând din prezenta Cartă. 

Articolul 104

Organizaţia se va bucura pe teritoriul fiecăruia dintre Membrii săi de capacitatea juridică necesară pentru îndeplinirea funcţiilor şi realizarea scopurilor sale. 

Articolul 105

1. Organizaţia se va bucura pe teritoriul fiecăruia dintre Membrii să de privilegiile şi imunităţile necesare pentru realizarea scopurilor sale.

2. Reprezentanţii Membrilor Naţiunilor Unite şi funcţionarii Organizaţiei se vor bucura, de asemenea, de privilegiile şi imunităţile necesare pentru îndeplinirea, în mod cu totul independent, a funcţiilor lor legate de Organizaţie.

3. Adunarea Generală poate face recomandări în scopul de a stabili detaliile aplicării paragrafelor 1 şi 2 din acest Articol sau poate propune Membrilor Naţiunilor Unite convenţii în acest scop.

[Cuprins]     [începutul paginii]


Capitolul
XVII: Dispoziţii tranzitorii de securitate

Articolul 106

Până la intrarea în vigoare a acordurilor speciale menţionate în Articolul 43 care, după părerea Consiliului de Securitate, îi vor permite să înceapă a-şi asuma răspunderile ce îi incumbă potrivit Articolului 42, părţile la Declaraţia celor Patru Naţiuni semnată la Moscova la 30 octombrie 1943 şi Franta se vor consulta între ele şi, la nevoie, cu aiţi Membri ai Naţiunilor Unite, în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 5 din acea Declaratie, spre a întreprinde, în numele Organizaţiei, orice acţiuni comune care ar putea fi necesare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.

Articolul 107

Nici o dispoziţie din prezenta Cartă nu va afecta sau interzice, faţă de un Stat care în cursul celui de-al doilea război mondial a fost inamicul vreunuia dintre semnatarii prezentei Carte, o acţiune întreprinsă sau autorizată, ca urmare a acestui război, de către guvernele care poartă răspunderea acestei acţiuni.

[Cuprins]     [începutul paginii]


Capitolul
XVIII: Amendamente

Articolul 108

Amendamentele la prezenta Cartă vor intra în vigoare pentru toţi Membrii Naţiunilor Unite când vor fi fost adoptate cu o majoritate de două treimi din membrii Adunării Generale şi ratificate, în conformitate cu respectiva lor procedură constituţională, de două treimi din Membrii Naţiunilor Unite, inclusiv toţi membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate.

Articolul 109

1. O Conferinţă Generală a Membrilor Naţiunilor Unite cu scopul revizuirii prezentei Carte va putea fi ţinută la data şi la locul care vor fi stabilite cu votul unei majorităţi de două treimi din membrii Adunării Generale şi cu voturile oricăror nouă membri ai Consiliului de Securitate. Fiecare Membru al Organizaţiei va dispune la conferinţă de un vot.

2. Orice modificare a prezentei Carte, recomandată de conferinţă prin votul majorităţii de două treimi, va intra în vigoare la ratificarea ei, în conformitate cu respectiva lor procedură constituţională, de către două treimi din Membrii Naţiunilor Unite, inclusiv toţi membri permanenţi ai Consiliului de Securitate.

3. Dacă o asemenea conferintă nu va fi fost ţinută până la cea de-a zecea sesiune anuală a Adunării Generale următoare intrării în vigoare a prezentei Carte, propunerea de a se convoca o asemenea conferinţă va fi înscrisă pe ordinea de zi a acelei sesiuni a Adunării Generale iar conferinţa se va reuni dacă aceasta se va decide prin votul majorităţii membrilor Adunării Generale şi cu voturile oricăror şapte membri ai Consiliului de Securitate.

[Cuprins]     [începutul paginii]


Capitolul
XIX: Ratificare şi semnare

Articolul 110

1. Prezenta Cartă va fi ratificată de statele semnatare în conformitate cu respectiva lor procedură constituţională.

2. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Guvernului Statelor Unite ale Americii, care va notifica fiecare depunere tuturor Statelor semnatare precum şi Secretarului General al Organizaţiei, după ce acesta va fi fost numit. 

3. Prezenta Cartă va intra în vigoare după depunerea instrumentelor de ratificare de către Republica China, Franţa, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Statele Unite ale Americii şi de către majoritatea celorlalte state semnatare. Guvernul Statelor Unite ale Americii va întocmi apoi un proces-verbal privind depunerea instrumentelor de ratificare, pe care îl va trimite în copie tuturor statelor semnatare.

4. Statele semnatare ale prezentei Carte, care o ratifică după intrarea ei în vigoare, vor deveni Membri originari ai Naţiunilor Unite la data depunerii instrumentelor de ratificare respective. 

Articolul 111

Prezenta Cartă, ale cărei texte în limbile chineză, franceză, rusă, engleză şi spaniolă sunt în mod egal autentice, va fi depusă în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Acest Guvern va trimite copii certificate în modul cuvenit Guvernelor celorlalte state semnatare. 

DREPT CARE reprezentanţii Guvernelor Naţiunilor Unite au semnat prezenta Cartă.

ÎNTOCMITĂ în oraşul San Francisco, la douăzeci şi şase iunie una mie nouă sute patruzeci şi cinci.

[Semnături]

[Cuprins]     [începutul paginii]

 

TemeWeb 2.0  I  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode

     

Această pagină web cu privire la educaţia politică a fost concepută de agora-wissen, " Gesellschaft für Wissensvermittlung über neue Medien und politische Bildung" (GbR) din Stuttgart. Pentru întrebări şi sugestii cu privire la conţinutul acestei pagini vă rugăm să ne contactaţi.