Preambul

NOI, POPOARELE NAŢIUNILOR UNITE, 

hotărâte să izbăvim generaţiile viitoare de flagelul războiului care, de două ori în cursul unei vieţi de om, a provocat omenirii suferinţe de nespus, să ne reafirmăm credinţa în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bărbaţilor şi a femeilor, precum şi a naţiunilor mari şi mici, să creăm condiţiile necesare menţinerii justiţiei şi respectării obligaţiilor decurgând din tratate şi alte izvoare ale dreptului internaţional, să promovăm progresul social şi condiţii mai bune de trai într-o mai mare libertate, 

ŞI ÎN ACESTE SCOPURI 

să practicăm toleranţa şi să trăim în pace unul cu celălalt, ca buni vecini, să ne unim forţele pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, să acceptăm principii şi să instituim metode care să garanteze că forţa armată nu va fi folosită decât în interesul comun, să folosim instituţiile internaţionale pentru promovarea progresului economic şi social al tuturor popoarelor, 

AM HOTĂRÂT SĂ NE UNIM EFORTURILE PENTRU ÎNFĂPTUIREA ACESTOR OBIECTIVE. 

Drept urmare, guvernele noastre, prin reprezentanţii lor, reuniţi în oraşul San Francisco şi având depline puteri, recunoscute ca valabile şi date în forma cuvenită, au adoptat prezenta Cartă a Naţiunilor Unite şi înfiinţează prin aceasta o organizaţie internaţională care se va numi Naţiunile Unite.

Capitolul I: Scopuri şi principiii

Articolul 1

Scopurile Naţiunilor Unite sunt următoarele:

1. Să menţină pacea şi securitatea internaţională, şi, în acest scop: să ia măsuri colective eficace pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor împotriva păcii şi pentru reprimarea oricăror acte de agresiune sau altor încălcări ale păcii şi să înfăptuiască, prin mijloace paşnice şi în conformitate cu principiile justiţiei şi dreptului internaţional, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situaţiilor cu caracter internaţional care ar putea duce la o încălcare a păcii;

2. Să dezvolte relaţii prieteneşti între naţiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalităţii în drepturi a popoarelor şi dreptului lor de a dispune de ele însele, şi să ia oricare alte măsuri potrivite pentru consolidarea păcii mondiale;

3. Să realizeze cooperarea internaţională în rezolvarea problemelor internaţionale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, în promovarea şi încurajarea respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie;

1. Organizaţia este întemeiată pe principiul egalităţii suverane a tuturor Membrilor ei.

2. Toţi Membrii Organizaţiei, spre a asigura tuturor drepturile şi avantajele ce decurg din calitatea lor de Membru, trebuie să-şi îndeplinească cu bună-credinţă obligaţiile asumate potrivit prezentei Carte.

3. Toţi Membrii Organizaţiei vor rezolva diferendele lor internaţionale prin mijloace paşnice în aşa fel încât pacea şi securitatea în internaţională, precum şi justiţia să nu fie puse în primejdie.

4. Toţi Membrii Organizaţiei se vor abţine, în relaţiile lor internaţionale, de a recurge la ameninţarea cu forţa sau la folosirea ei, fie împotriva integrităţii teritoriale ori independenţei politice a vreunui stat, fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile Naţiunilor Unite.

5. Toţi Membrii Naţiunilor Unite vor da acesteia întreg ajutorul în orice acţiune întreprinsă de ea în conformitate cu prevederile prezentei Carte şi se vor abţine de a da ajutor vreunui stat împotriva căruia Organizaţia întreprinde o acţiune preventivă sau de constrângere.

6. Organizaţia va asigura ca Statele care nu sunt Membre ale Naţiunilor Unite să acţioneze în conformitate cu aceste principii, în măsura necesară menţinerii păcii şi securităţi internaţionale.

7. Nici o dispoziţie din prezenta Cartă nu va autoriza Naţiunile Unite să intervină în chestiuni care aparţin esenţial competenţei interne a unui Stat şi nici nu va obliga pe Membrii săi să supună asemenea chestiuni spre rezolvare pe baza prevederilor prezentei Carte; acest principiu nu va aduce însă întru nimic atingere aplicării măsurilor de constrângere prevăzute în Capitolul VII.

[Cuprins]     [începutul paginii]

Capitolul II: Membri

Articolul 3

Sunt Membri originari ai Organizaţiei Naţiunilor Unite Statele care, participând la Conferinţa Naţiunilor Unite de la San Francisco pentru organizaţia internaţională sau semnând mai înainte Declaraţia Naţiunilor Unite din 1 ianuarie 1942, semnează prezenta Cartă şi o ratifică în conformitate cu Articolul 110.

Articolul 4

1. Pot deveni Membri ai Naţiunilor Unite toate celelalte State iubitoare de pace care acceptă obligaţiile din prezenta Cartă şi care, după aprecierea Organizaţiei, sunt capabile şi dispuse să le îndeplinească.

[Cuprins]     [începutul paginii]

Capitolul III: Organe

Articolul 7

1. Se înfiinţează ca organe principale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite: o Adunare Generală, un Consiliu de Securitate, un Consiliu Economic şi Social, un Consiliu de Tutelă, o Curte Internaţională de Justiţie şi un Secretariat.

[Cuprins]     [începutul paginii]

Capitolul IV: Adunarea Generală

Componenţă

Articolul 9

1. Adunarea Generală va fi alcătuită din toţi Membrii Naţiunilor Unite.

Articolul 11

1. Adunarea Generală poate examina principiile generale de cooperare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, inclusiv principiile care guvernează dezarmarea şi reglementarea înarmărilor, şi poate face recomandări cu privire la asemenea principii fie Membrilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, fie Consiliului de Securitate, fie Membrilor Organizaţiei şi Consiliului de Securitate.

2. Adunarea Generală poate discuta orice probleme privitoare la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, care îi vor fi fost supuse de către oricare Membru al Naţiunilor Unite sau de către Consiliul de Securitate ori, în conformitate cu Articolul 35, paragraful 2, de către un Stat care nu este Membru al Naţiunilor Unite şi, sub rezerva dispoziţiilor Articolului 12, poate face recomandări în privinţa oricărei asemenea probleme, fie Statului ori Statelor interesate, fie Consiliului de Securitate, fie Statelor şi Consiliului de Securitate. Orice asemenea problemă care reclamă să se întreprindă o acţiune va fi deferită de Adunarea Generală Consiliului de Securitate înainte sau după discutarea ei.

3. Adunarea Generală poate atrage atenţia Consiliului de Securitate asupra situaţiilor care ar putea pune în primejdie pacea şi securitatea internaţională.

4. Puterile Adunării Generale, prevăzute în acest Articol, nu limitează domeniul general de aplicare al Articolului 10.

Articolul 12

1. Cât timp Consiliul de Securitate exercită, în privinţa unui diferend sau a unei situaţii, funcţiile care îi sunt atribuite prin prezenta Cartă, Adunarea Generală nu va face nici o recomandare cu privire la acel diferend sau situaţie, decât dacă Consiliul de Securitate îi cere aceasta.

2. Secretarul general, cu asentimentul Consiliului de Securitate, va aduce la cunoştinţa Adunării Generale, la fiecare sesiune, toate problemele referitoare la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale de care se ocupă Consiliul de Securitate; de asemenea, el va înştiinţa Adunarea Generală, iar dacă Adunarea Generală nu este în sesiune, pe Membrii Naţiunilor Unite, de îndată ce Consiliul de Securitate încetează de a se mai ocupa de acele probleme.

Articolul 13

1. Adunarea Generală va iniţia studii şi va face recomandări în scopul:

a. de a promova cooperarea internaţională în domeniul politic şi de a încuraja dezvoltarea progresivă a dreptului internaţional şi codificarea lui;

b. de a promova cooperarea internaţională în domeniile economic, social, cultural, al învăţământului şi sănătăţii şi de a sprijini înfăptuirea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.

2. Celelalte răspunderi, funcţii şi puteri ale Adunării Generale, referitoare la problemele menţionate în paragraful 1b de mai sus, sunt enunţate în Capitolele IX şi X.

Articolul 14

Sub rezerva dispoziţiilor Articolului 12, Adunarea Generală poate recomanda măsuri pentru aplanarea paşnică a oricărei situaţii, indiferent de origine, pe care o consideră de natură a dăuna bunăstării generale sau relaţiilor prieteneşti între Naţiuni, inclusiv a situaţiilor rezultând dintr-o încălcare a dispoziţiilor prezentei Carte, care enunţă Scopurile şi Principiile Naţiunilor Unite.

Articolul 15

1. Adunarea Generală va primi şi examina rapoarte anuale şi speciale ale Consiliului de Securitate; aceste rapoarte vor cuprinde o dare de seamă asupra măsurilor pe care Consiliul de Securitate le-a hotărât sau le-a luat pentru menţinerea Păcii şi securităţii internaţionale.

2. Adunarea Generală va primi şi examina rapoartele celorlalte organe ale Naţiunilor Unite.

Articolul 16

Adunarea Generală va îndeplini în privinţa sistemului internaţional de tutelă funcţiile care-i sunt atribuite prin Capitolele XII şi XIII, inclusiv aprobarea acordurilor de tutelă referitoare la teritoriile care nu sunt desemnate drept zone strategice.

Articolul 17

1. Adunarea Generală va examina şi aproba bugetul Organizaţiei.

2. Cheltuielile Organizaţiei sunt suportate de Membri, potrivit repartizării stabilite de Adunarea Generală.

3. Adunarea Generală va examina şi aproba orice acorduri financiare şi bugetare încheiate cu instituţiile specializate la care se referă Articolul 57 şi va examina bugetele administrative ale acestor instituţii, spre a le face recomandări.

Votare

1. Fiecare membru al Adunării Generale dispune de un vot.

2. Hotărârile Adunării Generale în probleme importante vor fi adoptate cu majoritatea de două treimi a membrilor prezenţi şi votanţi. Vor fi considerate probleme importante: recomandările cu privire la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, alegerea membrilor nepermanenţi ai Consiliului de Securitate, alegerea membrilor Consiliului Economic şi Social, alegerea membrilor Consiliului de Tutelă, în conformitate cu paragraful 1 c al Articolului 86, admiterea de noi Membri în Organizaţie, suspendarea drepturilor şi privilegiilor Membrilor, excluderea de Membri, problemele referitoare la funcţionarea sistemului de tutelă şi problemele bugetare.

3. Hotărârile privind alte probleme, inclusiv stabilirea unor noi categorii de probleme asupra cărora să se decidă cu o majoritate de două treimi, se vor adopta cu majoritatea membrilor prezenţi şi votanţi.

Articolul 19

Un Membru al Naţiunilor Unite care este în întârziere cu plata contribuţiilor sale financiare către Organizaţie nu va putea participa la vot în Adunarea Generală dacă totalul arieratelor egalează sau depăşeşte contribuţia datorată de el pentru ultimii doi ani împliniţi. Adunarea Generală poate totuşi permite acestui Membru să ia parte la vot în cazul în care constată că neplata se datorează unor împrejurări independente de voinţa lui.

Procedură

Adunarea Generală se va întruni în sesiuni anuale ordinare şi, când împrejurările o cer, în sesiuni extraordinare. Sesiunile extraordinare vor fi convocate de Secretarul General la cererea Consiliului de Securitate sau a majorităţii Membrilor Naţiunilor Unite.

Articolul 21

Adunarea Generală va stabili propriile sale reguli de procedură. Ea îşi va desemna Preşedintele pentru fiecare sesiune.

Articolul 22

[Cuprins]     [începutul paginii]

Capitolul V: Consiliul de Securitate

Componenţă

Articolul 23

1. Consiliul de Securitate va fi alcătuit din cincisprezece membri ai Naţiunilor Unite. Republica China, Franţa, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord şi Statele Unite' ale Americii vor fi membri permanenţi al Consiliului de Securitate. Adunarea Generală va alege alţi zece Membri ai Organizaţiei ca membri nepermanenţi ai Consiliului de Securitate, ţinând în special seama în primul rând de contribuţia Membrilor Naţiunilor Unite la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale şi la înfăptuirea celorlalte scopuri ale Organizaţiei şi, de asemenea, de o repartiţie geografică echitabilă.

2. Membrii nepermanenţi ai Consiliului de Securitate vor fi aleşi pe o perioadă de doi ani. La prima alegere de membri nepermanenţi, după sporirea numărului de membri ai Consiliului de Securitate de la unsprezece la cincisprezece, doi dintre cei patru membri adăugaţi vor fi aleşi pe o perioadă de un an. Membrii al căror mandat expiră nu vor putea fi realeşi imediat.

3. Fiecare membru al Consiliului de Securitate va avea un reprezentant în Consiliu.

Funcţii şi puteri

Articolul 24

1. Spre a asigura acţiunea rapidă şi eficace a Organizaţiei, Membrii săi conferă Consiliului de Securitate răspunderea principală pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale şi recunosc că, îndeplinindu-şi îndatoririle impuse de această răspundere, Consiliul de Securitate acţionează în numele lor.

2. în îndeplinirea acestor îndatoriri, Consiliul de Securitate va acţiona în conformitate cu Scopurile şi Principiile Naţiunilor Unite. Puterile specifice acordate Consiliului de Securitate pentru îndeplinirea acestor îndatoriri sunt definite în Capitolele VI, VII, VIII şi XII.

3. Consiliul de Securitate va supune spre examinare Adunării Generale rapoarte anuale şi, când va fi necesar, rapoarte speciale.

Articolul 25

Membrii Naţiunilor Unite sunt de acord să accepte şi să execute hotărârile Consiliului de Securitate, în conformitate cu prezenta Cartă.

Articolul 26

În scopul de a promova stabilirea şi menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, fără a folosi pentru înarmări decât un minimum din resursele umane şi economice ale lumii, Consiliul de Securitate are sarcina de a elabora, cu ajutorul Comitetului de Stat-Major, prevăzut în Articolul 47, planuri care vor fi supuse Membrilor Naţiunilor Unite în vederea stabilirii unui sistem de reglementare a înarmărilor.

Votare

Articolul 27

1. Fiecare membru al Consiliului de Securitate va dispune de un vot.

2. Hotărârile Consiliului de Securitate în probleme de procedură vor fi adoptate cu votul afirmativ a nouă membri.

3. Hotărârile Consiliului de Securitate în toate celelalte probleme vor fi adoptate cu votul afirmativ a nouă membri, cuprinzând şi voturile concordante ale tuturor Membrilor permanenţi, cu condiţia ca, în cazul hotărârilor care se adoptă în temeiul Capitolului VI şi al Articolului 52, paragraful 3, o parte la un diferend să se abţină de la votare.

Procedură

Articolul 28

1. Consiliul de Securitate va fi astfel organizat încât să-şi poată exercita funcţiile fără întrerupere. în acest scop, fiecare membru al Consiliului de Securitate trebuie să aibă oricând un reprezentant la Sediul Organizaţiei.

2. Consiliul de Securitate va tine şedinţe periodice, la care fiecare dintre membrii săi poate, dacă doreşte, să fie reprezentat de un membru al guvernului său ori de un alt reprezentant special desemnat.

3. Consiliul de Securitate poate ţine şedinţe în alte locuri decât Sediul Organizaţiei, pe care le socoteşte cele mai indicate pentru a-i înlesni lucrările.

Articolul 29

Consiliul de Securitate poate înfiinţa organele subsidiare pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale.

Articolul 30

Consiliul de Securitate va stabili propriile sale reguli de procedură, inclusiv modul de desemnare a Preşedintelui său.

Articolul 31

Orice Membru al Naţiunilor Unite care nu este membru al Consiliului de Securitate poate participa, fără drept de vot, la discutarea oricărei probleme supuse Consiliului de Securitate, ori de câte ori acesta consideră că interesele acelui Membru sunt afectate în mod special.

Articolul 32

[Cuprins]     [începutul paginii]

Capitolul VI: Rezolvarea paşnică a diferendelor

Articolul 33

1. Părţile la orice diferend a cărui prelungire ar putea pune în primejdie menţinerea păcii şi securităţii internaţionale trebuie să caute să-1 rezolve, înainte de toate, prin tratative anchetă, mediaţie, conciliere, arbitraj, pe cale judiciară, recurgere la organizaţii sau acorduri regionale sau prin alte mijloace paşnice, la alegerea lor.

2. Consiliul de Securitate, când socoteşte necesar, invită părţile să-şi rezolve diferendul prin asemenea mijloace.

Articolul 34

Consiliul de Securitate poate ancheta orice diferend sau orice situaţie care ar putea duce la fricţiuni internaţionale sau ar putea da naştere unui diferend, în scopul de a stabili dacă prelungirea diferendului sau situaţiei ar putea pune în primejdie menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.

Articolul 35 

1. Orice Membru al Naţiunilor Unite poate atrage atenţia Consiliului de Securitate sau Adunării Generale asupra oricărui diferend sau situaţii de natura celor menţionate în Articolul 34.

2. Un Stat care nu este Membru al Naţiunilor Unite poate atrage atenţia Consiliului de Securitate sau Adunării Generale asupra oricărui diferend la care este parte dacă acceptă în prealabil, în privinţa acelui diferend, obligaţiile de rezolvare paşnică prevăzute în prezenta Cartă.

3. Acţiunile întreprinse de Adunarea Generală în chestiunile asupra cărora i se atrage atenţia în temeiul Articolului de faţă vor fi supuse dispoziţiilor Articolelor 11 şi 12.

Articolul 36

1. Consiliul de Securitate poate, în orice stadiu al unui diferend de natura celor menţionate în Articolul 33 ori al unei situaţii similare, să recomande procedurile sau metodele de aplanare corespunzătoare.

2. Consiliul de Securitate va lua în considerare orice proceduri de rezolvare a diferendului deja adoptate de părţi.

3. Făcând recomandări în temeiul prezentului Articol, Consiliul de Securitate va tine seama şi de faptul că, în regulă generală, diferendele de ordin juridic trebuie să fie supuse de părţi Curţii Internaţionale de Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile Statutului Curţii.

Articolul 37

1. În cazul în care părţile la un diferend de natura celor menţionate în Articolul 33 nu reuşesc sâ-1 rezolve prin mijloacele indicate în acel Articol, ele îl vor supune Consiliului de Securitate.

2. În cazul în care Consiliul de Securitate socoteşte că prelungirea diferendului ar putea, în fapt, să pună în primejdie menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, el va hotărî dacă trebuie să acţioneze în temeiul Articolului 36 sau să recomande condiţiile de rezolvare pe care le va considera potrivite.

Articolul 38

[Cuprins]     [începutul paginii]

Capitolul VII: Acţiunea în caz de ameninţări împotriva păcii, de încălcări ale păcii şi de acte de agresiune

Articolul 39

Consiliul de Securitate va constata existenţa unei ameninţări împotriva păcii, a unei încălcări a păcii sau a unui act de agresiune şi va face recomandări ori va hotărî ce măsuri vor fi luate, în conformitate cu Articolele 41 şi 42, pentru menţinerea sau restabilirea păcii şi securităţii internaţionale.

Articolul 40

Pentru a preîntâmpina o agravare a situaţiei, Consiliul de Securitate poate ca, înainte de a face recomandări sau a hotărî asupra măsurilor care trebuie luate în conformitate cu Articolul 39, să invite părţile interesate să se conformeze măsurilor provizorii pe care le consideră necesare sau de dorit. Asemenea măsuri provizorii nu vor prejudicia întru nimic drepturile, pretenţiile sau poziţia părţilor interesate. Consiliul de Securitate va tine seama în modul cuvenit de neexecutarea acestor măsuri provizorii.

Articolul 41

Consiliul de Securitate poate hotărî ce măsuri, care nu implică folosirea forţei armate, trebuie luate spre a se da urmare hotărârilor sale şi poate cere Membrilor Naţiunilor Unite să aplice aceste măsuri. Ele pot să cuprindă întreruperea totală sau parţială a relaţiilor economice şi a comunicaţiilor feroviare, maritime, aeriene, poştale, telegrafice, prin radio şi a altor mijloace de comunicaţie, precum şi ruperea relaţiilor diplomatice.

Articolul 42

În cazul în care Consiliul de Securitate va socoti că măsurile prevăzute în Articolul 41 nu ar fi adecvate ori că s-au dovedit a nu fi adecvate, el poate întreprinde, cu forţe aeriene, navale sau terestre, orice acţiune pe care o consideră necesară pentru menţinerea sau restabilirea păcii şi securităţii internaţionale. Această acţiune poate cuprinde demonstraţii, măsuri de blocadă şi alte operaţiuni executate de forţe aeriene, maritime sau terestre ale Membrilor Naţiunilor Unite.

Articolul 43

1. Toţi Membrii Naţiunilor Unite, spre a contribui la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, se obligă să pună la dispoziţia Consiliului de Securitate, la cererea sa şi în conformitate cu un acord sau acorduri speciale, forţele armate, asistenţa şi înlesnirile, inclusiv dreptul de trecere, necesare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.

2. Acordul sau acordurile menţionate mai sus vor stabili efectivele şi natura acestor forţe, gradul lor de pregătire  şi amplasarea lor generală, precum şi natura înlesnirilor şi asistenţei care urmează să fie acordate.

3. Acordul sau acordurile vor fi negociate cât mai curând posibil, la iniţiativa Consiliului de Securitate. Ele se vor încheia între Consiliul de Securitate şi Membri ai Organizaţiei, sau între Consiliul de Securitate şi grupuri de Membri ai Organizaţiei şi vor fi supuse ratificării statelor semnatare, în conformitate cu procedura lor constituţională.

Articolul 44

Atunci când Consiliul de Securitate a hotărât să recurgă la forţă, el trebuie, înainte de a cere unui Membru nereprezentat în Consiliu să pună la dispoziţie forţe armate, în executarea obligaţiilor asumate de acesta în temeiul Articolului 43, să invite pe acel Membru ca, dacă doreşte, să participe la luarea hotărârilor Consiliului de Securitate privind folosirea contingentelor de forţe armate ale acelui Membru.

Articolul 45

Spre a permite Organizaţiei să ia măsuri urgente de ordin militar, Membrii Naţiunilor Unite vor menţine contingente naţionale de forţe aeriene imediat utilizabile pentru o acţiune combinată de constrângere internaţională. Efectivele şi gradul de pregătire ale acestor contingente, precum şi planurile pentru acţiunea lor combinată vor fi stabilite de către Consiliul de Securitate, cu ajutorul Comitetului de Stat-Major, în limitele indicate prin acordul sau acordurile speciale, menţionate în Articolul 43.

Articolul 46

Planurile pentru folosirea forţelor armate vor fi stabilite de Consiliul de Securitate cu ajutorul Comitetului de Stat-Major.

Articolul 47

1. Se va înfiinţa un Comitet de Stat-Major pentru a sfătui şi asista Consiliul de Securitate în toate problemele referitoare la mijloacele de ordin militar necesare Consiliului de Securitate pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, la folosirea şi comanda forţelor puse la dispoziţia sa, la reglementarea înarmărilor şi la eventuala dezarmare.

2. Comitetul de Stat-Major va fi alcătuit din Şefii Statelor-Majore ale membrilor permanenţi ai Consiliului de Securitate sau din reprezentanţii lor. Orice Membru al Naţiunilor Unite care nu este reprezentant permanent în Comitet va fi invitat de către Comitet să i se asocieze când participarea acelui Membru la lucrările lui este necesară pentru buna îndeplinire a îndatoririlor Comitetului.

3. Comitetul de Stat-Major va răspunde, sub autoritatea Consiliului de Securitate, de conducerea strategică a oricăror forţe armate puse la dispoziţia Consiliului de Securitate. Problemele privind comanda unor asemenea forţe vor fi reglementate ulterior.

4. Cu autorizaţia Consiliului de Securitate şi după consultarea cu organizaţiile regionale corespunzătoare, Comitetul de Stat-Major poate înfiinţa subcomitete regionale.

Articolul 48

1. Măsurile necesare executării hotărârilor Consiliului de Securitate în scopul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale vor fi luate de toţi Membrii Naţiunilor Unite sau de unii dintre ei, după cum va stabili Consiliul de Securitate.

2. Aceste hotărâri vor fi executate de Membrii Naţiunilor Unite atât direct cât şi prin acţiunea lor în cadrul organismelor internaţionale corespunzătoare din care fac parte.

Articolul 49

Membrii Naţiunilor Unite se vor asocia spre a-şi acorda reciproc asistenţă în executarea măsurilor hotărâte de Consiliul de Securitate.

Articolul 50

Dacă Consiliul de Securitate ia măsuri preventive sau de constrângere împotriva unui Stat, orice alt Stat, indiferent dacă este sau nu Membru al Naţiunilor Unite, care întâmpină dificultăţi economice deosebite, ivite ca urmare a executării acelor măsuri, va avea dreptul să consulte Consiliul de Securitate cu privire la rezolvarea acelor dificultăţi.

Articolul 51

Nici o dispozitie din prezenta Cartă nu va aduce atingere dreptului inerent de autoapărare individuală sau colectivă în cazul în care se produce un atac armat împotriva unui Membru al Naţiunilor Unite, până când Consiliul de Securitate va fi luat măsurile necesare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. Măsurile luate de Membri în exercitarea acestui drept de autoapărare vor fi aduse imediat la cunoştinţa Consiliului de Securitate şi nu vor afecta în nici un fel puterea şi îndatorirea Consiliului de Securitate, în temeiul prezentei Carte, de a întreprinde oricând acţiunile pe care le va socoti necesare pentru menţinerea sau restabilirea păcii şi securităţii internaţionale.

[Cuprins]     [începutul paginii]

Capitolul VIII: Acorduri regionale

Articolul 52

1. Nici o dispoziţie din prezenta Cartă nu se opune existenţei unor acorduri sau unor organisme regionale destinate a se ocupa cu problemele privind menţinerea păcii şi securităţii internaţionale care sunt susceptibile de acţiuni cu caracter regional, cu condiţia ca asemenea acorduri sau organisme, precum şi activitatea lor, să fie compatibile cu Scopurile şi Principiile Organizaţiei. 

2. Membrii Naţiunilor Unite care încheie asemenea acorduri sau constituie asemenea organisme trebuie să depună toate eforturile pentru rezolvarea paşnică a diferendelor locale prin intermediul unor astfel de acorduri sau organisme regionale înainte de a le supune Consiliului de Securitate. 

3. Consiliul de Securitate va încuraja dezvoltarea rezolvării paşnice a diferendelor locale prin intermediul acestor acorduri sau organisme regionale, fie din iniţiativa Statelor interesate, fie din propria sa iniţiativă. 

4. Articolul de faţă nu aduce întru nimic atingere aplicării Articolelor 34 şi 35.

Articolul 53

1. Consiliul de Securitate va folosi, dacă este cazul, asemenea acorduri sau organisme regionale pentru aplicarea acţiunilor de constrângere sub autoritatea sa. Nici o acţiune de constrângere nu va fi însă întreprinsă, în temeiul acestor acorduri regionale sau de către organismele regionale, fără autorizaţia Consiliului de Securitate; sunt exceptate măsurile împotriva oricărui Stat inamic, în sensul definiţiei paragrafului 2 din Articolul de faţă, prevăzute în Articolul 107 sau în acordurile regionale, îndreptate împotriva reluării unei politici agresive de către un asemenea Stat, până când se va putea încredinţa Organizaţiei, la cererea guvernelor interesate, sarcina de a preîntâmpina orice nouă agresiune din partea unui asemenea Stat. 

2. Termenul de „Stat inamic", aşa cum este folosit în paragraful 1 din Articolul de faţă, se aplică oricărui Stat care, în timpul celui de-al doilea război mondial, a fost inamicul oricăruia dintre semnatarii prezentei Carte.

Articolul 54

Consiliul de Securitate trebuie să fie în permanenţă deplin informat asupra acţiunilor întreprinse sau preconizate în temeiul acordurilor regionale sau de către organismele regionale în scopul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale.

[Cuprins]     [începutul paginii]

Capitolul IX: Cooperarea economică şi socială internaţională

Articolul 55

în scopul de a crea condiţiile de stabilitate şi bunăstare necesare unor relaţii paşnice şi prieteneşti între naţiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalităţii în drepturi a popoarelor şi al dreptului lor de a dispune de ele însele, Naţiunile Unite vor promova:

a. ridicarea nivelului de trai, deplina folosire a forţei de muncă şi condiţii de progres şi dezvoltare economică şi socială;

b. rezolvarea problemelor internaţionale în domeniile economic, social, al sănătătii şi al altor probleme conexe; cooperarea internaţională în domeniile culturii şi învăţământului;

c. respectarea universală şi efectivă a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.

Articolul 56

Toţi Membrii se obligă să întreprindă acţiuni în comun şi separat, în cooperare cu Organizaţia, pentru realizarea scopurilor enunţate în Articolul 55.

Articolul 57

1. Diferitele instituţii specializate, înfiintate prin acorduri interguvernamentale şi având, potrivit statutelor lor, largi atribuţii internaţionale în domeniile economic, social, cultural, al învăţământului, sănătăţii şi alte domenii conexe, vor fi puse în legătură cu Naţiunile Unite în conformitate cu dispoziţiile Articolului 63.

2. Instituţiile astfel puse în legătură cu Naţiunile Unite sunt desemnate mai jos prin expresia „instituţii specializate".

Articolul 58

Organizaţia va face recomandări pentru coordonarea programelor şi activităţilor instituţiilor specializate.

Articolul 59

Organizaţia va iniţia, când este cazul, tratative între statele interesate în vederea înfiinţării oricăror noi instituţii specializate necesare pentru îndeplinirea scopurilor enunţate în Articolul 55.

Articolul 60

Răspunderea pentru îndeplinirea funcţiilor Organizaţiei, enunţate în Capitolul de fată, va reveni Adunării Generale şi, sub autoritatea Adunării Generale, Consiliului Economic şi Social, care va avea în acest scop puterile stabilite în Capitolul X.

[Cuprins]     [începutul paginii]

Capitolul X: Consiliul Economic şi Social

Componenţă

Articolul 61

1. Consiliul Economic şi Social va fi alcătuit din cincizeci şi patru de Membri ai Naţiunilor Unite aleşi de Adunarea Generală.

2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3, optsprezece membri ai Consiliului Economic şi Social vor fi aleşi în fiecare an pentru o perioadă de trei ani. Un membru al cărui mandat expiră va putea fi reales imediat.

3. La prima alegere după sporirea numărului de membri ai Consiliului Economic şi Social de la douăzeci şi şapte la cincizeci şi patru, pe lângă membrii aleşi în locul celor nouă membri ale căror mandate expiră la sfârşitul acelui an, vor fi aleşi încă douăzeci şi şapte membri. Mandatul a nouă dintre aceşti douăzeci şi şapte membri adăugaţi va expira după un an, iar al altor nouă membri după doi ani potrivit dispoziţiilor Adunării Generale. 

4. Fiecare membru al Consiliului Economic şi Social va avea un reprezentant în Consiliu.

Funcţii şi puteri

Articolul 62

1. Consiliul Economic şi Social poate efectua sau iniţia studii şi rapoarte privind probleme internaţionale în domeniile economic, social, cultural, al învăţământului, al sănătăţii şi în alte domenii conexe şi poate face recomandări în privinţa tuturor acestor probleme Adunării Generale, Membrilor Naţiunilor Unite şi instituţiilor specializate interesate.

2. El poate face recomandări în scopul de a promova respectarea efectivă a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi.

3. El poate pregăti, spre a fi supuse Adunării Generale, proiecte de convenţii în probleme de competenţa sa. 

4. El poate convoca, în conformitate cu regulile fixate de Naţiunile Unite, Conferinţe internaţionale în probleme de competenţa sa.

Articolul 63

1. Consiliul Economic şi Social poate încheia cu oricare dintre instituţiile la care se referă Articolul 57 acorduri stabilind condiţiile în care instituţia respectivă va fi pusă în legătură cu Naţiunile Unite. Aceste acorduri vor fi supuse aprobării Adunării Generale.

2. El poate coordona activitatea instituţiilor specializate prin consultări cu ele şi prin recomandări adresate acestor instituţii, precum şi prin decomandări adresate Adunării Generale şi Membrilor Naţiunilor Unite.

Articolul 64

1. Consiliul Economic şi Social poate lua măsurile potrivite spre a obţine rapoarte periodice din partea instituţiilor specializate. El poate conveni cu Membri Naţiunilor Unite şi cu instituţiile specializate spre a obţine rapoarte privind măsurile luate în executarea propriilor sale recomandări şi a recomandărilor Adunării Generale în probleme de competenţa Consiliului.

2. El poate comunica Adunării Generale observaţiile sale asupra acestor rapoarte.

Articolul 65

Consiliul Economic şi Social poate da informaţii Consiliului de Securitate şi îi va da asistentă, la cererea acestuia.

Articolul 66

1. Consiliul Economic şi Social va îndeplini, în executarea recomandărilor Adunării Generale, funcţiile care intră în Competenta sa.

2. El poate, cu aprobarea Adunării Generale, să îndeplinească serviciile pe care i le-ar cere Membri ai Naţiunilor Unite sau instituţii specializate. 

3. El va îndeplini celelalte funcţii specificate în alte părţi din prezenta Cartă sau care îi pot fi atribuite de Adunarea Generală. 

Votare

Articolul 67

1. Fiecare membru al Consiliului Economic şi Social dispune de un vot.

2. Hotărârile Consiliului Economic şi Social se vor adopta cu majoritatea de voturi a membrilor prezenţi şi votanţi.

Procedură

Articolul 68

Consiliul Economic şi Social va înfiinţa comisii pentru problemele economice şi sociale şi pentru promovarea drepturilor omului, precum şi orice alte comisii necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale.

Articolul 69

Consiliul Economic şi Social va invita orice Membru al Naţiunilor Unite să participe, fără drept de vot, la dezbaterile sale asupra oricăror probleme care prezintă un interes special pentru acel Membru.

Articolul 70

Consiliul Economic şi Social poate lua măsuri pentru participarea, fără drept de vot, a reprezentanţilor instituţiilor specializate la dezbaterile sale sau ale comisiilor înfiinţate de el, precum şi pentru participarea propriilor săi reprezentanţi la dezbaterile instituţiilor specializate.

Articolul 71

Consiliul Economic şi Social va putea lua orice măsuri potrivite pentru consultarea organizaţiilor neguvernamentale care se ocupă cu probleme de competenţa sa. Aceste măsuri se pot aplica unor organizaţii internaţionale şi, dacă este cazul, unor organizaţii naţionale, după consultare cu Membrul Naţiunilor Unite interesat în aceasta.

Articolul 72

1. Consiliul Economic şi Social va stabili propriile sale reguli de procedură, inclusiv modul de desemnare a preşedintelui său.

2. Consiliul Economic şi Social se va întruni după necesităţi, potrivit cu regulile sale de procedură, care vor cuprinde dispoziţii pentru convocarea Consiliului la cererea majorităţii membrilor săi.

[Cuprins]     [începutul paginii]

Capitolul XI: Declaraţie privind teritoriile care nu se autoguvernează

Articolul 73  

Membrii Naţiunilor Unite care au sau care îşi asumă răspunderea pentru administrarea unor teritorii ale căror popoare nu au atins încă un grad deplin de autoguvernare recunosc principiul că interesele locuitorilor acestor teritorii au întâietate. Ei acceptă ca o misiune sacră obligaţia de a promova la maximum bunăstarea locuitorilor acestor teritorii, în cadrul sistemului de pace şi securitate internaţională stabilit prin prezenta Cartă, şi în acest sc