|
| |
Probleme privind implementarea planurilor de
reformă
"Dacă comunitatea internaţională ar reînfiinţa
mâine Organizaţia Naţiunilor Unite, ea ar arăta cu siguranţă
altfel decât cea pe care o cunoaştem noi astăzi."
[Raportul la început de nou mileniu al
Secretarului General al ONU
Kofi Annan adresat Adunării Generale]
 În raportul privind reformele emis de şefii
de state şi de guverne în anul
2000 la summitul ONU, Secretarul General al Organizaţiei,
Kofi Annan, a numit trei obiective strategice, care au constituit din
acel moment un punct de referinţă important în cadrul dezbaterii
cu privire la reformă:
Agenda de dezvoltare: eliberare de sărăcie
Agenda de securitate: eliberare de teamă
Agenda de mediu: viitorul ecologiei |
Cu toate că Naţiunile
Unite pot fi caracterizate ca având o capacitate deosebită de adaptare
[vezi
cursul 2], reforma Organizaţiei se află încă de la
evenimentele epocale ale anilor
1989/90 pe unul din locurile fruntaşe ale agendei internaţionale. Varwick
şi Knelangen rezumă în fragmentul de mai jos cele mai importante
puncte ale acestei reforme:
"Cu toate că există nenumărate diferende în ceea ce
priveşte forma şi funcţiile pe care Naţiunile Unite
urmează să le aibă pe viitor, nimeni nu se îndoieşte de
necesitatea unei reforme cuprinzătoare. Atât
Carta cât şi însăşi
Organizaţia au nevoie de o actualizare fundamentală:
 | multe prevederi ale Cartei s-au
dovedit imposibil de realizat - vezi părţi ale Capitolului VII
sau sunt astăzi depăşite - vezi aşa numitele
clauze privind statele duşmane; |
| în schimb, noi domenii precum
prevenirea crizelor, protecţia mediului ambiant, probleme privind
populaţia etc. nu apar deloc sau sunt insuficient reprezentate în
Cartă; |
| compunerea
Consiliului de Securitate reflectă în ceea ce priveşte
Membrii Permanenţi situaţia de la sfârşitul celui
de-al Doilea Război Mondial, iar numărul Membrilor
Nepermanenţi, structura Naţiunilor Unite de la începutul
anilor şaizeci; |
| dreptul de veto al celor cinci Membri
Permanenţi este resimţit ca fiind discriminatoriu şi
nejustificat; |
| unul din organele
principale -
Consiliul de Tutelă - şi-a suspendat activităţile
din pricina lipsei domeniilor pe care urma să le administreze
şi monitorizeze; |
| activităţile
Adunării Generale sunt complicate şi se întind prea mult
în timp, rolul Consiliului Economic
şi Social îşi pierde din ce în ce mai mult din greutate,
şi, în fine, |
| o coordonare eficientă a
sistemului general cu
toate redundanţele sale este din ce în ce mai puţin posibilă."
[din: Johannes Varwick/Wilhelm Knelangen, Die Rolle der Vereinten Nationen
in der internationalen Politik; in: Aus Politik und Zeitgeschichte
27-28/2002, Bundeszentrale für politische Bildung Bonn, p. 8-9] |
Pentru a veni în
întâmpinarea celor mai multe din reformele necesare Carta ONU ar trebui
modificată. Procedura de urmat în acest sens şi menţionată
în Articolele 108 şi 109 prevede însă
| votul unei majorităţi de două
treimi din Adunarea Generală, |
| ratificarea de către două
treimi din statele membre, |
| printre care trebuie să se numere
toţi cei cinci Membri Permanenţi ai Consiliului de
Securitate. |
Barierele sunt aşadar
semnificative, reformele putând fi împiedicate doar de unul din cei
cinci Membri Permanenţi ai Consiliului de Securitate. Mai mult, pentru
a forma o majoritate în vederea modificării Cartei, 127 de state
membre ale Adunării Generale trebuie câştigate de partea
reformelor. |
Tipologia propunerilor de reformă
|
Reforme pentru sporirea eficienţei |
Reforme
instituţionale |
Reforme fundamentale |
Aceste
reforme vizează o mai mare capacitate de acţiune şi
mai bune posibilităţi de intervenţie în domeniile
centrale ale ONU |
Aceste reforme vizează
modificarea şi adaptarea instituţiilor la noile provocări |
Aceste reforme vizează
modificarea fundamentală a principiilor ONU |
|
Exemplu: |
Exemplu: |
Exemplu: |
|
Raţionalizări
în domeniul administrativ şi financiar |
Reforma Consiliului de
Securitate, crearea unor noi foruri (de ex. o organizaţie mondială
a mediului) |
Ridicarea interdicţiei
de amestec în problemele interne, supra-naţionalizarea ONU |
|
Şanse de realizare: |
Şanse de realizare: |
Şanse de realizare: |
|
Implementate parţial
prin reformele interne realizate deja de Kofi Annan
[vezi capitolul "Eficienţă"] |
Transpunerea
necesită o modificare a Cartei fiind dificilă din acest
motiv |
Transpunerea nu este
realistă |
[adaptat după: Sven Gareis/Johannes
Varwick, Die Vereinten Nationen. Aufgaben, Instrumente und Reformen;
Bundeszentrale für politische Bildung Schriftenreihe Band 403, Bonn 2003, p.
259]
Aniversarea de 50 de ani de existenţă
a Organizaţiei Naţiunilor Unite din anul 1995 şi discuţiile
privind Global Governance ca răspuns la provocările globalizării
au amplificat şi mai mult dezbaterea cu privire la reformă. În 1997,
Secretarul General ONU Kofi Annan şi-a prezentat programul de reformă
şi a purces la transpunerea măsurilor care vizau Secretariatul condus
de el. Aceste reforme fac parte din prima tipologie, ele au fost măsuri
care vizau creşterea eficienţei [vezi capitolul "Eficienţă"].
Printre cele mai importante reforme din cadrul tipului doi ("Reforme
instituţionale") se numără Reforma Consiliului de
Securitate:
"Modernizarea celui mai important organ principal al Naţiunilor Unite
este una din cele mai mari provocări pentru Organizaţie şi
totodată un test decisiv în ceea ce priveşte capacitatea sa de a se
reforma, pentru că în acest proiect se ascund toate problemele unei schimbări
la nivel instituţional."
[din: Sven Gareis/Johannes
Varwick, Die Vereinten Nationen. Aufgaben, Instrumente und Reformen;
Bundeszentrale für politische Bildung Schriftenreihe Band 403, Bonn 2003, p. 270]
Până la această oră nu s-a înregistrat nici o iniţiativă
reformatoare de succes. Nu se prefigurează nici ca statele membre să
cadă de acord în ceea ce priveşte alegerea unor noi Membri Permanenţi
şi nici privilegiile depăşite ale celor cinci Membri Permanenţi
nu par a se desfiinţa. Dacă suntem de acord cu Gareis şi Varwick
asupra faptului că aceasta este un test ce măsoară capacitatea
generală de reformă a Organizaţiei, nu putem decât să fim
sceptici cu privire la necesitatea imperativă a unei adaptări a Naţiunilor
Unite la provocările secolului 21.
Alte pagini privind problemele cu care se
confruntă Naţiunile Unite
| FINANŢE:
Criza financiară a Naţiunilor Unite
|
| PACE:
Criza păcii a Naţiunilor Unite |
|
| EFICIENŢĂ:
Problemele de coordonare şi eficienţă a activităţilor
|
| REFORMĂ: Planurile pentru o
reformă fundamentală şi problemele de transpunere |
|
[Autor: Ragnar Müller]
[începutul
paginii]
|
