Finante
sus Finante Pace Eficientă Reforma ONU

 

 


 

Naţiunile Unite

Criza financiară a Naţiunilor Unite

Finanţele ONU provin din trei surse diferite:
 
bulletcontribuţii obligatorii ale statelor membre la bugetul ordinar,
bulletcontribuţii obligatorii pentru misiunile de menţinere a păcii şi pentru cele două tribunale penale (Iugoslavia, Rwanda),
bulletcontribuţii voluntare către organele şi programele speciale.

Finanţarea bugetului ordinar

Carta ONU nu prevede modalităţile de repartizare a contribuţiilor strânse, cu toate că în articolul 17 se specifică că "cheltuielile Organizaţiei sunt suportate de Membri, potrivit repartizării stabilite de Adunarea Generală." În practică, "un comitet special ... calculează cu ajutorul unui instrument complex, o dată la trei ani, valoarea contribuţiei ce trebuie plătită de fiecare ţară la bugetul ONU.

Baza de calcul este în primul rând produsul social brut din ultimii şase ani. Ţărilor cu venituri sub medie şi celor cu datorii mari le sunt acordate facilităţi de plată. Din contribuţiile calculate în acest fel reiese bugetul ordinar al Naţiunilor Unite, care nu acoperă însă decât aprox. 40 de procente din totalul cheltuielilor. Bugetul ordinar pe anul 2000/1001 este de 2,535 miliarde USD."

[din: Auswärtiges Amt, ABC der Vereinten Nationen, Berlin 2000, p. 33]

Contribuţii la bugetul ordinar al ONU (în procente)

 

1998

2000

SUA

25,00

25,00

Japonia

17,98

20,57

Germania

9,63

9,86

Franţa

6,49

6,55

Italia

5,39

5,44

Marea Britanie

5,08

5,09

Rusia

2,87

1,08

Canada

2,83

2,73

Spania

2,57

2,59

Olanda

1,62

1,63

Brazilia

1,51

1,47

Australia

1,47

1,48

Suedia

1,10

1,08

Belgia

1,10

1,10

alte state

15,36

14,33

Bugetul ordinar acoperă cheltuielile de infrastructură ale Naţiunilor Unite şi cheltuielile de personal. Sarcinile operative, ca de exemplu activităţile din cadrul cooperării întru dezvoltare sau ajutoarele umanitare, sunt finanţate prin intermediul unor contribuţii voluntare ale statelor membre (vezi mai jos).

Finanţarea operaţiunilor de menţinere a păcii şi a Curţilor Penale Internaţionale

"Operaţiunile de menţinere a păcii ale ONU sunt finanţate prin mijloace speciale. Statele membre ale Naţiunilor Unite sunt obligate să plătească anumite contribuţii, membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate trebuind să plătească sume mai mari, potrivite rolului lor special în ceea ce priveşte garantarea păcii şi securităţii (...).

Curţile Penale Internaţionale pentru Rwanda şi fosta Iugoslavie dispun de bugete proprii şi sunt finanţate printr-o metodă specială. Această finanţare provine 50 % din bugetul ordinar şi 50 % din bugetul rezervat operaţiunilor de menţinere a păcii. Bugetul total al tribunalelor internaţionale ... s-a ridicat în anul 2000 la aproape 176 milioane de USD."

[din: Auswärtiges Amt, ABC der Vereinten Nationen, Berlin 2000, p. 34]

Finanţarea sarcinilor operative

Contribuţiile destinate organelor speciale, programelor şi fondurilor Naţiunilor Unite, sensibil mai mari decât cele destinate bugetului ordinar, sunt voluntare şi se află la latitudinea statelor membre.

Tabel cu cheltuielile sistemului Naţiunilor Unite (în milioane USD)

an

buget ONU

Peace-keeping

organe speciale

organizaţii speciale

contribuţii voluntare

cheltuieli totale

1986

725

242

1.142

3.075

951

6.135

1987

725

240

1.178

3.266

931

6.340

1988

752

266

1.349

3.868

1.129

7.364

1989

765

635

1.359

4.078

1.182

8.019

1990

838

379

1.495

4.436

1.346

8.494

1991

999

449

1.509

5.401

1.360

9.718

1992

1.008

1.697

1.731

5.888

1.271

11.595

1993

1.031

3.005

1.713

6.091

1.216

13.056

1994

1.087

3.357

1.826

5.967

1.126

13.363

1995

1.181

3.281

1.847

5.778

1.159

13.246

1996

1.112

1.522

2.057

5.009

1.045

10.745

1997

1.112

1.226

2.033

4.936

1.057

10.364

1998

1.265

907

1.866

--

--

--

1999

1.265

1.110

1.792

--

--

--

2000

1.267

1.800

1.766

--

--

--

[din: Sven Gareis/Johannes Varwick, Die Vereinten Nationen. Aufgaben, Instrumente und Reformen; Bundeszentrale für politische Bildung Schriftenreihe Band 403, Bonn 2003, p. 66]
Cauzele crizei financiare

Având în vedere faptul că există două tipuri de contribuţii (voluntare şi obligatorii), am putea crede că motivul care stă la baza problemelor financiare de durată cu care se confruntă Naţiunile Unite este reticenţa statelor membre de a dona suficiente mijloace financiare. Dar nu acesta este cauza reală. Problemele apar mai ales în cazul contribuţiilor obligatorii, atât în cel al contribuţiilor pentru bugetul ordinar cât şi pentru cel destinat misiunilor de menţinere a păcii. Mai mulţi factori au provocat însă criza financiară în care se găseşte Organizaţia:

bullet"contribuţiile deficitare din partea anumitor state membre ale Naţiunilor Unite, printre care se numără datornici importanţi precum SUA,
bulletincapacitatea de plată a unor state, care sunt taxate într-un mod cu totul nepotrivit, vezi mai ales cazul ţărilor din fosta Uniune Sovietică,
bulletavantajarea nejustificată a unor state, pe care sistemul de contribuţii actual nu le taxează la adevărata lor capacitate economică,
bulletadministrarea deficitară a resurselor disponibile de către Secretariatul Naţiunilor Unite,
bulletproceduri administrative greoaie."

[din: Auswärtiges Amt, ABC der Vereinten Nationen, Berlin 2000, p. 34]

Putem recunoaşte astfel strânsa legătură dintre diversele probleme cu care se confruntă Naţiunile Unite, aşa cum apar ele în cadrul acestui curs 5: lipsa de eficienţă în desfăşurarea activităţilor nu face altceva decât să înăsprească criza financiară - pe de o parte, în mod direct, prin costuri adiţionale, pe de cealaltă, indirect, prin faptul că unele ţări precum SUA nu îşi onorează întru totul datoriile contractuale.

"Pentru o soluţionare de durată a acestei crize este necesară reducerea datoriilor care se ridică la aprox. 2,6 miliarde USD şi reorganizarea contribuţiilor într-un mod mai logic şi mai drept (...).

Realizarea acestei soluţii de durată se izbeşte însă de atitudinea SUA, cel mai mare datornic al Naţiunilor Unite. SUA pretinde ca, în schimbul achitării datoriilor, să îi fie scăzut nivelul general al contribuţiei, fapt care ar veni împotriva ... principiului capacităţii de acţiune (...).

Majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare susţin în schimb că o modificare a regimului contribuţiilor ca element central al unei reforme fundamentale a sistemului financiar nu este necesară, pentru că criza financiară cu care se confruntă Naţiunile Unite este rezultatul moralităţii îndoielnice în ce priveşte plăţile a unora din ţările cu un grad sporit al contribuţiilor."

[din: Auswärtiges Amt, ABC der Vereinten Nationen, Berlin 2000, p. 34-35]

Trebuie să reţinem că aceste crize financiară au fost, încă din anii 60, un însoţitor permanent al tuturor activităţilor întreprinse de Naţiunilor Unite. "O reformă fundamentală a sistemului financiar al Naţiunilor Unite mai se lasă încă aşteptată. Propunerile făcute de Secretarul General în cadrul programului său de reformă din 1997 nu au fost încă puse în practică. Odată cu reajustarea schemei de contribuţii din decembrie 2000 ..., discuţiile care au loc de ani de zile cu SUA s-ar putea opri pentru o vreme, însă problema cea mai mare - relaţia de dependenţă a Organizaţiei faţă de marii plătitori şi disponibilitatea acestora de a plăti aceste contribuţii - rămâne însă nerezolvată."

[din: Sven Gareis/Johannes Varwick, Die Vereinten Nationen. Aufgaben, Instrumente und Reformen; Bundeszentrale für politische Bildung Schriftenreihe Band 403, Bonn 2003, p. 65-66]

Contribuţii la bugetul ordinar al ONU din 2002 (în procente)

SUA

22,00

Japonia

19,67

Germania

9,85

Franţa

6,52

Marea Britanie

5,58

Italia

5,10

Canada

2,58

Spania

2,54

Brazilia

2,09

Republica Coreea

1,87

Olanda

1,75

Australia

1,64

China

1,55

Rusia

1,20

Argentina

1,16

Belgia

1,14

Mexic

1,10

Suedia

1,04

alte state

12,66

Alte pagini privind problemele cu care se confruntă Naţiunile Unite

bulletFINANŢE: Criza financiară a Naţiunilor Unite
 
bullet PACE: Criza păcii a Naţiunilor Unite
bullet EFICIENŢĂ: Problemele de coordonare şi eficienţă a activităţilor
 
bullet REFORMĂ: planurile pentru o reformă fundamentală şi problemele de transpunere

[Autor: Ragnar Müller]

[începutul paginii]

 

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode

     

Această pagină web cu privire la educaţia politică a fost concepută de agora-wissen, " Gesellschaft für Wissensvermittlung über neue Medien und politische Bildung" (GbR) din Stuttgart. Pentru întrebări şi sugestii cu privire la conţinutul acestei pagini vă rugăm să ne contactaţi.