Cursul 5
sus Cursul 2 Cursul 3 Cursul 4 Cursul 5 Carta ONU

 

Finante
Pace
Eficientă
Reforma ONU

 


 

Naţiunile Unite

Cursul 5: Care sunt problemele cu care se confruntă Naţiunile Unite?

După ce, în Cursul 1, au fost schiţate sarcinile şi obiectivele Naţiunilor Unite, după ce, în Cursul 2, am vorbit despre evoluţia istorică a Organizaţiei şi după ce, în Cursurile 3 şi 4 am arătat care sunt instrumentele care se află la dispoziţia ONU pentru realizarea scopurilor declarate - organele principale, pe de o parte, şi organele şi organizaţiile speciale, pe de cealaltă -, în Cursul 5 vom vedea care sunt problemele cu care se confruntă Naţiunile Unite. Poate oare această Organizaţie să se ridice la nivelul aşteptărilor? Care sunt domeniile în care Naţiunile Unite nu au reuşit să răspundă provocărilor?

Am vorbit deja în cursurile precedente de unele dintre aceste probleme: în prezentarea noastră a istoriei ONU din cadrul cursului 2 am văzut că Organizaţia a avut de înfruntat unele crize serioase  în ceea ce privea îndeplinirea misiunii sale primordiale de asigurare a păcii. Am mai văzut şi că Naţiunile Unite a devenit încă din anii 60 cel mai important forum de rezolvare a conflictului nord-sud, dar că progresele înregistrate la decongestionarea conflictelor dintre ţările industrializate şi cele în curs de dezvoltare nu au fost decât modeste.

O altă critică s-a făcut deseori auzită, o critică care viza mai multe puncte ale sistemului extrem de ramificat al Naţiunilor Unite, şi anumite coordonarea şi eficienţa deficitară a activităţilor. Nu în ultimul rând din această cauză, SUA - cel mai mare cotizant al ONU - a încercat permanent să exercite presiuni în sensul neplătirii obligaţiilor lor contractuale, ceea ce a atras după sine o altă problemă foarte gravă, şi anume situaţia financiară precară de notorietate a Naţiunilor Unite.

Aport la bugetul ONU (în procente)

 

1998

2000

SUA

25,00

25,00

Japonia

17,98

20,57

Germania

9,63

9,86

Franţa

6,49

6,55

Italia

5,39

5,44

Marea Britanie

5,08

5,09

Rusia

2,87

1,08

Canada

2,83

2,73

Spania

2,57

2,59

Olanda

1,62

1,63

Brazilia

1,51

1,47

Australia

1,47

1,48

Suedia

1,10

1,08

Belgia

1,10

1,10

alte state

15,36

14,33

În ansamblu, putem constata un clivaj de proporţii între scopurile şi principiile ancorate în Carta ONU şi realitatea politică, aşa cum se poate vedea şi în tabela de mai jos propusă de Gareis şi Varwick. Am greşi însă dacă am trece aceste deficite doar în vina Organizaţiei Naţiunilor Unite. ONU este o organizaţie internaţională clasică, ai cărei membri sunt state. La fel ca toate organizaţiile internaţionale, ONU nu poate fi mai puternică decât o permite membrii săi. Voinţa de soluţionare multilaterală a problemelor din partea statelor membre - şi mai ales a statelor puternice - este cea care decide în ceea ce priveşte succesul sau insuccesul activităţilor.

Trebuie să avem toate aceste lucruri în vedere dacă dorim să schiţăm un portret realist al Naţiunilor Unite. O parte din criticile exprimate la adresa acestei Organizaţii vizează de fapt statele care o susţin. În plus, trebuie să mai luăm în considerare şi un alt aspect menit să relativizeze aceste critici exagerate, şi anume aşteptările nerealiste ale publicului. Pentru că dacă privim mai atent unele remarci critice la adresa activităţii Organizaţiei, vom vedea că vocile care le exprimă pleacă de la ipoteza cu totul greşită că Naţiunile Unite constituie un soi de forţă de guvernare mondială.

Scopuri şi principii exprimate în Cartă

Realitate politică

egalitate suverană a tuturor statelor membre

distribuţie inegală a puterii între state şi regiuni

îndeplinirea obligaţiilor ce revin statelor din adoptarea Cartei ONU

refuzarea de a plăti cotizaţiile în funcţie de interesele naţionale

obligaţia statelor de a soluţiona disputele în mod paşnic

violenţă atot-prezentă în sistemul internaţional

interzicerea oricărei forme de violenţă

dreptul practicat de unele state de a aplica, în mod unilateral, mijloace violente

pace mondială şi securitate internaţională ca sarcină colectivă a tuturor statelor membre

supremaţia intereselor statelor industrializate şi conflicte uitate în ţările în curs de dezvoltare

interzicerea intervenţiilor în afacerile interne ale statelor membre

globalizarea unor probleme fundamentale provoacă eroziunea suveranităţii statale

[din: Sven Gareis/Johannes Varwick, Die Vereinten Nationen. Aufgaben, Instrumente und Reformen; Bundeszentrale für politische Bildung Schriftenreihe Band 403, Bonn 2003, p. 302]

După o scurtă trecere în revistă a istoriei Organizaţiei, Volger concluzionează că "dacă Naţiunile Unite s-au confruntat şi se mai confruntă încă cu probleme în ceea ce priveşte garantarea păcii şi soluţionarea celorlalte probleme globale, acest lucru nu se datorează structurilor Naţiunilor Unite - ele s-au dovedit suficient de flexibile şi de eficiente -, ci lipsei acordului dintre statele membre şi disponibilităţii lor insuficiente de a pune în practică măsurile politice şi economice necesare."

[din: Helmut Volger, Zur Geschichte der Vereinten Nationen; în: Aus Politik und Zeitgeschichte 42/1995, Bundeszentrale für politische Bildung Bonn, p. 12]

Cu toate acestea - iar asta este o altă problemă cu care se confruntă Naţiunile Unite - trebuie să reţinem faptul că Organizaţia şi-a mărit de la înfiinţare numărul membrilor, extinzându-şi şi domeniile de activitate fără să-şi modifice în mod fundamental şi Carta. ONU continuă să reflecte situaţia (excepţională) din politica mondială de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, devenind astfel anacronică.

ONU "a devenit dintr-o organizaţie, al cărei scop era în primul rând declasarea războiului ca mijloc politic, ... un forum global, în care se discută toate problemele importante mondiale şi în care acestea sunt, parţial, duse mai aproape de soluţionare. În politica internaţională domneşte ... consensul asupra faptului că Naţiunile Unite trebuie reformate, pentru că structurile şi procedurile acestei organizaţii nu mai corespund realităţilor politicii mondiale ale secolului XXI. Totodată, se cere ca Organizaţia Naţiunilor Unite să umple un gol politic în această lume globalizată, iar acest paradox între posibilităţile rele şi aşteptările exagerate produce un climat de suprasolicitare, având deseori ca rezultat o evaluare nedreaptă a activităţilor importante întreprinse de Naţiunile Unite."

[din: Johannes Varwick, Vereinte Nationen; în: Wichard Woyke (ed.), Handwörterbuch Internationale Politik, 8. Auflage, Bundeszentrale für politische Bildung Schriftenreihe Band 404, Bonn 2000, p. 496]

Alte secţiuni în cadrul Cursului 5

Fireşte că nu putem aprofunda aici toate problemele şi planurile de reformă discutate mai sus. Ne vom rezuma aşadar la următoarele aspecte strâns împletite şi deosebit de importante:

bullet FINANŢE: Criza financiară a Naţiunilor Unite
 
bullet PACE: Criza păcii a Naţiunilor Unite
 
bullet EFICIENŢĂ: Problemele de coordonare şi de eficienţă a activităţilor Naţiunilor Unite
 
bullet REFORMĂ: Planurile pentru o reformă fundamentală şi problemele transpunerii acestora

[Autor: Ragnar Müller]

[începutul paginii]

 

TemeWeb 2.0  I  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode

     

Această pagină web cu privire la educaţia politică a fost concepută de agora-wissen, " Gesellschaft für Wissensvermittlung über neue Medien und politische Bildung" (GbR) din Stuttgart. Pentru întrebări şi sugestii cu privire la conţinutul acestei pagini vă rugăm să ne contactaţi.