Organizaţiile speciale ale Naţiunilor Unite

Altfel decât organele speciale, organizaţiile speciale nu au fost create de ONU. În acest caz este vorba de organizaţii internaţionale cu statut juridic propriu, care cooperează cu Naţiunile Unite pe baza unor acorduri (acorduri speciale conform articolului 63 din Carta ONU). Unele dintre aceste organizaţii speciale - ca de exemplu Uniunea Poştală Mondială, înfiinţată în 1874 - existau încă cu mult înainte de a se fi constituit Organizaţia Naţiunilor Unite (în anul 1945).

Organizaţiile speciale activează în parte în aceleaşi domenii ca şi organele speciale, fapt care a atras deseori critici la adresa ONU în ceea ce privea eficienţa şi coordonarea activităţilor sale [vezi Cursul 5]. Din punct de vedere formal, ele sunt instituţii interstatale, constituite pe baza unor tratate ancorate în legile proprii, cu structuri organizatorice şi de membri proprii şi cu bugete proprii. Ele sunt legate de ONU prin acorduri încheiate cu Consiliul Economic şi Social şi care trebuie să primească avizul Adunării Generale.

Despre activitatea organizaţiilor speciale, Gareis şi Varwick spun următoarele: "La fel ca în cazul organelor speciale, şi la nivelul organizaţiilor speciale se reflectă conflictele de interese dintre ţările industrializate şi cele în curs de dezvoltare. În timp ce statele bogate se sprijină pe corporaţiile financiare pe care le domină, considerându-le eficiente, statele mai sărace se bazează pe organizaţiile care au ca scop cooperarea întru dezvoltare multilaterală, care depind însă tot de sprijinul acordat de ţările industrializate. Nici o organizaţie specială nu a reuşit să elimine această antonimie (...). Aşa cum se întâmplă la nivelul de ansamblu al Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi pentru organizaţiile speciale ale acesteia este valabil faptul că succesul activităţilor depinde în mod substanţial de voinţa statelor membre de a coopera într-o manieră multilaterală."

[din: Sven Gareis/Johannes Varwick, Die Vereinten Nationen. Aufgaben, Instrumente und Reformen; Bundeszentrale für politische Bildung Schriftenreihe Band 403, Bonn 2003, p. 62]

[Autor: Ragnar Müller]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode