|
| |
Consiliul Economic şi Social (ECOSOC)
al Naţiunilor Unite
ECOSOC este împreună cu
Adunarea Generală
responsabil pentru îndeplinirea sarcinilor rezumate la Capitolul IX al Cartei
ONU. Conform Articolului 63, ECOSOC poate activa în următoarele
domenii: economie, social, sănătate, educaţie, cultură
şi domenii conexe. ECOSOC este organul de coordonare pe probleme economice
şi sociale. Acest lucru explică şi felul în care este compus
acest Consiliu, reprezentat supra-proporţional de ţări în curs
de dezvoltare, aşa cum se poate vedea şi din schema de mai jos.
|
|
Adunarea Generală numeşte
anual o treime din membrii Consiliului pe o durată de trei ani. Altfel decât
în cazul
Consiliului de Securitate,
realegerea unui anumit membru nu este exclusă, astfel încât, anumite
state s-au putut afirma ca membri semi-permanenţi. ECOSOC reprezintă
puntea de legătură spre organizaţiile speciale cu membri proprii,
îndeplinind astfel o funcţie importantă în sistemul extrem de
ramificat al Naţiunilor Unite, despre care vom mai vorbi în cursul
4.
În plus, ECOSOC întreţine şi relaţii cu caracter consultativ cu
peste 1.500 de ONG-uri (organizaţii neguvernamentale).
ECOSOC se întruneşte o dată pe an, timp de patru săptămâni.
Mare parte din activităţile sale se petrec în cadrul organelor
conexe, al căror număr extrem de crescut a atras permanent criticile
privind eficienţa Consiliului [despre
probleme şi puncte critice vezi cursul 5]. Aceste organe conexe pot fi
împărţite în şase categorii:
 |
1) Organe speciale:
Programul de Control al Drogurilor (INDCB), Institutul de Cercetare pentru
Promovarea Femeilor (INSTRAW)
|
|
2) Comitete Permanente:
Comisia pentru Locuinţe şi Aşezări Umane, Comitetul pentru
Organizaţiile Neguvernamentale, Comitetul de Negociere cu Organizaţiile
Interstatale, Comisia pentru Întreprinderi Transnaţionale
|
|
3) Comitete Speciale:
Comitetul pentru Programe şi Coordonare (CPC, împreună cu Adunarea
Generală), Comitetul Administrativ de Coordonare (ACC)
|
|
4) Foruri de experţi:
foruri de experţi independenţi: Comitetul de Planificare a
Dezvoltării, Conferinţa cu privire la Programul Naţiunilor Unite
pentru Administraţie şi Finanţe Publice, Grupul Ad-hoc de Experţi
pentru Cooperare Internaţională pe Probleme de Taxe şi Impozite
foruri de experţi guvernamentali: Comitetul de Dezvoltare pentru
Resurse Noi de Energie, Comitetul pentru Resurse Naturale, Comitetul pentru
Prelucrarea Bunurilor Periculoase, Grupul de Experţi ONU pentru Toponime,
Grupul de Lucru Interstatal privind Normele Contabile Internaţionale
|
|
5) Comisii regionale:
Comisia Economică pentru Africa (ECA), Comisia Economică pentru Europa (ECE),
Comisia Economică pentru America Latină şi Caraibe (ECLAC),
Comisia Economică şi Socială pentru Asia şi Pacific (ESCAP),
Comisia Economică şi Socială pentru Vestul Asiei (ESCWA)
|
| 6) Comisii de specialitate:
Comisia pentru o Dezvoltare de Durată, Comisia pentru Populaţie,
Comisia pentru Dezvoltare Socială, Comisia Statistică, Comisia pentru
Drepturile Omului, Comisia pentru Drepturile Femeii, Comisia pentru substanţele
ce provoacă dependenţă, Comisia pentru Drept Penal şi
Combaterea Crimei
|
În pofida numărului masiv de
organe conexe, importanţa ECOSOC a scăzut considerabil. Gareis şi
Varwick semnalează următoarele: "Conform scopurilor definite în
Carta ONU, Art. 1, alin. 3, şi în obiectivele de la Art. 55, ECOSOC se îndeletniceşte
în principal cu problemele de dezvoltare din ţările sărace (...).
Competenţele sale sunt însă limitate şi se supun autorităţii
Adunării Generale, ECOSOC devenind din ce în ce mai mult un 'organ ajutător'
al acesteia (...).
În plus, Adunarea Generală a sustras ECOSOC, prin crearea unor organe
speciale precum Programul de Dezvoltare (UNDP) sau Conferinţa privind Comerţul
şi Dezvoltarea (UNCTAD), alte competenţe în domeniul dezvoltării,
astfel încât acestui Consiliu nu îi mai rămân, în afara domeniului
drepturilor omului, aproape nici un alt domeniu operativ în care îşi
poate duce activitatea."
[din: Sven Gareis/Johannes
Varwick, Die Vereinten Nationen. Aufgaben, Instrumente und Reformen;
Bundeszentrale für politische Bildung Schriftenreihe Band 403, Bonn 2003, p.
54]
Alte pagini cu privire la
organele principale ale ONU:
[Autor: Ragnar Müller]
[începutul
paginii]
|
