după două războaie mondiale devastatoare, garantarea păcii şi securitatea internaţională a devenit sarcina centrală a Organizaţiei. S-a încercat tragerea unor învăţăminte din prima încercare ratată de înfiinţare a unei uniuni a popoarelor, în perioada interbelică - un sistem colectiv de securitate. Despre această Societate a Popoarelor şi despre pre-istoria Naţiunilor Unite vezi Cursul 2].

Dacă la înfiinţarea Organizaţiei cea mai mare provocare o constituiau războaiele interstatale, această situaţie s-a schimbat în mod fundamental pe parcursul ultimelor decenii: conflictele armate dintre state au scăzut la număr, în schimb cele din interiorul statelor au cunoscut o creştere imensă, la fel şi unele fenomene mai noi precum terorismul transnaţional [informaţii cu privire la unele concepte precum "război", "pace", "violenţă" şi "conflict" se află în cadrul Complexului tematic "Educaţie pentru pace" de pe serverul D@dalos].

Dezvoltarea pe care a cunoscut-o domeniul păcii - de la blocada Consiliului de Securitate pe timpul Războiului Rece şi până la discuţia actuală privind intervenţiile umanitare - este prezentată în Cursul 2.
 

genocidul şi crimele împotriva umanităţii comise de regimul hitlerist au constituit fundalul pentru înfiinţarea celui de-al doilea mare domeniu de activitate al Naţiunilor Unite: protecţia drepturilor omului şi dezvoltarea drepturilor popoarelor.

În 1948, Adunarea Generală a adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, documentul cel mai important din istoria drepturilor omului. Transpunerea juridică concretă a acestei Declaraţii a avut loc în urma unor discuţii lungi şi dificile, prin două Pacte Internaţionale, Pactul privind drepturile civile şi politice şi Pactul privind drepturile economice, sociale şi culturale, Pacte semnate în anul 1966 şi intrate în vigoare în anul 1976 [aceste documente, precum şi alte informaţii cu privire la subiectele "drepturile omului", "drepturile copilului" şi "drepturile femeii" se află în cadrul complexului tematic "Drepturile Omului" de pe serverul D@dalos].
 

Dezvoltarea economică şi socială constituie cel de-al treilea mare punct de interes al Naţiunilor Unite. Pacea nu este înţeleasă doar în sens negativ, ca stare antonimică stării de război, ea cuprinde şi elemente pozitive, precum dezvoltarea şi dreptatea la nivel mondial [despre conceptul de pace vezi capitolul]. La acest punct s-a adăugat de curând, având în vedere unele probleme globale precum efectul de seră sau gaura din stratul de ozon, domeniul protecţiei mediului ambiant.

Legătura indisolubilă dintre pace şi dezvoltare a fost recunoscută încă din 1945. Exemplare în acest sens sunt cuvintele ministrului de externe american de la acea vreme, Edward Stettinius: "Lupta pentru pace trebuie dusă pe două fronturi. Pe un front vom lupta pentru securitate, pe celălalt, pentru economie şi dreptate socială. Doar o victorie pe ambele fronturi va aduce lumii o pace de durată."

Temelor dezvoltare şi mediu le sunt dedicate în mare nenumăratele programe, comisii, organe şi organizaţii speciale care constituie sistemul extrem de elaborat al Naţiunilor Unite, aşa cum vom vedea în Cursul 4.

"1. Să menţină pacea şi securitatea internaţională, şi, în acest scop: să ia măsuri colective eficace pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor împotriva păcii şi pentru reprimarea oricăror acte de agresiune sau altor încălcări ale păcii şi să înfăptuiască, prin mijloace paşnice şi în conformitate cu principiile justiţiei şi dreptului internaţional, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situaţiilor cu caracter internaţional care ar putea duce la o încălcare a păcii;

2. Să dezvolte relaţii prieteneşti între naţiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalităţii în drepturi a popoarelor şi dreptului lor de a dispune de ele însele, şi să ia oricare alte măsuri potrivite pentru consolidarea păcii mondiale;

3. Să realizeze cooperarea internaţională în rezolvarea problemelor internaţionale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, în promovarea şi încurajarea respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie;