Trebuie să ne întrebăm de unde a apărut această animozitate faţă de partide. Există cauze multiple: în această epocă a post-materialismului s-au încetăţenit noi forme de participare, tendinţele de individualizare stagnează, conţinuturile politice au devenit din ce în ce mai complicate şi mai complexe, astfel încât partidele nu mai sunt capabile să ofere alegătorilor concepte clare. În orice caz, partidele însele poartă o parte din vină pentru această aversiune resimţită de popor. Printre aceste cauze se numără faimoasele afaceri cu privire la finanţarea partidelor şi la corupţie. Mai greu cântăreşte însă faptul că partidele au părut, în perioada lor de glorie, că se pot ocupa de absolut orice problemă, că dispun de monopolul asupra formării voinţei politice. Partidele şi-au extins competenţele şi au penetrat domenii în care nu aveau ce căuta. Printre aceste domenii se numără consiliile responsabile cu audio-vizualul, în care nu numai că se votează pe principiul partidului de apartenenţă, ci mai există şi "cercuri de prieteni", similare fracţiunilor, care se întrunesc înaintea şedinţelor oficiale. Mai mult, partidele şi-au extins patronajul în domeniul administraţiei publice: nu ştim de ce este atât de important criteriul apartenenţei la un partid atunci când se numeşte noul director al unui teatru sau al unei opere. La fel, opinia publică nu  înţelege de ce în anumite părţi ale Republicii Federale Germania, ca să promovezi în sistemul educaţional trebuie să ai carnetul de partid potrivit. La nivel local, partidele par să fie omniprezente: ele se amestecă în activităţile diverselor asociaţii, asociaţii sportive sau muzicale, asociaţiile vânătorilor sau ale pompierilor voluntari. Această omniprezentă justifică sentimentul că partidele se amestecă în toate treburile. Şi aici este problema care s-a întors, asemenea unui bumerang, în ultimii ani în sânul partidelor. Partidele au provocat pe baza pretenţiei lor de omnipotenţă anumite aşteptări, aşteptări pe care nu le pot onora în realitatea politică şi socială a Republicii Federale Germania. Din pricina acestei pretenţii de a monopoliza toate sferele, ele sunt făcute astăzi vinovate pentru multe probleme pentru care nu poartă nici o răspundere. Mai concret: partidele nu pot fi făcute răspunzătoare pentru globalizarea pieţelor de capital, pentru internaţionalizarea pieţii muncii, pentru deficitele bugetare sau pentru necesitatea transformării statului social.

La această animozitate resimţită faţă de partide a contribuit şi faptul că partidele noastre mari au probleme cu propria fragmentare şi segmentare, cu propria eterogenitate şi contradicţiile pe care le proliferează. Acest lucru este valabil în această perioadă mai mult pentru SPD decât pentru CDU, deşi şi partidul din urmă pare să dezvolte aceleaşi simptome. Contrar imaginii de care se bucură SPD-ul şi CDU-ul în rândul marelui public dar şi al unor analişti politici, aceste partide nu sunt organizaţiile-mamut, ierarhiste sau orligarhiste, ci mai curând nişte "fragmente adunate laolaltă", o "anarhie organizată".

Decentralizate şi fragmentate la nivel organizatoric, cu o măsură importantă de autonomie conferită organizaţiilor teritoriale, diverselor grupări de interese intra-partinice aşa cum se întâmplă în cazul SPD-ului sau al CDU-ului; cu funcţionari, membri şi alegători extrem de coloraţi din punct de vedere social, făcând un spagat dificil între grupările sociale cele mai opuse; la fel de colorate şi din punct de vedere programatic şi ideologic; ţinute laolaltă prin voinţa de putere, prin patronaj, prin simbolurile, ritualurile şi punctele din program moştenite de-a lungul istoriei şi - pe cât posibil - prin conducători carismatici şi/sau competenţi, partidele nu oferă aşadar o imagine completă, armonică - lucru care contribuie la construirea animozităţii.

În plus, acele tare istorice care au îngreunat funcţionarea partidelor în sistemele parlamentare din trecut nu par a fi fost depăşite nici astăzi cu totul. Astfel, atitudinea anti-partide îşi găseşte din ce în ce mai mulţi adepţi, atât printre alegători, cât şi printre specialiştii în ştiinţe politice. La sentimentul de aversiune împotriva partidelor a contribuit, în fine, şi faptul că partidele din ţara noastră se află într-un permanent proces de schimbare: etichetele rămân, în timp ce conţinuturile politice sunt modificate. Iar acest lucru duce la confuzie şi încrâncenare.