Oligarhie
sus Patronaj Oligarhie Legitimare Puterea mass-mediei Statul partinic

 

Animozitate

 


 

Partide

Critică la adresa partidelor (II)

Criticii sistemului subliniază deseori faptul că partidele s-au îndepărtat prea mult de bază, de alegători. Distanţa dintre politicienii de carieră din cadrul partidelor şi "poporul simplu" a devenit mult prea mare, nu mai există premisa unor schimburi dinamice. Această problemă a distanţei îi vizează şi pe membrii simpli de partid. Nici ei, spun criticii, nu au nimic de zis în faţa vârfurilor din partidele lor. În textul următor vom încerca să explicăm această problemă, pornind de la conceptul de "oligarhie".
Context Ideea de "animozitate faţă de partide" însumează toate criticile aduse partidelor politice. De multe ori s-a spus că partidele sunt cele care poartă vina pentru această animozitate. Ar putea oare exista şi ale motive? Vom încerca să răspundem la această întrebare într-un capitol separat [...spre "Cauzele animozităţii faţă de partide"]

Tendinţe oligarhice

Încă din 1911, Robert Michels a indicat într-o lucrare devenită clasică "legea de fier a oligarhiei" (supremaţia unor grupuri mici de persoane). Michels porneşte de la premisa că fiecare organizaţie va produce, în mod inevitabil, conducători, fără a-i putea controla pe aceştia într-un mod eficient şi de durată. Bineînţeles că necesitatea existenţei unor funcţionari de rang superior, gradul ridicat de informare al vârfurilor partidelor şi de specializare sporită al politicii contribuie în mod decisiv la câştigarea unui anumit grad de independenţă de către aparatul de partid. Trebuie verificat însă dacă şi în ce măsură procesul de formare a voinţei politice din cadrul partidului decurge de sus în jos. Cumulul de funcţii şi (implicit) de putere sunt probleme serioase cu care se confruntă toate partidele mari (...). O îmbunătăţire a schimbului de idei din interiorul partidelor este absolut necesară pentru refacerea unor structuri de partid prea rigide, la fel şi un mai mare grad de mobilizare al membrilor acestora.

Tendinţele oligarhice din sânul marilor partide democratice sunt în mare parte şi consecinţa participării deficitare a cetăţenilor. Doar o mică parte din alegătorii şi simpatizanţii unui partid doresc să şi intre în rândurile acestuia (...).

Totuşi nu trebuie să credem că partidele democratice desconsideră criticile şi animozitatea populaţiei -   manifestate, printre altele, prin pierderea alegătorilor tradiţionali, scăderea numărului de membri şi o rezonanţă scăzută în rândul tinerei generaţii. Ele văd în toate acestea un impuls pentru a promova reforme organizatorice în interiorul partidului. Partidele populare au făcut câte ceva în această privinţă (...). Ele au adus în discuţie anumite reforme precum limitarea perioadei de ocupare a funcţiilor şi împiedicarea cumulului de funcţii, extinderea posibilităţilor de participare la activităţile partidului a simpatizanţilor acestuia, fără ca aceştia să fie şi membri de partid, o implicare sporită a femeilor şi tinerilor în cadrul conferinţelor şi comitetelor de partid.

[Uwe Backes/Eckhard Jesse, din: Informationen zur politischen Bildung 207, Parteiendemokratie, Bonn BpB 1997]

[începutul paginii]

 

TemeDrepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode

        


Această pagină web cu privire la educaţia politică a fost concepută de agora-wissen, "Gesellschaft für Wissensvermittlung über neue Medien und politische Bildung" (GbR) din Stuttgart. Pentru întrebări şi sugestii cu privire la conţinutul acestei pagini vă rugăm să ne contactaţi.