Gradul sporit de participare a unui segment al populaţiei (în principal persoane cu un nivel de educaţie peste medie) s-a regăsit încă de la începutul anilor şaptezeci în creşterea numărului de iniţiative civile la nivel local şi regional (de exemplu împotriva construirii de centrale atomice), care aveau şi continuă să aibă ca scop evitarea situaţiilor conflictuale şi a planificărilor defectuoase. Cu ajutorul opiniei publice urmau a fi astfel influenţate deciziile luate de partide şi de parlamente.

Iniţiativele civile stimulează, pe de o parte, creşterea angajamentului politic, având aşadar un aport considerabil la înlăturarea apatiei care caracterizează unii cetăţeni. Ele sunt expresia unei conştiinţe cetăţeneşti sporite, care nu se lasă transformată într-un obiect din mâna statului sau a administraţiei. Pe de altă parte, majoritatea iniţiativelor civile au câte o singură sferă de preocupare - iar acest lucru este cât se poate de firesc, dat fiind faptul că acestea nu au primit un mandat din partea populaţiei, aşa cum se întâmplă în cazul partidelor. Ele urmăresc nişte obiective relativ delimitate în spaţiu şi timp. Rolul iniţiativelor civile într-o democraţie, relaţiile acestora cu partidele sunt diferite. Ele pot juca un rol strict neutru, de colaborare cu toate partidele, ele se pot sprijini pe susţinerea unui singur partid, unele dintre ele respingând chiar şi ideea de sistem de partide în general. Primele iniţiative civile au apărut la sfârşitul anilor şaizeci. Între timp numărul lor a crescut la mai multe mii.

Cauzele care au favorizat apariţia acestor iniţiative sunt diverse: nemulţumire generală faţă de lipsa de apropiere de popor a marilor partide, posibilităţi insuficiente de implicare a cetăţenilor de rând la celelalte nivele ale vieţii politice, respingerea ideii de activitate politică în formele ei convenţionale. Implicarea cetăţenilor în cadrul acestor iniţiative care reprezintă de cele mai multe ori doar interese locale poate ajuta pe mai mulţi să se realizeze decât în cadrul aparatului de partid, unde puterea de influenţă nu este decât limitată. În plus, partidele populare nu pot îndeplini de multe ori anumite interese mai specifice  din pricina programului mai general al acestora.

Presiunea sporită a acestor probleme — determinată de creşterea economică, de zonele întunecate  ale progresului tehnic şi de pretenţiile crescute ale oamenilor — revendică noi soluţii din partea partidelor. Partidele şi iniţiativele civile nu sunt două concepte care se exclud reciproc, ele mai de grabă vin să se completeze unul pe celălalt. Iniţiativele civile nu sunt astfel neapărat un simptom al crizei din sistemul politic, pentru că o societate deschisă nu are decât de câştigat de pe urma activităţii politice a cetăţenilor săi. Ele nu anunţă în nici un caz eşecul democraţiei partinice, chiar dacă ele au avut efectul de a crea un anumit grad de nesiguranţă în sânul partidelor (...).

[Uwe Backes/Eckhard Jesse, din: Informationen zur politischen Bildung 207, Parteiendemokratie, Bonn BpB 1997]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode