Sistemul de partide din SUA dovedeşte unele particularităţi demne de menţionat. Pe lângă faptul că structura internă a partidelor este foarte puţin organizată (vezi textul "Caracteristici") şi că sistemul bipartidist a demonstrat o continuitate excepţională în decursul timpului, putem vorbi aici şi despre rolul specific pe care îl joacă partidele în cadrul sistemului politic din SUA. Acest rol specific este un rezultat al istoriei democraţiei din SUA (vezi capitolul "Context istoric") şi al evoluţiei partidelor începând cu secolul XVIII (vezi textul "Evoluţie"). În următorul text vom încerca să analizăm şi să comparăm aceste particularităţi.

Dominanţa funcţiei electorale

a) Funcţia de identificare a obiectivelor: Partidele au ideologii şi platforme-program. Ele dezvoltă strategii şi atrag atenţia cetăţenilor asupra alternativelor.

b) Funcţia de articulare şi agregare a intereselor sociale: partidele prezintă (»articulează«, la fel ca grupurile de interese) unele interese, le cumulează (»agregă«) în schimb, altfel decât interest groups,într-o formă care le face să câştige o putere de influenţă deosebită şi directă asupra procesului de formare a voinţei politice al organelor centrale de conducere.

c) Funcţia de mobilizare şi socializare a cetăţenilor: partidele doresc să mobilizeze cetăţenii în vederea participării politice a acestora şi a desfăşurării de către aceştia de activităţi politice, formând atitudini politice de durată (ele trebuie însă să-şi împartă această sarcină cu mass-media care devine din ce în ce mai influentă).

d) Funcţia de recrutare a elitelor şi de formare a guvernului: partidele pun la dispoziţia alegătorilor persoane cu potenţial politic de conducere, guvernare şi administraţie, ba mai mult: ele deţin astăzi monopolul asupra selecţiei de personal pentru practic toate funcţiile publice.

Dacă utilizăm acest catalog ideal de funcţii pentru a face o comparaţie între rolurile socio-politice pe care le deţin partidele americane şi cele din Europa occidentală, vom constata din nou că există unele diferenţe majore, atât din punct de vedere istoric, cât şi din punct de vedere al politicilor actuale.

Theodore J. Lowi a rezumat aceste diferenţe folosindu-se de atributele constituent şi responsible. Partidele »constitutive« influenţează mai ales structura, alcătuirea şi modul de funcţionare al sistemului politic, în timp ce partidele »responsabile« se obligă în faţa electoratului prin intermediul unor platforme-program, care le motivează acţiunile politice şi din care rezultă modele coerente (alternative în cadrul sistemului de partide) de soluţionare a problemelor, aceste partide obligându-se să le transpună într-o formă legală atunci când, la alegeri, obţin majoritatea legislativă. După Lowi, partidele din SUA nu au apărut în istoria americană niciodată ca nişte program innovators, neglijând astfel funcţia de identificare a obiectivelor. Mai mult, ele se prezintă ca nişte instrumente ale conducerii, de recrutare de personal de conducere, de organizare a alegerilor şi de angrenare a unor interese disparate. În realitate însă, partidele din SUA îndeplinesc mai degrabă funcţia de recrutare de candidaţi pentru posturi publice (la toate nivelele sistemului politic, mai multe la nivel inferior şi mai puţine la cel superior).

(...) Nu în ultimul rând, partidele americane s-au văzut mereu confruntate cu sarcina de a asigura eficienţa şi legitimitatea sistemului politic, adică de a menţine încrederea societăţii în performanţele şi sensul instituţiilor de conducere. În structura de conducere a SUA, cu instituţii foarte bine delimitate, concentrate mai degrabă pe păstrarea puterii decât pe eficienţă, »funcţiei de formare a guvernului« i-a fost conferită foarte multă greutate, într-un mod exagerat, după cum au afirmat unii sociologi americani (Edward C. Banfield et al.): partidele aveau rolul de a funcţiona ca nişte curele de transmisie, ele erau cele care creau conexiunile dintre organele - indivizi sau instituţii - separate ale executivului şi legislativului, dintre preşedinţie şi Congres, contribuind la surmontarea în cea mai mare parte a deadlocks, a blocajelor din cadrul procesului de decizie şi de formare a voinţei politice.

[din: Hartmut Wasser: Politische Parteien in den USA; în: W.P. Adams u.a. (ed.), Länderbericht USA I, Bonn BpB 1990]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode