|
|
|
Conceptul de partide s-a născut în Statele Unite ale Americii. Textul următor consemnează apariţia şi dezvoltarea partidelor din SUA, indicând anumite trăsături particulare ale acestora, mai ales în ceea ce priveşte funcţiile lor în cadrul sistemului politic (partide de patronaj). Despre funcţiile partidelor vom vorbi şi într-un alt capitol [...spre textul "Funcţiile partidelor din SUA"].
SUA dovedeşte multe particularităţi în domeniul politic şi juridic, dar mai ales în ceea ce priveşte structura partidelor: marile partide naţionale, Partidul Democrat şi Partidul Republican sunt astăzi partide de patronaj, angrenaje lejere de asociaţii care reprezintă interese economice, sociale şi etnice, precum şi ca carteluri electorale ale unor instanţe de partid locale şi regionale extrem de diferite, care dovedesc câteva puncte comune în ceea ce priveşte politica de personal şi cea programatică. Aceste particularităţi nu trebuie să ne facă însă să credem că istoria partidelor moderne s-a încheiat în faza timpurie a Republicii americane.
Primele indicii care anunţau apariţia partidelor moderne au apărut în SUA încă de pe la 1800: organizaţii cu termen de funcţionare nelimitat care reprezentau politici generale, care îşi creaseră deja o bază electorală constantă, care erau capabile să construiască canale de comunicare şi structuri de conducere la nivel naţional, statal şi comunal şi care încercau să influenţeze opinia publică prin intermediul presei. La începutul secolului XIX, sistemul de partide din SUA a început să ia forma pe care o cunoaştem astăzi, atunci s-au constituit partidele de patronaj şi tot atunci a apărut şi sistemul bipartidist care s-a menţinut până în zilele noastre. Partidele americane au vizat încă de la începuturi ocuparea funcţiilor politice de la toate nivelele statului, încercând în permanenţă să ajungă la putere şi abordând atitudini extrem de practice. Nu mai rămânea aşadar nici un loc liber pentru partide confesionale, aşa cum era cazul în Europa, sau pentru grupări ideologico-doctrinare, într-o comunitate care diferenţia clar biserica de stat şi în care liberalismul politic şi economic era considerat un principiu de la sine înţeles şi cât se poate de natural. La fel de puţin s-au putut afirma de-a lungul timpului şi partidele de clasă, pentru că societatea din SUA se dezbărase de principiul claselor, postulând şanse egale pentru toţi cetăţenii săi şi deschizându-şi graniţele tuturor celor care încercau să scape de condiţiile mai vitrege de viaţă de la mai la est. Partidul de patronaj s-a impus definitiv sub preşedintele Andrew Jackson (1829-1837). Acest "om din popor" dorea să aplice principiile suveranităţii populare permiţând cetăţenilor să aleagă funcţionarii la nivel statal şi comunal prin scrutin direct — atât şerifii şi comandanţii locali ai trupelor de pompieri cât şi procurorii, judecătorii, funcţionarii din administraţia şcolilor sau oamenii politici la nivel regional şi statal. Asemenea alegeri trebuiau însă organizate, iar de acest lucru s-au ocupat partidele. Toţi ceilalţi funcţionari urmau a fi aleşi de preşedintele SUA, de guvernatori şi de primari, aceştia trebuind să ia decizii în funcţie de cum o cerea politica partidului de care aparţineau. Ideologia de democratizate a lui Jackson a stabilit direcţia pe care aveau să o urmeze pe viitor partidele. Aceste se înţelegeau de pe acum ca mişcări cu ţelul suprem de a conferi membrilor activi funcţii publice şi statale. Organizaţia internă a acestor s-a îndepărtat astfel din ce în ce mai mult de idealurile democratice. Partidele erau conduse de "întreprinzători" profesionişti ajutaţi de colaboratori bine aleşi. Acest aparat extrem de funcţional decidea cum urmau să fie ocupate funcţiile şi competenţele, fiind plătite pentru aceasta cu bani sau servicii, el manipula convenţiile partidelor (conventions) şi aduna la alegeri atâţia oameni neştiutori la urne, cât erau necesari. Aceşti oameni proveneau din clasele inferioare, erau în majoritate imigranţi care primeau ajutor social prin grija (tactică) a partidelor. De-abia la începutul secolului XX au dispărut şi partidele de patronaj tradiţionale. La acea vreme intraseră în vigoare anumite legi reformatoare care (cu mai mult sau mai puţin succes) au impus democratizarea structurii interne a partidelor, care prevedeau ca sursele de finanţare ale partidelor să fie făcute publice şi care creau aşa numitul Civil Service, un corp birocratic al cărui membri nu aveau voie să facă parte sau să se afle sub influenţa nici unui partid politic. Transformarea într-un stat social, aflat sub semnul New Deal, a motivat partidele să se implice mai puternic decât oricând în domeniul politicilor sociale şi economice şi să reprezinte grupuri de interese, altfel decât o făcuseră mai înainte partidele de patronaj, care promovaseră mai ales interesele individuale. La fel ca odinioară, partidele de astăzi se concentrează în continuare pe nivelul local şi intra-statal, adică pe acele zone care dispun de cele mai multe poziţii publice eligibile. Ele sunt acum mai degrabă un angrenaj de diverse grupări sociale, deosebindu-se astfel unele faţă de celelalte. Încă din anii treizeci s-a observat tendinţa ca muncitorii organizaţi în sindicate din nord şi mid-west, negrii, evreii şi alte minorităţi etnice să se implice în activităţile Partidului Democrat, pe când interesele întreprinderilor mari şi mijlocii şi ale băncilor, cele ale locuitorilor suburbiilor şi ale agricultorilor sunt reprezentate de Partidul Republican. Tocmai acest caracter de coaliţie al partidelor americane le fac să fie atât de pragmatice şi de dispuse să încheie compromisuri, chit că acestea sunt în continuare incapabile să fie consecvente în servirea unei politici guvernamentale unitare. [Hartmut Wasser; din: Informationen zur politischen Bildung 199, "Politisches System der USA", Bonn BpB 1997]
|
|
Teme:
Drepturile omului I
Personalităţi I Democraţie I
Partide
I Europa I
Globalizare
I
Naţiunile Unite
I Durabilitate
|
