|
|
| Cursul 4: Cum arată sistemele de partide?Pānă acum ne-am īntrebat care sunt elementele definitorii pentru un partid (Cursul 1), ce tipuri de partide distingem (Cursul 2) şi care sunt funcţiile īndeplinite de partide īn cadrul sistemului politic (Cursul 3). Am presupus astfel că există mai multe partide, un sistem de partide. Pentru că doar astfel definiţiile, tipologiile şi funcţiile descrise au un sens. Doar īn societăţile pluraliste, libere şi democratice pot exista partide ca cele pe care le-am descris. "Partidele de stat" din dictaturi sau partidele marxist-leniniste, partidele unice, din statele socialiste sunt construite pe un cu totul alt model, acestea netrebuind să facă faţă concurenţei nici unui alt partid (īn cursul 2 veţi putea găsi o comparaţie īntre partidele liberal-democrate şi cele socialiste: ...spre "Ideea de partid socialist").Īn textul următor vom īncerca să desluşim ideea de sistem de partide:
Are sens să vorbim despre partide (latină: pars = parte) doar dacă acestea funcţionează īn cadrul unui sistem de partide concurente. Atunci cānd un partid monopolizează procesul de formare a voinţei politice sau cānd nu există decāt un singur partid, concurenţa nu poate exista. Conceptul de sistem monopartidist este īn fond o contradicţie īn termeni. Īn genere, ştiinţa deosebeşte īntre sistemul bipartidist şi cel multipartitidist. Sistemul bipartidist nu presupune īnsă existenţa doar a două partide; prin acest concept īnţelegem că īn sistemul politic al unui stat alte partide nu joacă nici un rol: nici la guvernare şi nici īn opoziţie. Faptul că īntr-un stat se cristalizează un sistem bipartidist sau multipartidist depinde de tradiţie, de aspecte socio-culturale, instituţionale, socio-economice şi confesionale. Astfel, societăţile mai puţin omogene şi cu praguri de selecţie reduse favorizează constituirea unui sistem multipartidist. Sistemele bipartidiste sunt considerate a fi "sisteme concurenţiale", iar cele multipartidiste, "sisteme consensualiste". Īntr-un "sistem concurenţial" (precum cel al Marii Britanii) domină "principiul majorităţii", īn "sistemele consensualiste" (vezi Elveţia) sunt luate īn considerare foarte multe interese, astfel īncāt nu se poate ajunge la formaţiuni majoritare. [Uwe Backes/Eckhard Jesse; din: Informationen zur politischen Bildung 207, Parteiendemokratie, BpB 1996]
Īn următoarea schemă vă prezentăm factorii importanţi din constituirea sistemelor de partide:
Şi pentru că nu vă putem oferi o analiză mai detaliată a sistemelor de partide, vă vom supune atenţiei sistemele de partide din două ţări diferite. Este vorba de două sisteme de partide emblematice. Īn cazul Marii Britanii este vorba de un sistem parlamentar, īn cel al Statelor Unite, de unul prezidenţial: [Informaţii detaliate despre diversele tipuri de democraţie, despre democraţia parlamentară şi cea prezidenţială se află īn cadrul complexului tematic Democraţie, unde puteţi ajunge apăsānd pe link-ul aflat pe marginea inferioară a acestei pagini]
|
|
Teme:
Drepturile omului I
Personalităţi I Democraţie I
Partide
I Europa I
Globalizare
I
Naţiunile Unite
I Durabilitate
|
