Democraţia intra-partinică reprezintă premisa pentru ca partidele să-şi poată onora împreună cu celelalte organizaţii intermediare funcţiile din cadrul sistemului politic, aşa cum au fost descrise ele în acest curs. În lipsa unei structuri democratice interioare, partidelor le va lipsi legitimarea poziţiei lor importante ocupate în statul democratic. În textul următor este vorba despre cerinţele minime şi motivele democraţiei intra-partinice, precum şi despre problemele acesteia, luând ca exemplu modelul german.

[Partidele] trebuie (...) să dispună aibă statute şi programe, ele trebuie să fie structurate în organizaţii teritoriale (...) şi să organizeze alegeri în mod regulat. Adunările membrilor şi conducerea partidelor, care trebuie confirmată cel puţin o dată la doi ani sunt organe absolut necesare ale partidelor (...). Legea partidelor subliniază importanţa crucială a membrilor în ceea ce priveşte formarea voinţei politice în cadrul partidului, accentuând deopotrivă şi relevanţa deosebită care revine protecţiei minorităţilor intra-partinice. Organele de partide trebuie "să funcţioneze astfel încât să permită formarea voinţei politice democratice" (...).

Democraţia intra-partinică este necesară pentru a spori importanţa cetăţenilor angajaţi politic la nivel de partid. Un stat democratic nu poate fi condus de partide construite pe o bază ne-democratică (vezi "principiul conducătorului" sau "centralismul democratic"). În ciuda tuturor prevederilor legale, posibilităţile de influenţare a membrilor simpli de partid sunt destul de limitate. Acest lucru se justifică prin lipsa de participare şi prin indiferenţa manifestată de mulţi membri de partid, prin tendinţa birocraţiei de partid de a se detaşa de baza de membri, şi, în fine, prin constrângerile inevitabile pe care le presupune democraţia intra-partinică modernă, care are nevoie de organe de conducere hotărâte şi de decizii luate cu rapiditate (...).

[începutul paginii]

Pentru a rezolva cumva problema animozităţii, marile partide s-au străduit în ultimii ani să fortifice drepturile de participare ale membrilor lor. Partidele democratice se găsesc astăzi în plin proces de reformă, al cărui sfârşit nu este încă previzibil. Scrutinul a devenit astfel un mijloc de a transcende clivajul care a apărut între organele de conducere a partidului şi baza de membri a acestuia. Toţi membri de partid care se simt afectaţi de anumite decizii (alegerea conducerii partidului, a candidaţilor) trebuie să aibă drept de vot. În plus, sondajele efectuate în rândul membrilor de partid au rolul de a pune capăt disputelor apărute în interiorul partidului. De asemenea, partidele se străduiesc să se deschidă în faţa simpatizanţilor reticenţi să dobândească calitatea de membru de partid (...).

Democraţia intra-partinică mai presupune şi ca facţiunile din interiorul partidelor să-şi expună în mod public nemulţumirile. La nivelul partidelor (dar şi printre alegători) este răspândită ideea că rezolvarea publică a conflictelor intra-partinice nu face altceva decât să scoată la iveală punctele slabe ale acestora şi lipsa lor de credibilitate. Un partid care nu încearcă să îşi muşamalizeze divergenţele de opinie este deseori considerat a fi "dezbinat". Acest lucru poate fi adevărat uneori, dar în cazuri extreme, atunci când poziţiile sunt atât de divergente încât angrenează energiile politicienilor, conflictele interne devenind mai importante decât interesele programatice ale partidului. De multe ori însă, diferenţele înregistrate la nivelul intra-partinic sunt cele care hrănesc şi stimulează discuţiile politice. Acest lucru poate fi aşadar un semn de putere şi de dinamism, dar doar dacă partidul tolerează asemenea manifestări, rămânând deschis.

[Uwe Backes/Eckhard Jesse, din: Informationen zur politischen Bildung 207, Parteiendemokratie, Bonn BpB 1997]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode