Toate cele trei modele pe care le-am discutat până acum — modelul top-down, mediocratic şi bottom-up — au fost susţinute de argumente plauzibile, de fapte empirice şi de analişti de marcă. S-ar putea, prin urmare, ca modelul ideal să fie o împletire a acestora. Totuşi, acest lucru ar fi prea simplu şi chiar şi nesatisfăcător, pentru că un astfel de model de interdependenţă, general şi nespecific, ar fi lipsit de contururi şi nu ar avea nici un profil.

Faptelor ce vin în folosul politicianului
- publicitate personală,
- tematizarea unui subiect important pentru el,
- de-tematizarea unui subiect care nu îi convine,
- informare prin ziarişti (de ex. despre concurenţi),
- echidistanţa ziariştilor,
în corespund fapte ce vin în folosul reciproc al ziariştilor. Pentru că şi ziariştii sunt interesaţi să dobândească un prestigiu personal, să se tematizeze un subiect important sau să se de-tematizeze o temă care nu le convine, să fie informaţi pe termen lung de către politicieni (de ex. despre ziarişti concurenţi) şi echidistanţa pe termen lung a politicienilor. Ambii actori urmăresc aşadar un obiectiv comun, şi anume menţinerea procesului de comunicare politică, indiferent de intenţiile şi interesele diferite.

Ambele părţi intră astfel în relaţii de co-dependenţă, devenind actori care interacţionează în reţele de negociere. (...) Jurnalistul este nevoit să îşi cultive sursele speciale, iar politicianul, partenerii de discuţie în care au încredere. Ambii actori par a pluti într-o atmosferă artificială de imponderabilitate asemănătoare celei dintr-o capsulă spaţială. Publicul rămâne undeva jos, la limita inferioară, şi urmăreşte la televizor strania interacţiune a celor două părţi.

(...) Dacă conceptul de "clasă politică", un concept la modă în ultima vreme, este valabil, atunci el trebuie aplicat aceştui biotop constituit din politicieni şi (...). În acest sens se potriveşte foarte bine şi termenul de »politică din umbră«. Populaţia nu va putea face altceva decât să urmărească, ca la o partidă de tenis, această relaţie dintre cele două părţi - uneori conciliante, alteori pe poziţii opuse, această alternanţă de puneri în scenă şi scandaluri, »osanale« şi »crucificări«: cu gura căscată, întorcându-şi capul când la stânga, când la dreapta.

[din: Ulrich von Alemann, Parteien und Medien, în: O. Gabriel u.a. (ed.), Parteiendemokratie in Deutschland, Bonn BpB 1997]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode