Cu toate că până şi numele dat acestui model a fost un fapt contestat, mediocraţia presupune că mass-media a devenit în zilele noastre a patra putere din stat, ba chiar mai mult, ea a revendicat o poziţie extrem de privilegiată.

În mod intenţionat am ales să vorbesc mai întâi despre presa scrisă, a cărei expansiune nu trebuie trecută cu vederea, la fel cum nu trebuie trecută cu vederea nici evoluţia formidabilă a posturilor de televiziune. Până în anul 1980, în Germania existau doar două posturi TV principale şi un al treilea post cultural regional. În 1990 apăruseră deja peste 150 de televiziuni comerciale private şi 20-30 de posturi noi cu recepţie prin cablu şi satelit. În ultimii ani — între 1989 şi 1994 — timpul petrecut de adulţi în faţa televizorului a crescut cu 18,5 procente, iar cel de copii, cu 26,7 procente — la o durată medie de vizionare a populaţiei de peste 14 ani de 179 de minute. Trebuie să avem însă în vedere faptul că această rată de consum este într-o continuă creştere şi că mulţi folosesc televizorul doar ca imagine de fundal pentru alte activităţi întreprinse. Forma şi conţinutul s-au schimbat şi ele, din pricina excesului de comercializare, până şi televiziunile de stat au adoptat până la urmă deviza »ne uităm şi ne distrăm«.

Repercusiunile acestor tendinţe asupra politicii sunt extrem de importante. Bernd Guggenberger a spus că »avem de-a face cu un adevărat proces de vizualizare a politicii.« Şi »Mass-media funcţionează ca o lupă gigantică. Ea acordă politicii partidelor populare o atenţie şi o viteză de răspândire până acum necunoscută. Această nou-căpătată dimensiune se plăteşte totuşi prin pierderea încrederii oamenilor, precum şi prin pierderea constanţei acestora, care se manifestă printre altele prin creşterea drastică a numărului alegătorilor indecişi. Presa este o forţă motorie pe cât de puternică pe atât de incontrolabilă. . Sintagma "nimic nu este mai important decât succesul" se transformă, prin promovarea politicienilor ieşiţi învingători la alegeri, în "nimic nu este mai important decât sugerarea succesului". Mediile crează o realitate pe care ele ar trebui de fapt să o redea.«

[începutul paginii]

Odată cu apariţia telecomenzii putem schimba canalele cu o viteză ameţitoare. Comportamentul mediatic şi stilul de viaţă al tinerei generaţii este caracterizat de trecerea rapidă de la o activitate la alta. Acest "zapping" poate fi comparat cu creşterea numărului alegătorilor care îşi schimbă comportamentul electoral. Analiştii vorbesc deseori în jargonul lor despre o »volatilitate electorală« crescută — fapt care îi caracterizează pe alegătorii care pendulează de la un partid la altul. Acestei volatilităţi electorale îi corespunde o volatilitate a mass-mediei, care se caracterizează printr-o trecerea rapidă de la o temă la alta. Ziarele îşi pierd astfel linia politică consecventă. »S-a dezvoltat astfel un jurnalism postmodern, care se crede progresist.« (...)

Totuşi, multe din aceste transformări au la bază şi legile interne ale logicii mass-mediei, ale »opticii mass-mediei«. Obligativitatea vizualizării (şi lipsa de imaginaţie al ziariştilor) aduc în faţa celor ce se uită la ştirile TV politicieni, conferinţe de presă, strângeri de mână, tăieri de panglici, care nu stimulează mai cu nimic imaginaţia cetăţenilor. Cercetarea aşa numitei agenda-setting a fost completată prin  »issue-attention-cycle«, care pleacă de la premisa că mediile dispun de legi proprii în ceea ce priveşte ciclul vieţii unui subiect: de la faza premergătoare la cea de descoperire, urmată de punctul culminant şi mai apoi de scăderea în importanţă şi pierdere din vedere. Ştiinţele media se mai ocupă şi  cu »criteriile valorilor prezentate în ştiri«, care marchează prelucrarea realităţilor politice. Ştirile se orientează de ex. după evenimente cu conotaţii negative, de supriză, de personalizare, elitiste, de relevanţă socială şi de apropiere culturală. Dacă nu ar dispune de aceste criterii - rutine şi standarde - »redactorul ar fi mort«.

Mass-media nu a dobândit doar o poziţie privilegiată şi de putere între partide şi public, ea se ocupă în mare măsură şi de comunicarea intra-partinică. Publicaţiile de partid au dispărut aproape cu totul; în ceea ce priveşte congresele partidelor, acestea nu mai adus membrilor practic nici o informaţie nouă cu privire la politica partidelor. Membrii se informează în acest sens aproape exclusiv din mass-media — indiferent dacă este vorba de o direcţie nouă sau despre discuţii mai vechi cu privire la persoane sau poziţii din sânul partidelor.

Mass-media îşi depune amprenta pe mesajele transmise. Iar în cadrul acesteia există unele ierarhii: cotidianele de mare tiraj şi publicaţiile săptămânale cu tentă politică, adică ziarele de o calitate mai ridicată, nu se adresează doar elitelor politice ci şi jurnaliştilor din restul presei. (...) Oberreuter îşi continuă critica cu următoarea constatare: »Mediatizarea politicii înseamnă că mass-media şi mai ales televiziunea au supus politica într-o mare măsură propriilor legi.« Rezultă astfel o formulare deosebit de consecventă a modelului mediocratic: mass-media a îngenuncheat politica. Democraţia telespectatorilor s-a transformat într-o democraţie a televizorului.

[din: Ulrich von Alemann, Parteien und Medien, în: O. Gabriel u.a. (ed.), Parteiendemokratie in Deutschland, Bonn BpB 1997]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode