În textul următor vom analiza funcţiile îndeplinite de partide în cadrul sistemului politic, funcţii care le fac indispensabile pentru existenţa statelor democratice. Celălalt text mai scurt din acest capitol citează din Legea Partidelor din Germania în care este descrisă poziţia constituţională ocupată de partide, precum şi rolul îndeplinit de acestea [... spre textul de lege].

Chiar dacă întreaga putere statală porneşte, într-o democraţie parlamentară, de la popor, trebuie să avem în vedere că poporul nu poate exercita această putere decât într-o formă organizată. Sistemele reprezentative au nevoie de partide care să medieze între popor şi guvernul unei ţări. Partidele sunt o componentă esenţială a democraţiei moderne care devine astfel o "democraţie partinică". Prin contrast, prin formula mai problematică "stat partinic" se înţelege că partidele deţin monopolul asupra procesului de formare a voinţei politice. Că acest lucru nu este tocmai real o dovedesc actorii din afara partidelor, parte a procesului politic (mass-media, iniţiativele civile şi asociaţiile de interese) şi anumite domenii instituţionale (administraţia publică, justiţia), aflate mai mult sau mai puţin în afara sferei de influenţă a partidelor.

Procesul de formare a voinţei politice decurge mai ales prin intermediul partidelor. Partidele sunt cele care iau cele mai importante decizii politice, permiţând cetăţenilor să adopte o anumită orientare politică. Procesele decizionale sunt şi ele, la rândul lor, influenţate prin implicarea partidelor.

Conform principiului suveranităţii poporului, partidele îşi prezintă candidaţii în faţa opiniei publice. Înainte aşadar ca cetăţenii cu drept de vot să decidă cu privire la alcătuirea parlamentului din care oricum fac parte membrii anumitor partide, a avut deja loc un prim "tur de scrutin". Acesta este însă inevitabil, pentru că altfel cetăţenii nu au altă posibilitate de a se decide pentru un partid sau altul, sau pentru o persoană sau alta. Partidele au astfel misiunea de a pregăti procesul electoral.

"Marfa" pe care o vinde orice partid este programul politic, oferit alegătorilor pentru ca aceştia să poată decide mai bine. Aceste programe ale partidelor îndeplinesc două funcţii principale. Pe de o parte, acestea articulează interesele populaţiei (partidele ca "voce" a poporului), pe de cealaltă, sarcina programelor de partid este de a influenţa procesul de formare a voinţei politice în cadrul populaţiei (partidele ca "formatori" ai voinţei poporului).

Partidele au şi rolul de a selecta conducerea politică. Astăzi, cei care poartă răspunderea politică, fac parte de regulă dintr-un partid. În zilele noastre nu mai există practic nici o persoană independentă care să joace un rol mai important în viaţa politică.

Partidele aflate la guvernare au rolul de a conduce statul. Ele ocupă poziţiile de fruntea statului cu proprii membri. Posibilitatea de a-şi "majoriza" minoritatea sunt limitate (pe lângă limitările constituţionale), pentru că partidele care formează guvernul deţin un mandat limitat temporal. Partidele din opoziţie adoptă rolul de critici ai guvernării, ele controlează şi oferă alternative pentru ca la următoarele alegeri să se producă schimbarea dorită.

Partidele cumulează, aleg şi exprimă interesele celor mai diverse părţi. Aceste interese nu sunt prezentate mai departe fără a fi mai înainte "filtrate". Partidele trebuie să încerce să creeze un echilibru între grupările sociale, pentru a evita escalarea conflictelor dintre ele.

[începutul paginii]

Teoria democraţiei şi partidele

Faptul că în toate societăţile există opinii şi necesităţi diferite şi conflicte sociale este un fapt evident, în schimb existenţa unei voinţe populare unitare şi pretenţia de asigurare a bunăstării cetăţenilor este o idee fixă. în plus, realitatea socială este marcată de interese rivale, care deseori se bat cap în cap. Pentru a rezolva în mod paşnic conflictele care apar, procesul de formare a voinţei politice trebuie să aibă loc în cadrul unor confruntări deschise, fiind necesar un minimum de convingeri comune ("Teoria concurenţei în democraţie"). Partidele reprezintă interese particulare, cooperând cu diverse grupări de interese. De abia în momentul în care aceste interese divergente sunt exprimate în mod deschis, iar partidele îşi recunosc reciproc dreptul de reprezentare a acestor interese ("consens în lucrurile esenţiale"), se eliberează şi calea spre o aplanare a conflictelor şi spre crearea unor compromisuri. Bineînţeles că partidele trebuie să fie libere. Acest lucru presupune în primul rând dreptul de a înfiinţa un partid politic; cetăţenii au dreptul de a aparţine unui partid şi de a desfăşura activităţi în mod liber în cadrul acestuia. Libertatea partidelor presupune şi că nimeni nu poate fi forţat să adere la un anumit partid sau să rămână în rândurile acestuia împotriva dorinţelor sale. Încuviinţarea pluralităţii partidelor este un rezultat al teoriei concurenţei în democraţie, care corespunde concepţiilor occidentale asupra democraţiei.

[Uwe Backes/Eckhard Jesse; din: Informationen zur politischen Bildung 207, Parteiendemokratie, BpB 1996]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode