D@dalos - Partide: Socialismul

Schema alăturată ilustrează o trăsătură centrală a partidelor din cadrul sistemelor liberal-democratice: rolul partidului este de a construi o punte între "popor" şi sistemul politic, "statul". Această punte facilitează accesul către două direcţii diferite: în primul rând, partidul are rolul de a articula interesele cetăţenilor, aducându-le la cunoştinţa centrelor de luare a deciziilor. În al doilea rând, partidul trebuie să informeze cetăţenii cu privire la deciziile luate de sistem.

Partidele nu îndeplinesc însă singure acest rol de mediere între societate şi sistemul politic. Ele sunt ajutate de o multitudine de alte organizaţii şi instituţii - apolitice, bunăoară de asociaţii, iniţiative civile, de alte partide politice şi de mass-media. Pentru că aceasta este însăşi inima conceptului de pluralism.

Asociaţiile şi mass-media din ţările socialiste nu sunt aceeaşi actori autonomi din sistemele liberal-democratice. Ele sunt controlate de partid şi funcţionează ca curele de transmisie pentru punerea în practică a politicii practicate de partid. Astfel, sindicatele au în general rolul de a mobiliza şi disciplina muncitorii întru îndeplinirea planurilor economice elaborate de partid. Funcţiile cele mai importante din cadrul acestor sindicate sunt manevrate de partid. De regulă, membrii cu funcţie înaltă în sindicate sunt în acelaşi timp şi funcţionari de partid importanţi. Ceea ce este valabil în cazul sindicatelor este valabil şi pentru alte domenii ale societăţii socialiste. Partidul exercită un rol extrem de important în ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor din fiecare domeniu. Nici mass-media nu este o instituţie cu adevărat independentă. Ea are rolul de a educa populaţia în sensul dorit de partid, fiind în controlul deplin al acestuia. Ea funcţionează în acelaşi timp şi ca "voce" a partidului, fiind supusă cenzurii.

Rolul de conducere al partidului

Lenin a spus că revoluţia socialistă şi construirea socialismului trebuie să se realizeze sub conducerea Partidului Comunist. Pentru că doar acest partid are o conştiinţă socială superioară, dispunând de expertiza necesară în vederea unei dezvoltări a societăţii. Rolul de conducere al Partidului Comunist, extins asupra tuturor domeniilor vieţii politice şi sociale, este astfel derivat din monopolul lor ideologic.

Un al patrulea aspect care ne sare în ochi şi care este de o însemnătate majoră vizează "dimensiunile" partidului: sistemul politic este dominat întru totul de către partid. În contrast cu partidele politice din democraţiile occidentale, unde aceste organizaţii nu reuşesc să penetreze decât sistemul politic, partidul unic din statele socialiste depăşeşte sfera formării voinţei politice, participând în mod direct la procesul de luare a deciziilor politice; mai mult, el domină procesele decizionale din cadrul sistemului politic, atât la nivel personal, cât şi de conţinut. În plus, partidul se amestecă şi în viaţa societăţii. Partidul Comunist manipulează astfel şi ţine sub controlul său multe domenii sociale. Influenţa sa nu se opreşte doar asupra economiei, ancorându-se inclusiv în viaţa privată a oamenilor.

[foto sus: Lenin]

Centralismul democratic

Centralismul democratic, concept dezvoltat de Lenin, a fost principiul definitoriu de organizare al Partidului Comunist, fiind prevăzut în toate statutele partidelor marxist-leniniste. Acest concept prevedea următoarele:

	toate organele de conducere ale partidului vor fi alese de jos în sus;
	organele de partid vor pune, în mod regulat, la dispoziţia organizaţiilor de partid şi a organelor superioare dări de seamă;
	o disciplină riguroasă de partid şi supunerea minorităţii de către majoritate; interzicerea formării de facţiuni sau grupări;
	caracterul de obligativitate absolută a deciziilor luate de organele superioare faţă de organele inferioare.

În realitate, ambele elemente centralizatoare erau dominante, legitimând concentrarea puterii în mâinile secretariatului de partid şi al biroului politic.

În ceea ce priveşte elementul democratic menţionat în cele de mai sus, alegerile de jos în sus, conducerea partidului era într-adevăr numită prin alegeri, dar candidaturile trebuiau confirmate de instanţele superioare ale partidului. Cea de-a doua trăsătură democratică, obligaţia de a elabora dări de seamă şi rapoarte servea mai mult proliferării de indicaţii sau propagandei decât controlării şi corecturilor întreprinse de sferele inferioare asupra celor superioare.