|
| |
Cursurile pe scurt:
[începutul paginii]
Cursul
1: Ce este un partid?
Înainte de a ne dedica, în Cursul
2, analizei diverselor tipuri de partide, funcţiilor îndeplinite de partide
în democraţiile moderne (Curs 3), diverselor sisteme partinice (Curs
4), precum şi problemelor întâmpinate de democraţiile partinice (Curs
5), ar trebui să ne întrebăm mai întâi: ce este de fapt un partid?
O definiţie minimă ar putea suna
după cum urmează:
Un partid
reprezintă "o grupare de cetăţeni care împărtăşesc
aceleaşi idei şi care şi-au propus să-şi impună
viziunile politice comune".
[Rainer-Olaf Schultze; din: Pipers
Wörterbuch zur Politik]
|
Ceva mai detaliate sunt următoarele două definiţii:
|
"Partidele sunt asociaţii de cetăţeni
care împărtăşesc idei comune, care contribuie cu
propuneri programatice în vederea soluţionării unor probleme
de ordin politic şi care nominalizează candidaţi în
vederea ocupării unor locuri în parlament şi guvern, pentru
ca în urma unor rezultate favorabile obţinute în cadrul
alegerilor să îşi poată transpună programul în
realitate."
[Waldemar Besson/Gotthard Jasper,
Das Leitbild der modernen Demokratie, Bonn BpB 1990] |
"Partidele sunt asociaţii de cetăţeni
care îşi exercită permanent sau temporar (...) influenţa
asupra sferei politice şi care îşi doresc să reprezinte
poporul (...), lucru care depinde de situaţia reală generală,
de dimensiunile organizaţiei respective, de numărul membrilor
acesteia, de modul în care se prezintă în faţa opiniei
publice şi de seriozitatea ţelurilor propuse (...)."
[Legea
germană a partidelor din 1967,
§ 2 alin. 1] |
Aceste definiţii conţin deja unele criterii
importante, caracteristice partidelor. Nu are nici o importanţă dacă
o organizaţie s-a auto-intitulat "partid". Nici conţinutul
ideologic sau programul nu decide dacă o organizaţie poate fi partid
sau nu. În textul care urmează sunt rezumate toate criteriile necesare:
 |
Care sunt
criteriile care fac dintr-o simplă organizaţie un partid
politic? |
Criterii
 | un partid influenţează procesul
politic. El doreşte să aibă efecte asupra întregii sfere
politice. Influenţarea sferei politicului se petrece pe termen lung şi în domenii
vaste. Nu este suficient ca o asociaţie
politică să se implice doar în sectorul comunitar (...). |
| un partid trebuie să dea dovadă că
se implică în mod regulat în procesul de reprezentare politică a
poporului. Acesta este factorul care îl deosebeşte de simplele asociaţii,
care nu se implică în toate domeniile, sau de iniţiativele civile,
care au o influenţă mai degrabă punctuală, dar care nu
au ca ţel ocuparea unor funcţii în sfera politică. Acest
lucru nu înseamnă că un partid va dobândi în mod automat un
mandat în parlament (...). |
| organizaţiile independente îşi
dovedesc importanţa atât prin dimensiuni cât şi prin
durabilitate. O organizaţie constituită exclusiv în vederea
alegerilor nu devine în mod automat (...) şi partid, la fel şi
grupările care profită de aparatul organizatoric al unei alte
asociaţii. |
| partidul reprezintă o formaţiune în care
se asociază cetăţenii. Principiul statutului unic de membru
are ca scop prevenirea infiltrării în partid a unei asociaţii. Numărul
membrilor unui partid nu trebuie să depăşească o anumită
limită, pentru ca să poată fi menţinută seriozitatea obiectivelor şi şansele de reuşită
ale acestuia. |
| o asociaţie politică cu pretenţii
de partid trebuie să dorească să se afirme public. Formaţiunile
care se feresc să devină publice, acţionând în subteran, nu
îndeplineşte premisele unui partid politic. |
[Uwe Backes/Eckhard Jesse; din: Informationen zur politischen Bildung 207,
Parteiendemokratie, BpB 1996]
[începutul paginii]
Enciclopediile ne furnizează
anumite informaţii în plus cu privire la istoria partidelor şi a tipurilor de
partide care vor face obiectul următorului curs:
|
Articol
enciclopedic:
"partid" |
[din latină pars, "parte, direcţie"], la modul general o
asociere de persoane care împărtăşesc opinii şi perspective
politice, sociale şi economice asemănătoare şi care doresc să
dobândească influenţă în sfera statală. În acest sens, au
existat partide ca formaţiuni mai mult sau mai puţin bine conturate încă
de pe vremea oraşelor-state de pe vremea antichităţii şi a
Romei republicane, precum şi în perioada mişcărilor politice
şi religioase din secolele XVI-XVII.
Dezvoltarea partidelor moderne ca structuri stabile şi bine organizate s-a
petrecut pe parcursul secolelor XVIII-XIX, sub influenţa exemplelor
politice din Anglia, unde formaţiunile 'tory' şi 'whig' s-au distins în secolul XVIII ca
fiind nişte structuri destul de stabile, cu luări de poziţie
decise şi alternând la putere (sistem bipartidist). Grupări partinice mai bine conturate
s-au dezvoltat pe parcursul luptelor de independenţă americane şi
a Revoluţiei Franceze, mai apoi şi în mişcările constituţionale
germane ale "Vormärz-ului"
(...).
Obiectivul unui partid sau al unei asocieri de partide de a obţine
majoritatea parlamentară (partide de coaliţie, partide majoritare), câştigând
astfel puterea de a influenţa sfera politicului; adversarii din parlament
ai acestuia sunt partidele de opoziţie. Alternanţa la putere a partidelor
este una din premisele fundamentale ale vieţii constituţionale moderne
şi mai ales ale sistemului parlamentar. Atunci când un partid pretinde a
fi singurul care dă glas adevăratelor dorinţe ale poporului sau
se consideră a face el singur parte din elita politică, se poate
ajunge la un sistem monopartidist (de ex. în dictaturi).
(...) Cu toate că partidele au un rol de bază, definitoriu în viaţa
constituţională, în majoritatea statelor ele nu sunt încadrate în
Constituţie, pentru că deputaţii şi senatorii sunt consideraţi
prin textul fundamental a fi reprezentanţi ai poporului, şi nu ai unui
partid anume. Doar în Constituţia Germaniei şi într-o oarecare măsură
şi în cea a Marii Britanii ele sunt recunoscute în mod oficial.
O tipologie de partid se orientează după criterii precum organizarea,
obiectivele politice, structura membrilor şi funcţia politică.
Tipuri de partid care se definesc prin modul în care sunt organizate sunt de ex.
partidele de cadre
şi de masă. Pentru partidele ideologice,
de interese şi de program, obiectivele politice au o pondere covârşitoare,
în timp ce în cazul partidelor populare şi de clasă, structura
membrilor este cea care dă tonul. Din punct de vedere al funcţiei pe
care o ocupă acestea în diferitele sisteme politice distingem între
partide de stat şi partide democratice. În realitate găsim însă
multe partide care întrunesc mai multe din caracteristicile enumerate mai sus, acest
lucru fiind valabil mai ales în sistemele democratice (...).
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]
[începutul paginii]
|
