Sunt foarte impresionată şi mândră că mi-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace pe anul 1992. Foarte impresionată la modul personal şi mândră de ţara mea şi de cultura sa milenară. De valorile comunităţii şi a poporului meu, de dragostea mea pentru ţară şi pentru Mama Natură. Cine înţelege toate acestea respectă viaţa şi încurajează lupta de obţinere a acestor lucruri.
Nu privesc acest premiu ca pe un succes personal, ci ca pe o mare victorie în cadrul luptei pentru pace, pentru respectarea drepturilor omului şi a drepturilor popoarelor indigene, persecutate timp de 500 de ani şi victime ale genocidului, opresiunii şi discriminării...
Premiul Nobel... ne dă curajul de-a putea continua să dezvăluim actele de lezare a drepturilor omului petrecute în Guatemala, în America şi peste tot în lume, şi de a juca mai departe un rol pozitiv în ceea ce priveşte necesităţile cele mai urgente din ţara mea şi anume dobândirea păcii şi a dreptăţii sociale.
Premiul Nobel este un simbol al păcii şi al strădaniilor de construire a unei democraţii adevărate. El va stimula forţele civile iar acestea vor putea contribui, prin atingerea unei unităţi naţionale solide, la procesul de negociere, care, pe drumul său către pace, reflectă dorinţa comună tuturor membrilor societăţii guatemaleze, o dorinţă care în acest moment nu poate fi exprimată încă liber: dorinţa de a instaura o bază politică şi juridică care să soluţioneze cauzele care au condus la conflictul armat de pe teritoriul ţării.
Nu am nici o îndoială că acest premiu poate oferi speranţă luptei duse de popoarele indigene pe întregul continent...

[începutul paginii]

Importanţa acestui Premiu Nobel s-a arătat şi în toate felicitările primite din întreaga lume, de la şefi de state - de la practic toţi preşedinţii americani -, de la organizaţiile popoarelor indigene şi de la cele pentru drepturile omului... În schimb, în mod paradoxal, în propria mea ţară, anumiţi oameni mi-au creat mari probleme, fiind destul de rezervaţi şi de indiferenţi în ceea ce priveşte acest premiu ce a revenit unei indiene din tribul Quiché. Motivul s-ar putea să fi fost acela că în Guatemala discriminarea băştinaşilor şi a femeilor, precum şi reprimarea libertăţii şi dreptăţii din anumite domenii politice sunt mai puternice decât oriunde altundeva în America Latină...
Cu durere profundă pe de-o parte, dar cu mulţumire, pe de cealaltă, trebuie să vă aduc la cunoştinţă că Premiul Nobel pentru Pace din 1992 va rămâne deocamdată în Mexico City, în aşteptarea ca un priveghi al păcii din Guatemala...
Aş dori să spun câteva cuvinte în numele tuturor acelora, a căror voce nu o puteţi auzi, sau a celor opresaţi pentru că au îndrăznit să aibă o părere, în numele tuturor acelora care au fost marginalizaţi şi discriminaţi, care trăiesc în sărăcie, în numele tutror victimelor opresiunii şi lezării drepturilor omului. Aceştia sunt oameni, care în ciuda acestor fapte au rezistat timp de secole, care nu au renunţat la conştiinţă, la determinare şi la speranţă.
Permiteţi-mi, doamnelor şi domnilor, să vă spun câteva cuvinte despre ţara mea şi despre cultura maiaşilor. Maiaşii locuiau pe o suprafaţă ce se întindea pe mai bine de 300.000 de kilometri pătraţi; acest popor a colonizat părţi din sudul Mexicului, din Belize, Guatemala, precum şi Honduras şi El Salvador; astfel s-a dezvoltat o cultură deosebit de bogată în domeniul organizării politice, precum şi în cel al organizării sociale şi economice; maiaşii erau mari oameni de ştiinţă, printre preocupările lor numărându-se matematica, astronomia, agricultura, arhitectura şi ingineria; ei erau şi foarte buni artişti: sculptori în piatră şi lemn, pictori şi ţesători...
Previziunile lor astronomice pe baza unor calcule matematice, precum şi celelalte observaţii ştiinţifice erau şi sunt încă incredibile. Ei aveau un calendar mai precis decât cel gregorian... Este important astăzi să subliniez respectul profund pe care cultura maiaşă îl avea pentru viaţă şi natură în general.

[începutul paginii]

Cine ştie ce alte mari descoperiri ştiinţifice ar fi putut face aceşti oameni, dacă nu ar fi fost trecuţi prin foc şi sabie, supuşi acestui adevărat etnocid, căruia, în decursul a 500 de ani, i-au căzut victime 50 de milioane de oameni.
Acest Premiu Nobel este în primul rând un tribut adus popoarelor indiene care au fost sacrificate şi au dispărut, pentru că îşi doreau să ducă o viaţă mai demnă şi mai dreaptă, întru fraternitate şi înţelegere între oameni...
Acest premiu este, de asemenea, un semn al interesului şi înţelegerii crescute la nivel internaţional pentru drepturile orginale ale popoarelor, pentru viitorul celor peste 60 de milioane de indieni care trăiesc în America noastră şi pentru revolta lor, după 500 de ani de oprimare; pentru genocidele fără precedent cărora le-au căzut victime în tot acest timp şi de care au profitat alte ţări şi elitele americane...
Acest premiu este recunoaşterea vinei Europei faţă de popoarele de indigeni din America; el este un apel care se adresează conştiinţei umane, pentru ca marginalizarea, efect al colonialismului şi al exploatării să fie înlăturată; el este un strigăt pentru viaţă, pace, dreptate, egalitate şi fraternitate între oameni...
Pământul este rădăcina şi sursa întregii noastre culturi. El este păstrătorul amintirilor noastre, el îi primeşte în braţele sale pe strămoşii noştri şi de aceea are dreptul să ne ceară să o respectăm şi să îi întoarcem cu iubire darurile pe care ni le face. Trebuie să avem grijă de Mama Pământ, pentru ca copiii şi nepoţii noştri să poată trage foloase şi ei, la rândul lor, de pe urma er. Dacă lumea nu va învăţa nici acum să respecte natura, ce viitor vor mai avea generaţiile următoare?...
Dacă cultura indiană ar fi putut convieţui paşnic şi în armonie cu cultura europeană, fără să mai existe distrugere, exploatare, discriminare şi sărăcie, omenirea ar fi atins cu siguranţă un grad mai mare de cunoaştere.

[începutul paginii]

Nu trebuie să uităm că atunci când europenii au venit în America, acolo existau deja culturi puternice şi înfloritoare. Nu putem vorbi despre o descoperire a Americii - doar locurile necunoscute sau ascunse pot fi descoperite. America şi culturile sale indifene se descoperiseră pe sine încă mult dinaintea căderii Imperiului Roman şi a Europei medievale. Culturile sale constituie o parte din moştenirea culturii umane, neîncetând să uimească oamenii de ştiinţă .
Cred că trebuie ca poporul indienilor, din care fac şi eu parte, să contribuie şi el - dată fiind ştiinţa şi cunoştinţele noastre - la dezvoltarea umanităţii, pentru cp avem un potenţial enorm şi am putea pune moştenirea noastră culturală milenară alături de realizările culturii europene sau din alte părţi ale lumii...
Noi, indienii, suntem pregătiţi să împletim tradiţia cu modernitatea, dar nu cu orice preţ. Nu vom tolera şi nu vom permite ca viitorul nostru să fie înscris în planuri etno-turistice la nivel continental...
Doamnelor şi domnilor, vă rog să îmi permiteţi să vă spun câteva cuvinte sincere despre ţara mea. Atenţia pe care a atras-o acest Premiu Nobel asupra Guatemalei ar trebui să oblige lumea să nu mai ignore actele de lezare a drepturilor omului. Acest premiu va sluji şi memoriei acelora care au murit în lupta pentru egalitate socială şi pentru dreptate din patria mea.
Se ştie peste tot în lume că poporul din Guatemala a reuşit, ca urmare a luptei sale din octombrie 1944, să atingă un nivel de democraţie, în care principiul instituţionalităţii şi al drepturilor omului erau filozofia preponderentă. Pe atunci, Guatemala reprezenta pe continentul american o excepţie, din pricina luptei pentru dobândire a unei suveranităţi naţionale totale. În 1954, o conspiraţie condusă de centrele de putere tradiţionale, moştenitori ai epocii coloniale, şi de interese externe considerabile a răsturnat regimul democratic, instaurând vechiul sistem de opresiune, care a însoţit lungă vreme istoria ţării mele.
Poziţia economică, socială şi politică de inferioritate, rezultantă directă a perioadei Războiului Rece, a fost cea care a condus la izbucnirea conflictului armat intern. Oprimarea organizaţiilor populare, a partidelor democratice şi a intelectualilor începuse însă în Guatemala cu mult înainte de izbucnirea acestui război. Nu trebuie să uităm acest lucru.

[începutul paginii]

În încercarea, de a sparge rezistenţa, dictaturile s-au făcut vinovate de cele mai mari orori. Sate întregi au fost făcute una cu pământul, mii de ţărani au fost omorâţi, cei mai mulţi dintre ei indieni, la fel şi sute de membri ai sindicatelor şi studenţi, intelectuali şi politicieni de marcă, preoţi şi călugăriţe. Pe toată perioada acestor persecuţii sistematice duse în numele siguranţei naţionale, un milion de ţărani au fost alungaţi de pe pământurile lor, iar 100.000 au trebuit să se refugieze în ţările învecinate. În Guatemala există astăzi aproape 100.000 de orfani şi mai mult de 40.000 de văduve... Aşa cum ştiţi deja, eu sunt o supravieţuitoare a unei familii masacrate.
Ţara s-a cufundat într-o criză de proporţii uriaşe, iar schimbările petrecute pe tot cuprinsul lumii au obligat şi încurajat armata să permită o oarecare deschidere politică, constituită pe baza pregătirii unei noi Constituţii... Acest regim conduce de opt ani ţara, iar în anumite domenii s-au făcut observate deschideri importante.
Dar înciuda acestor deschideri, oprimarea continuă, iar drepturile omului sunt în continuare încălcate, toate acestea petrecându-se pe fundalul unei crize economice din ce în ce mai acute: astăzi, 84% din populaţie este săracă, iar cca. 60% foarte săracă. Ameninţarea pedepselor şi a teroarei îi împiedică pe oameni în continuare să îşi pronunţe liber nevoile şi cerinţele. Iar conflictului armat din interiorul ţării nu i s-a pus încă capăt...
Este absolut necesar să recunoaştem, mai ales aici la Oslo, că problema drepturilor omului din Guatemala este de extremă urgenţă, necesitând o rezolvare la fel de urgentă... Aşa cum au putut constata multe instituţii internaţionale precum United Nations Commission on Human Rights, Interamerican Commission of Human Rights şi alte organizaţii umanitare, Guatemala se numără printre statele americane în care drepturile omului sunt încalcate cel mai mult...
Democraţia trebuie stabilită în Guatemala cât de curând posibil. Iar acest lucru într-o conformitate deplină cu drepturile omului. Trebuie să punem capăt rasismului şi să garantăm libertatea de asociere şi de deplasare peste tot în această ţară. Pe scurt, este imperios necesar să deschidem toate domeniile către o societate civilă multi-etnică de drept, să demilitarizăm ţara şi să creăm o bază de dezvoltare, pentru ca oamenii să se poată elibera din strânsoarea subdezvoltării şi a sărăciei de astăzi...

[începutul paginii]

În această nouă societate din Guatemala, proprietăţile imobile trebuie reorganizate fundamental, pentru a epuiza potenţialul agricol şi pentru a reda proprietarilor de drept pământurile ce le-au fost luate...
Şi nu mai puţin important pentru democraţie este principiul dreptăţii sociale. Mai trebuie rezolvate şi probleme precum mortalitatea infantilă, malnutriţia, educaţia deficitară şi salariile care nu insuficiente pentru asigurarea unui trai decent...
Fac apel la toate elementele sociale şi etnice guatemaleze ca ele să coopereze în mod activ pentru a găsi o soluţie paşnică pentru apune capăt conflictului armat şi pentru a construi o entitate solidă, compusă din ladinos, negri şi indieni...
De asemenea, invit comunitatea internaţională să contribuie prin intermediul anumitor acţiuni, pentru ca partidele implicate să poată depăşi diferenţele care blochează în acest moment negocierile, şi pentru ca în primul rând să fie semnat un acord cu privire la drepturile omului...
Trebuie să luptăm astăzi pentru o lume mai bună, fără sărăcie, fără rasism, cu pace în Orientul Mijlociu şi în Asia de Sud-Est. Fac astfel apel pentru eliberarea lui Aung San Suu Kyi, laureată a Premiului Nobel pentru Pace din anul 1991; pentru găsirea unei soluţii drepte şi paşnice în Balcani; pentru sfârşitul Apartheidului din Africa de Sud; pentru stabilitate în Nicaragua, pentru ca tratatul de pace din El Salvador să fie respectat; pentru restabilirea democraţiei în Haiti; pentru suveranitatea totală a statului Panama...

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode