Majestatea Voastră, Alteţa Voastră Regală, Domnule Preşedinte, Excelenţele Voastre, doamnelor şi domnilor: accept acest Premiu Nobel pentru Pace acum, când 22 de milioane de negri din Statele Unite duc o luptă creativă pentru a pune capăt lungii nopţi a nedreptăţilor rasiale. Accept acest premiu în numele unei mişcări cetăţeneşti care este decisă, în ciuda tuturor riscurilor şi pericolelor la care se expune, să instituie un imperiu al libertăţii şi dreptăţii.
Accept acest premiu amintindu-vă că ieri, copiii noştri care se rugau pentru fraternitate au fost întâmpinaţi la Birmingham, Alabama, cu tunuri de apă, câini şi chiar cu ameninţarea morţii. În amintirea faptului că ieri, tinerii care doreau să îşi asigure participarea la vot în Philadelphia, Mississippi au fost trataţi abuziv şi ucişi. În amintirea faptului că poporul meu se înneacă într-o sărăcie covârşitoare care îl poziţionează pe ultima treaptă din scara economică.
De aceea mă văd nevoit să întreb de ce acest premiu este decernat unei mişcări în stare de asediu, aflat într-o luptă necruţătoare, unei mişcări care nu a atins încă idealul păcii şi al fraternităţii, aceste idealuri care stau la baza Premiului Nobel. După îndelungi cugetări am ajuns la concluzia că acest premiu pe care îl accept astăzi în numele acestei mişcări, este o importantă recunoaştere a faptului că non-violenţa este răspunsul la problemele centrale, politice şi morale, ale timpurilor noastre: nevoia omenirii de a escalada oprimarea şi violenţa, fără a face uz, la rândul ei, de arma violenţei şi a oprimării.
Civilizaţia şi violenţa sunt concepte antagonice. Negrii din Statele Unite au arătat, după India, că non-violenţa nu înseamnă pasivitate sterilă, ci o forţă morală importantă, care poate provoca schimbarea societăţii. Mai devreme sau mai târziu, toţi oamenii lumii vor trebui să găsească o cale de a convieţui în pace, transformând astfel această elegie cosmică într-un psalm creativ al fraternităţii. Când acest lucru va fi posibil, omenirea va trebui să dezvolte o metodă care să pună capăt tuturor conflictelor dintre oameni, răzbunărilor şi agresiunilor. Fundamentul acestei metode este iubirea.
Drumul dificil care ne-a dus de la Montgomery, Alabama, la Oslo, este dovadă a a acestui adevăr; el este drumul bătut de milioane de negri care încearcă să găsească un nou înţeles al demnităţii. Acelaşi drum a deschis tuturor americanilor o nouă eră a progresului şi speranţei. El a dus la introducerea unei noi legi privind drepturile civile şi va fi consolidat, de acest lucru sunt sigur, devenind o autostradă uriaşă a dreptăţii, dar doar dacă un număr mai mare de negri şi de albi se vor lega să îşi depăşească problemele comune.
Accept astăzi acest premiu având o încredere de nestrămutat în America şi în viitorul omenirii. Refuz să cred că disperarea este răspunsul final la cazurile controversate ale istoriei.
Refuz să cred că natura oamenilor de astăzi îi face incapabili să facă faţă lucrurilor care trebuie să fie făcute.
Refuz să cred că omul se lasă purtat cu indiferenţă pe râul vieţii, incapabil de a influenţa evenimentele din jurul său.
Refuz să cred că omenirea s-a pierdut atât de tragic în noaptea rasismului şi războiului, încât zorii strălucitori ai păcii şi ai fraternităţii nu mai pot deveni nicicând realitate.
Refuz să accept constatarea cinică, că toate naţiunile trebuie să coboare pe scara militară până în iadul anihlării nucleare.
Cred că în realitate, adevărul neînarmat şi iubirea necondiţionată vor avea ultimul cuvânt. Acesta este motivul pentru care drepturile, chiar dacă pe moment au fost învinse, se vor dovedi mai puternice decât răul triumfător.
Cred că în chiar şi în contextul grenadelor şi gloanţelor de astăzi mai există totuşi speranţa unei zile mai senine de mâine.
Cred că dreptatea rănită astăzi, întinsă pe caldarâmul însângerat al naţiunii noastre se va scutura de mizeria ruşinii, pentru a deveni atotstăpânitoare peste oameni.
Îndrăznesc să sper că oamenii de peste tot vor avea trei mese pe zi pentru a-şi hrpni trupul, educaţie şi cultură pentru a-şi hrăni mintea şi demnitate, egalitate şi liberate pentru a-şi hrăni sufletul.
Cred că ceea ce egoiştii au reuşit să distrugă poate fi reparat de altruişti.
Cred în continuare că omenirea va îngenunchea în faţa altarului lui Dumnezeu, pentru a fi încoronată pentru victoria asupra războaielor şi a vărsării de sânge şi că bunavoinţă non-violentă şi eliberatoare va fi ridicată la rangul de drept al ţării. Iar leul şi mieluşelul vor putea sta împreună şi fiecare om va putea sta liniştit în curtea sa şi nimănui nu-i va mai fi teamă.
Cred în continuare că vom izbândi.
Această credinţă ne dă curajul facem faţă nesiguranţelor pe care ni le va aduce viitorul.Ea va da noi puteri picioarelor noastre obosite, atunci când ne vom continua drumul către oraşul libertăţii. Atunci când zilele noastre vor fi umbrite de nori negri, iar nopţile ne vor fi mai întunecate decât o mie de nopţi, vom şti că trăim neliniştile creative ale propriei noastre civilizaţii, care luptă pentru dreptul de a se naşte.
Am venit astăzi la Oslo ca administrator inspirat şi mereu dedicat umanităţii. Accept acest premiu în numele tuturor oamenilor care iubesc pacea şi fraternitatea. Am spus că vin ca administrator, pentru că, adânc în sufletul meu ştiu că acest premiu este cu mult mai mult decât o apreciere adusă doar mie personal. De fiecare dată când trebuie să zbor într-un loc, o fac pentru oamenii care fac posibil succesul acestei călătorii, piloţi cunoscuţi şi oameni de la sol necunoscuţi. Ei fac onoare propriilor noştri piloţi dedicaţi din fruntea luptelor noastre, care au stat la manşă atunci când mişcarea de dobândire a libertăţilor s-a ridicat pe orbită. Ei fac onoare şi şefului de trib Lutuli din Africa de Sud, ale cărui lupte cu şi pentru poporul său sunt întâmpinate în continuare cu cea mai brutală expresie a neomeniei umane faţă de alţi oameni. Ei fac onoare personalului aflat la sol, fără al căror strădanii şi sacrificii zborurile spre libertate nu ar fi putut niciodată decola. Cei mai mulţi dintre aceşti oameni nu vor ajunge niciodată pe prima pagină a ziarelor, iar numele lor nu vor apărea niciodată în Who's Who. Dar după ani şi ani, când lumina strălucitoare a adevărului se va îndrepta asupra acestei epoci minunate în care trăim noi astăzi, bărbaţii şi femeile vor şti, iar copii vor afla că avem o ţară mai bună, oameni mai buni, o civilizaţie mai nobilă, pentru că aceşti copii umiliţi ai lui Dumnezeu au fost dispuşi să sufere pentru o cauză mai dreaptă.
Cred că Alfred Nobel m-ar înţelege când spun că accept acest premiu ca administrator al unei moşteniri preţioase, care o păstrează pentru adevăratul său beneficiar: toţi cei pentru care adevărul înseamnă frumuseţe iar frumuseţea, adevăr şi în al căror ochi frumuseţea adevăratei fraternităţi şi a adevărului este mai preţioasă decât diamantele sau argintul sau aurul. Mulţumesc. [Aplauze]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode