Glosar
sus Introducere Glosar Prezentare grafică Continut Listă de link-uri

 

 


 

Personalităţi

Glosar pentru complexul tematic "Personalităţi"

Listă de termeni:

Ahimsa  

Arafat, Jasir

Ashram

Declaraţia Balfour

Ben Gurion, David

Botha, Louis 

Războiul Burilor

Carter, Jimmy

Dayan, Moshe

Dhoti 

Diaspora

Taxa de trei lire 

Afacerea Dreyfus

Legea căsătoriei 

Gandhi, Indira 

Generalul J. Chr. Smuts 

Gokhale

Gujarati 

Hagana

Harijan

Herzl, Theodor

Hinduism

CNI

Indigo

Castele în India  

Kibbuz

Kissinger, Henry

Muncitori contractanţi

Blocul Likud

Mahatma 

Masacrul de la Amritsar

Reformele Montford

Nasser, Gamal Abd el-

Natal

Nehru

Statul independent Oranje

Paria 

Peres, Shimon

PLO

Legea înregistrării

Legea Rowlett

Ruskin, John 

Sadat, Anwar es-

Satyagraha

Schamir, Izhak

Sharon, Ariel

Sikh 

Sultanat 

Tolstoi

Transvaal

Weizman, Ezer

Sionism

Revolta Zulu

[începutul paginii]

Ahimsa - Cruţarea tuturor vieţuitoarelor. Respect faţă de toate vieţuitoarele. Gandhi a comparat Ahimsa cu conceptul creştin al dragostei faţă de semeni, Ahimsa cuprinzând însă mult mai mult decât dragostea faţă de semeni. În plus, Gandhi a derivat din acest principiu faptul că dragostea faţă de semeni mai înseamnă şi acceptarea răutăţilor, înjosirilor li loviturilor date de semeni, fără ură şi fără răzbunare. Şi acest principiu a fost regăsit de Gandhi în Biblie. Oferă aceluia care îţi loveşte obrazul drept şi celălalt obraz (vezi şi Citate din Gandhi).

Arafat, Jasir - om politic de origine arabă, născut în anul 1929 la Ierusalim; întemeietor şi conducător al organizaţiei clandestine palestiniene Al-Fatah, din 1969 preşedinte al PLO; din 1989 preşedinte al statului Palestina, proclamat în anul 1988 de către PLO; primeşte, în 1994, împreună cu Peres şi Rabin Premiul Nobel pentru Pace; în 1996 este ales preşedinte (Raďs) al consiliului autonom palestinian.
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

Ashram - în hinduism: loc unde elevii primesc lecţii de la un maestru.

Declaraţia Balfour - Evreilor li se acordă, la data de 2.11.1917, un spaţiu naţional pe teritoriul Palestinei prin Ministrul de Externe britanic, Lordul Balfour.
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

[începutul paginii]

Ben Gurion, David - om politic de origine israeliană (Mapai), născut în anul 1886 la Plońsk, în Polonia, moare în 1973 la Tel Aviv; în anul 1906 este alungat din Palestina, iar în 1915–1917 din Turcia; co-fondator şi lider al Histadruth şi Mapai; în perioada 1935–1948, preşedinte al Jewish Agency for Palestine; între 1948–1953, primul Premier şi Ministru al Apărării, iar între 1955–1963, din nou Prim-Ministru. După retragerea sa din Mapai în anul 1965, înfiinţează noul partid Rafi (1965), retrăgându-se, în anul 1969, şi din acesta partid, când Rafi se asociază cu Mapai. Ben Gurion şi-a terminat mandatul în Knesset în anul 1970, dedicându-se alcătuirii unui volum de memorii.
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

Botha, Louis (1862-1919) - general şi om politic sud-african; din 1900, Botha este comandant suprem al forţelor armate din Transvaal în războiul burilor. După înfrângerea din anul 1902, adoptă o atitudine de conciliere cu britanicii. În 1910 a devenit primul Premier al Uniunii statelor sud-africane(vezi şi Istoria Africii de Sud).

[începutul paginii]

Războiul Burilor - Burii sunt urmaşii albilor emigraţi în anul 1653 în Africa de Sud, în special din Olanda şi Germania. Aceştia s-au simţit mereu adevăraţii stăpâni ai Africii de Sud. Prin confruntarea cu britanicii, comercianţi stabiliţi mai târziu pe acest teritoriu şi care ridicau, la rândul lor, pretenţii asupra Africii de Sud, s-a ajuns în perioada 1899-1902 la declanşarea războiului burilor. Marea Britanie dorea să cucerească statele bure Transvaal şi Statul independent Oranje cu scopul de a se face stăpâni pe bogăţiile acestor soluri. Englezii au învins, în curând reacordând acestor state dreptul la o administraţie proprie. Mulţi buri au fost mari latifundiari şi susţinători ai Apartheidului (vezi şi Istoria Africii de Sud).

Carter, James Earl (Jimmy) - om politic din SUA (Partidul Democrat), născut în anul 1924 în oraşul Plains din Georgia, fermier, între 1971–1975 guvernator al Georgiei, în perioada 1977–1981 al 39-lea preşedinte al SUA. Jimmy Carter a mediat încheierea tratatului de pace dintre Egipt şi Israel, totodată semnând şi acordul SALT-II împreună cu URSS.
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

Dayan, Moshe - ofiţer şi om politic israelian, născut în anul 1915 în  Kibbuz-ul Deganya, moare în anul 1981 la Tel Aviv; a făcut parte, până în 1977, din diferite grupări social-democrate (până în 1964 - Mapai, până în 1968 - Rafi, după aceea - Partidul Laburist), ulterior a activat independent; de tânăr devine membru al structurilor de apărare evreieşti din Palestina; între 1953–1958 şef al Statului Major, între 1959–1964 Ministrul Agriculturii, între 1967–1974 Ministrul Apărării, între 1977–1979 Ministru de Externe; înfiinţează, în anul 1981, partidul Telem.
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

[începutul paginii]

Dhoti - parte din costumul tradiţional indian; cârpă simplă, purtată ca un şorţ.

Diaspora - (în limba greacă, "risipire"), regiuni în care trăiesc minorităţile religioase.
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

Taxa de trei lire - Mulţi indieni au sosit în Africa de Sud, lucrând ca mână ieftină de lucru. Odată cu contractul de lucru ei au primit şi permis de şedere. Contractele erau limitate pe o perioadă de câţiva ani, perioadă în care aceşti muncitori nu se bucurau de aproape nici un drept. Dacă un muncitor dorea să îşi dea demisia, el trebuia să plătească suma de trei lire, sumă care nu şi-o permitea nimeni, salariile fiind cu mult mai mici de atâta. Astfel aceşti muncitori nu erau decât o formă "îmbunătăţită" de sclavi (vezi şi Istoria Africii de Sud).

Afacerea Dreyfus - Alfred Dreyfus (1859-1935), ofiţer francez de origine evreiască, a fost condamnat în anul 1894 pentru trădare de ţară la deportare pe viaţă, din pricina emiterii de documente false. Scriitorul Emile Zola a declanşat, prin publicarea lui  "J'accuse" (1898), în care ataca cu asprime conducerea ţării, aşa numita afacere Dreyfus, care a condus la confruntări aprinse şi la o reînviere a antisemitismului. Dreyfus a fost condamnat, în anul 1899, la rejudecarea procesului, la 10 ani de închisoare, fiind ulterior graţiat. 1906 a fost reabilitat.
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

[începutul paginii]

Legea căsătoriei - Legea căsătoriei a fost introdusă în 1913 în Africa de Sud. Această lege prevedea că doar căsătoriile creştine încheiate de ofiţerii de stare civilă din Africa de Sud sunt valabile. Căsătoriile hinduse sau islamice din India nu au mai fost astfel recunoscute, femeile indiene pierzându-şi prin această lege statutul. Ele erau considerate a fi simple iubite. Astfel au apărut probleme în domeniul imigrării şi al permiselor de şedere, pentru că femeile nu erau acceptate în Africa de Sud decât dacă erau soţiile cuiva. În plus, prin introducerea acestei măsuri, ele considerau că au fost dezonorate. Copiii rezultaţi din astfel de căsnicii şi-au pierdut şi ei, la rândul lor, statutul de copii legitimi, nemaiputând beneficia, de exemplu, de statutul de moştenitori (vezi şi Istoria Africii de Sud).

Gandhi, Indira (1917-1984) - fiică şi colaboratoare a lui Nehru. Se angajează în politică, fiind în perioada 1964-1966 Ministru al Informaţiilor, între 1966-77 şi din 1980 şi până la moartea sa Prim-Ministru al Indiei (vezi Istoria Indiei).

Generalul Jan Christian Smuts - consilier al preşedintelui Republicii Bure Transvaal, Paul Krüger. În Războiul Burilor a fost comandantul suprem al burilor din Cap. Ulterior a fost în mai multe rânduri preşedintele Uniunii Africii de Sud (vezi si Istoria Africii de Sud).

[începutul paginii]

Gokhale, Krishna Gopal - membru al Congresului Naţional Indian înfiinţat în 1885. A fost unul dintre cei mai importanţi conducători politici ai Indiei în răboiul de eliberare, precum şi prieten al lui Gandhi (vezi şi Viaţa lui Gandhi).

Gujarati - limbă, respectiv dialect vorbit în principatul Gujarat, pe teritoriul căruia s-a născut şi a crescut Gandhi.

Hagana – (în limba ebraică, "protecţie"), organizaţie militară clandestină sionistă din Palestina, înfiinţată în 1920, care urma să îi protejeze evreii de atacurile arabilor. Hagana era subordonată Histadrut-ului, colabora însă şi cu evreii din Palestina care nu erau membri ai acestei organizaţii a angajaţilor, devenind astfel un premergător al armatei israeliene. Hagana a fost, de-a lungul istoriei tolerată, dar şi persecutată de autorităţile coloniale britanice.
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

[începutul paginii]

Harijan - vezi Paria

Herzl, Theodor - scriitor şi sionist austriac, născut în anul 1860 la Budapesta, moare în 1904 la Edlach, în Austria (corpul său este dus în anul 1949 la Ierusalim überführt); corespondent la Paris al publicaţiei vieneze "Die Neue Freie Presse" între anii 1891–1896. Sub influenţa Procesului D, s-a impus pentru instituirea unui stat evreiesc, oferind impulsurile necesare creării z politic. În 1897 convoacă primul congres sionist la Basel.
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

Hinduism - religie care numără peste 650 milioane de adepţi, mai ales în India. Hinduismul a început să se dezvolte încă din perioada 100 î.Chr.-1000 d.Chr., dintr-o multitudine de secte ale religiei vedice târzii. Nu are nici o învăţătură dogmatică. Hinduismul mai este împărţit şi astăzi în multe secte, toate având însă unele trăsături comune. Toţi hinduşii cred în reîncarnare, teorie conform căreia omul se poate reîncarna după moarte într-o fiinţă oarecare. Scopul este însă de a se sustrage acestui cerc perpetuu al reîncarnării prin adoptarea unui stil bun de viaţă. Şi pentru că hinduşii cred că se pot reîncarna în orice fel de fiinţă însufleţită, ei tratează cu respect toate vieţuitoarele  - principiul Ahimsa. Astfel, toţi adepţii supra-religioşi ai hinduismului sunt vegetarieni. Dar şi sistemul castelor rezultă din această religie. Apartenenţa la o anumită castă este determinată prin naştere, acest lucru neputând fi schimbat de-a lungul vieţii.

[începutul paginii]

Indigo/Albastru indigo - Culoarea indigo este una dintre cele mai vechi şi, în vremuri de mult apuse, una dintre cele mai importante culori. Această culoare este obţinută din planta de indigo.

CNI (Congresul Naţional Indian) - CNI a fost înfiinţat în 1885 cu scopul de a reprezenta populaţia indiană într-o ţară aflată sub ocupaţie britanică. După 1920, CNI a devenit, sub conducerea lui Gandhi, un partid al maselor, reprezentat, de la câştigarea independenţei Indiei, în aproape toate guvernele (vezi si Istoria Indiei).

Castele în India - Sistemul castelor este un derivat al hinduismului care împarte populaţia în patru clase: Brahmani/Preoţi, Kshatriga/Războinici, Vaishiy/Ţărani şi Shudra/Slugi. În funcţie de stat, aceste clase sociale pot avea peste 1000 de sub-caste. Paria sunt persoanele care nu aparţin nici unei caste - ei mai poartă şi denumirea de Harijan/Cei Neatinşi (spre deosebire de Arian - Nobilul), fiind astfel clar delimitaţi. Castele inferioare şi persoanele din afara acestui sistem nu sunt acceptaţi nici în zilele noastre de societate, trăind în general într-o sărăcie cruntă.

[începutul paginii]

Kibbuz – (plural Kibbuzim; în limba ebraică, "adunătură") comunitate în Israel; Cooperare voluntară pe baza unor principii precum proprietate comună, producţie şi muncă comună precum şi structuri comune de consum şi de viaţă; exclude principii precum proprietatea sau economia şi activitatea privată. Kibbuz-ul este cel care se ocupă cu asigurarea locuinţelor, a alimentelor şi hainelor necesare, precum şi cu creşterea copiilor şi alte servicii şi necesităţi particulare. Spre deosebire de colectivităţile din ţările comuniste, aici domină principiul absolut al intrării şi ieşirii voluntare din Kibbuz. Primul Kibbuz a fost Deganya (1909). astăzi există cca. 250 Kibbuzim cu peste 110.000 de locuitori. În Kibbuzim se desfăşoară mai ales activităţile agricole din spaţiile considerate dificile din punct de vedere economic (sol puţin productiv) şi politic (funcţie defensivă). Multe persoane din aceste comunităţi lucrează şi în domeniul industriei sau al turismului.
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

Muncitor contractant - Mulţi indieni au venit în Africa de Sud ca mână de lucru ieftină. Ei au avut de suferit din pricina discriminării lor de către buri sau englezi. În timp ce negustorii mai puteau încă duce o viaţă relativ plăcută datorită rezervelor financiare acumulate, muncitorii contractanţii duceau îşi duceau viaţa în condiţii de nedescris. Doar dacă încheiau un contract de muncă puteau primi dreptul de şedere în această ţară. Iar contractele erau limitate la o perioadă de câţiva ani, timp în care aceşti muncitori nu beneficiau de practic nici un drept. Dacă doreau să renunţe la slujbă, ei erau obligaţi să plătească o taxă de trei lire, sumă pe care nu o putea plăti nimeni, pentru că salariul era de multe ori mai mic decât aceasta. Ei lucrau mai ales prin mine şi îşi duceau viaţa în ghetouri atât de murdare încât atrăgeau epidemiile de ciumă. Aceşti muncitori nu erau mult diferiţi de vechii sclavi.

[începutul paginii]

Kissinger, Henry - om politic din SUA de origine germană, născut în anul 1923 la Fürth, trăieşte din 1938 în SUA; profesor de ştiinţe politice la Harvard. Kissinger a fost consultantul mai multor guverne în probleme de strategie şi dezarmare; în perioada 1969–1975 este consultantul în probleme de securitate al preşedintelui Nixon, între 1973–1977 ocupă funcţia de Prim-Ministru; poartă, printre altele, negocieri cu privire la apropierea de China, terminarea războiului din Vietnam şi al celui din Orientul Apropiat. În 1973 obţine, împreună cu Le Duc Tho Premiul Nobel pentru Pace.
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

Blocul Likud - Coaliţie de partide israeliană înfiinţată în 1973, alcătuită în principal din Gachal şi din alte trei partide de dreapta mai mici. Blocul Likud are o listă comună de candidaţi, un program comun, reprezentând o fracţiune din cadrul Knesset.
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

[începutul paginii]

Mahatma"suflet mare"; acest apelativ i-a fost atribuit lui Gandhi de către poporul indian.

Masacrul de la Amritsar - Amritsar este un oraş din statul Punjab, aproape de graniţa cu Pakistanul. În anul 1919, mii de indieni s-au adunat să demonstreze paşnic într-o piaţă din Amritsar. Armata britanică a ocupat toate străzile de acces către piaţă, trăgând aleatoriu în mulţime. Rezultatul: nenumăraţi morţi şi răniţi. Generalul aflat la comandă a declarat, la investigaţii, că scopul său a fost să omoare toţi indienii. El nu a fost pedepsit, demisionând totuşi, la sfatul comisiei de investigaţie. Acest masacru a stârnit revolta întregii Indii.

[începutul paginii]

Reformele Montford - Aceste reforme urmau a conferi indienilor, în 1918, dreptul de a participa la guvernarea provinciilor. Dar pentru că aceste reforme s-au întins prea mult în timp, poporul indian s-a revoltat (vezi şi Istoria Indiei).

Nasser, Gamal Abd el - ofiţer şi om politic egiptean, născut în anul 1918 la  Beni Mor, în Asyut, moare în 1970 la Cairo; co-organizator al organizaţiei naţionaliste Frăţia Secretă a Ofiţerilor Liberi. În urma puciului organizat de comitetul Ofiţerilor Liberi în anul 1952 împotriva lui Faruk, Nasser devine membru al Consiliului Revoluţionar, iar în iunie 1953, Vice-Premier. În noiembrie 1954 îl aruncă de la putere pe generalul A. M. Nagib, preluând funcţia de preşedinte al statului; în 1956 el a statalizat Canalul Suez, declanşând aşa numita Criză a Suezului. Conducător recunoscut al mişcării panarabe, el a fost una din cele mai importante personalităţi din lumea a treia. După înfrângerea suferită cu ocazia Războiului de Şase Zile, în iunie 1967, el preia şi funcţiile de Prim-Ministru şi de Secretar General al partidului de stat Uniunea Socialistă Arabă (USA).
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

[începutul paginii]

Natal - Provincie din estul Africii de Sud, colonie britanică până în anul 1910. Durban se află în Natal.

Nehru, Jawaharlal (1889-1964) - prieten intim, elev şi partener de luptă al lui Gandhi. Între anii 1929-1936, preşedinte al CNI iar în perioada 1947-1964, primul Prim-Ministru al Indiei (vezi şi Istoria Indiei).

Statul Independent Oranje - provincie în Africa de Sud, fondată în 1854 ca "A Doua Republică Independentă Bură".

[începutul paginii]

Paria - Paria sunt persoane care nu aparţin nici unei caste sau aşa numiţii "Neatinşi". Ei formează stratul inferior al societăţii indiene. Multe domenii din viaţa publică nu le au fost şi nu le sunt, în continuare, accesibile. Astfel, ei nu aveau voie să ia apă din fântânile satelor, pentru că ceilalţi locuitori se temeau să fie astfel murdăriţi. Gandhi s-a impus pentru reabilitarea celor fără de castă, pe care îi numea "copii Domnului".

Peres, Shimon - om politic israelian (Partidul Laburist), născut în anul 1923 la Woloschin, în Bielorusia; în 1934 se mută în Palestina, anii 1969–1974 îl găsesc ocupând diverse fotolii ministeriale, în perioada 1974–1977 este Ministru al Apărării, între 1977–1992 şi în 1995 ocupă funcţia de preşedinte al Partidului Laburist, în anii 1984–1986 şi 1995/1996 este Prim-Ministru, între 1986–1988 şi 1992–1995 Ministru de Externe, iar între 1988–1990 Ministrul Finanţelor; în anul 1994 a primit, împreună cu J. Arafat şi I. Rabin Premiul Nobel pentru Pace.
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

[începutul paginii]

PLO - Palestine Liberation Organization, "Organizaţia de Eliberare a Palestinei", organizaţie înfiinţată în 1964 care şi-a propus instituirea unui stat independent arab pe teritoriul fostului teritoriu colonial britanic Palestina, înţelegându-se ca reprezentant legitim al intereselor palestinienilor. Conform programului PLO, atât "Tratat Naţional Palestinian" din 1968, cât şi Declaraţia Balfour şi mandatul Palestinian sunt "nule", împărţirea Palestinei din 1947 şi crearea statului Israel fiind acţiuni "cu totul ilegale", iar lupta armată fiind "singura cale de eliberare a Palestinei". Din toate acestea a rezultat obiectivul declarat al PLO de distrugere a Israelului.
PLO este o supra-organizaţie care adăposteşte sub acoperişul ei grupări de orientări diferite. Cea mai puternică dintre acestea, Al Fatah, îşi concentrează eforturile asupra dobândirii independenţei naţionale, în timp ce alte grupări precum Frontul Popular de Eliberare a Palestinei (FPEP) şi Frontul Popular Democrat de Eliberare a Palestinei  (FPDEP), proclamă şi unele obiective socio-revoluţionare. Conducerea centrală exercită o  autoritate redusă asupra de aceste grupări. Membrii activi, recrutaţi mai ales din lagărele de refugiaţi, se autointitulează Fedayin ("persoane gata de sacrificiu"). Sub conducerea lui A. Schukeiry (1964–1969) şi a lui Y. Hammouda (1967–1969) PLO a fost doar un simplu instrument în mâna autorităţilor egiptene. În anul 1969, J. Arafat, liderul Al Fatah, a preluat conducerea Comitetului Executiv. De atunci PLO a câştigat o oarecare independenţă faţă de statele arabe. Acestea au recunoscut, în 1974, cu ocazia unei conferinţe care a avut loc la Rabat, această organizaţie ca singură reprezentantă a palestinienilor. Mai multe state arabe sprijină financiar activităţile PLO.
PLO nu a reuşit să declanşeze "revoluţia aramată a poporului" pe teritoriile ocupate în 1967 de Israel şi nici nu a reuşit nici o victorie militară importantă împotriva acestui stat. Activităţile PLO s-au rezumat, în schimb, la atacuri teroriste, în genere îndreptate împotriva civililor sau asupra unor alte persoane neimplicate din străinătate (deturnări de avioane, luare de ostatici). Aceste activităţi au fost negate  mai târziu oficial de conducerea PLO. În 1974, PLO a primit statutul de observator pe lângă ONU.
Cea mai importantă zonă operaţională a PLO a fost la început Iordania. În anii1970/1971, acolo a izbucnit un conflict între această organizaţie şi guvern, care a condus la lupte ce erau cât pe aci să degenereze într-un război civil. Aceste lupte s-au încheiat cu izgonirea activiştilor PLO din ţară. PLO a trebui astfel să se mute în Liban. Ea şi-a creat o bază operaţională independentă de guvernul libanez în sudul acestei ţări, de unde a pornit acţiuni militare împotriva nordului statului Israel. În războiul civil libanez din 1975/1976, PLO a luat partea miliţiei creştine, în consecinţă repurtând pierderi însemnate. În anul 1982, armata israeliană a reuşit să provoace, avansând până la Beirut, desfiinţarea mai multor organizaţii mari ale PLO. Centrala PLO s-a mutat astfel în Tunisia. În rebeliunea palestiniană  (Intifada) izbucnită în 1987 pe teritoriile ocupate, PLO nu a jucat un rol important. O parte din organele de conducere ale acestei organizaţii au început să nu mai corespundă cerinţelor minimale. În anul 1988, PLO a proclamat statul Palestina, alegându-l preşedinte pe Arafat; totodată, PLO a recunoscut - chiar dacă într-un mod indirect - dreptul la existenţă al Israelului. După unele negocieri secrete, PLO şi statul Israel au încheiat în 1993 un acord de retragere a trupelor israeliene din Ierihon şi de pe fâşia Gaza, precum şi de acordare a unei autonomii parţiale a palestinienilor în această regiune - acesta fiind primul pas din cadrul procesului de pace. Conducerea PLO s-a obligat să şteargă din programul său toate articolele împotriva Israelului. Unele grupări palestiniene au respins această politică de conciliere. În 1994, odată cu retragerea trupelor israeliene, a fost introdusă o administraţie independentă palestiniană - mai întâi în Gaza şi la Ierihon, apoi şi în alte oraşe. În anul 1996 au avut loc alegerile pentru Consiliul autonom palestinian care au consolidat poziţia lui Arafats; acesta a devenit preşedintele acestui Consiliu.
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

[începutul paginii]

Legea înregistrării  - în anul 1907 a fost introdusă în Africa de Sud legea înregistrării. Această lege prevedea ca toţi indienii să fie înregistraţi şi amprentaţi, fiecare primind un număr de identificare propriu. În urma înregistrării, indienii primeau un act de identitate pe care trebuiau să îl poarte permanent asupra lor. În caz contrar, aceştia puteau fi repatriaţi în India (vezi şi Istoria Indiei).

Legea Rowlett sau "Rowlett Bill" - lege care poartă numele creatorului său, judecătorul Rowlett; conform acestei legi puteau fi date ordonanţe de urgenţă prin care o persoană putea fi executată fără proces, dacă era suspectată că a comis o infracţiune politică. Astfel se renunţa la acordarea unor procese drepte, precum şi la concepte precum statul de drept.

[începutul paginii]

Ruskin, John (1819-1900) - scriitor, critic de artă şi filozof social britanic. Cartea sa, "Unto this Last", l-a impresionat foarte mult pe Gandhi, marcându-i ideile despre o ordine socială ideală, manifestată la fermele sale şi în Ashram. Dar şi alte acţiuni precum  campania roţilor de tors au fost un rezultat al aceloraşi idei.

Sadat, Anwar es (1918-1981) - om politic egiptean, ofiţer şi co-fondator (alături de G.A. Nasser şi A. Amer) a Uniunii Secrete a Ofiţerilor Liberi; de la puciul din 1952 ocupă permanent funcţii importante. El îl urmează pe Nasser în 1970 la preşedinţia statului. Sadat a relaxat întrucâtva regimul dictatorial, a condus Egiptul în Războiul din Octombrie din 1973, a răcit relaţiile cu Uniunea Sovietică, încheind în anul 1979 pacea cu Israelul. În 1978 el a primit, împreună cu M. Begin Premiul Nobel pentru Pace. Sadat a căzut victimă unui atentat pus la cale de opozanţii politicii sale de conciliere cu Israelul.
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

[începutul paginii]

Satyagraha - Cuvântul "Satyagraha" este o creaţie a lui Gandhi. El era de părere că cuvântul gujarat ((limbă vorbită în principatul de origine al lui Gandhi) care desemna opoziţia pasivă nu se potrivea cu metodele sale de luptă, pentru că opoziţia pasivă este o armă a celor slabi, fiind asociată cu forţa. Din acest motiv, Gandhi a dat startul, în ziarul său The Indian Opinion, unui concurs, care avea ca scop găsirea unui nume pentru mişcarea condusă de el. Aşa s-a născut "Satyagraha", compus din cuvintele "Sat" (adevăr) şi "Agraha" (putere). "Satyagraha" era pentru Gandhi puterea rezultată din căutarea adevărului, iubirii şi a renunţării la forţă. Din acel moment, Satyagraha a devenit însăşi mişcarea condusă de Gandhi, care lupta - fără să facă uz de forţă - pentru drepturile sale. Gandhi a dezvoltat şi a probat această formă de opoziţie în Africa de Sud, aplicându-i principiile şi în India. Cea mai cunoscută campanie a Satyagraha a fost cu siguranţă Marşul Sării din anul 1930 (vezi şi Citate din Gandhi, Satyagraha şi Marşul Sării).

[începutul paginii]

Schamir, Izhak - om politic israelian (Cherut), născut în anul 1914 la Ruzinoy (Polonia); jurist; din 1935, în Palestina; din 1937 membru al unor organizaţii clandestine evreieşti (Irgun Zvai Leumi, apoi Lechi); mai târziu, membur al Serviciilor Secrete israeliene; între anii 1977–1980, preşedinte al Knesset; între 1980–1983, Ministru de Externe; în 1983/1984 Prim-Ministru al coaliţiei de dreapta; în perioada 1984–1986, Ministru de Externe şi Vice-Prim-Ministru, între 1986–1992 din nou Prim-Ministru.
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

Scharon, Ariel - ofiţer şi om politic israelian (Likud), născut în anul 1928 la Tel Aviv; traversează, în Războiul din Octombrie din 1973 cu trupele sale Canalul Suez; între 1977–1981, Ministrul Agriculturii, în perioada 1981–1983, Ministrul Apărării, între anii 1984–1990, Ministrul Comerţului şi Industriei, iar între 1990–1992 Ministrul Construcţiilor; din 1996, Ministrul Infrastructurii şi Construcţiei de Locuinţe.
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

[începutul paginii]

Sikh - membru al unei comunităţi religioase indiene, al cărei religii este o sinteză a hinduismului şi islamismului. Sub conducerea lui Gobid Singh (decedat în 1708), Sikh au s-au transformat într-o comunitate militantă, care în secolul XVIII a fost greu persecutată şi implicată în diverse altercaţii cu caracter de război. Statul Punjab a fost creat în anul 1966 special pentru comunitatea Sikh. În anii 1983/1984 Sikh au cerut autonomia statului lor. În cele din urmă s-a ajuns la confruntări însângerate. În anul 1984, Indira Gandhi a fost ucisă de un Sikh, fapt care a atras după sine nenumărate acte de răzbunare.

Sultanat - teritoriu condus de un sultan (în limba arabă = dominaţie, putere). "Sultan" este titlul dat domnitorilor din ţările islamiste încă din secolul XI.

Tolstoi, Lew Nikolajewitsch (1828-1910) - renumit scriitor rus de origine nobilă, ateu, critic înverşunat al societăţii, care s-a făcut remarcat şi prin atitudinea sa de rezolvare paşnică a conflictelor. La bătrâneţe, Tolstoi a spus adio proprietăţilor şi familiei sale, pentru a-şi petrece sfârşitul vieţii în deplină asceză. Cele mai cunoscute opere ale sale sunt "Război şi pace" şi "Anna Karenina". Gandhi a fost foarte impresionat de el, botezându-şi una din fermele sale cu numele acestuia şi a corespondat o vreme cu el. Cartea lui Tolstoi, care l-a influenţat cel mai mult a fost "Imperiul Domnului din tine".

[începutul paginii]

Transvaal - republică bură independentă, fondată în anul 1884 prin alipirea mai multor state bure mai mici; cu un sol bogat în diamante, aur, platină şi uraniu; capitala acestei republici era la Pretoria.

Weizman, Ezer - nepotul lui C. Weizmann, ofiţer şi om politic israelian (până în 1980 Cherut, mai târziu, Partidul Laburist), născut în anul 1924 la Tel Aviv; între 1958–1966, comandantul forţelor aeriene, în perioada 1966–1969, Vice-preşedinte al Statului Major; în 1969/1970 Ministrul Transporturilor, în perioada 1977–1980, Ministrul Apărării, funcţie în care a contribuit decisiv la semnarea Tratatului de Pace între Israel şi Egipt din 1979; în anii 1988–1990, Ministrul Ştiinţelor; din 1993, preşedintele statului Israel.
[din: Bertelsmann Discovery Lexikon 1997]

[începutul paginii]

Sionism - mişcare naţională a evreilor de răspândire internaţională, care avea ca obiective soluţionarea aşa numitei probleme evreieşti prin crearea, respectiv reînfiinţarea statului evreiesc în Palestina. Sionismul are la bază trei principii: 1. Evreii sunt un popor, nu doar o simplă comunitate religioasă; problema evreiască este astfel o problemă naţională. 2. Antisemitismul şi persecuţiile la care sunt supuşi evreii reprezintă un pericol permanent. 3. Palestina ("Ţinutul Israel") a fost şi este încă patria poporului evreu.
Ideea unui stat independent evreu şi a emigrării în Palestina a fost susţinută, printre alţii, de către Moses Heß ("Roma şi Ierusalimul", 1862) şi de Leo Pinsker ("Auto-emanciparea", 1882). În anii 80 ai secolului XVIII au început primele valuri mai importante de emigrare. Sionismul politic organizat a fost înfiinţat - fără ştiinţă - de Theodor Herzl, prin lucrarea programatică "Statul evreu" (1896) şi prin convocarea primului congres al sioniştilor, în anul 1897. Obiectivul proclamat de Organizaţia Sionistă, înfiinţată la acest congres, era crearea unui "spaţiu propriu, cu statut public şi juridic asigurat" pentru poporul evreu în Palestina.
Herzl a încercat în zadar să convingă sultanul turc sau pe conducătorii şi politicienii din statele europene să treacă de partea planurilor sioniste. Înainte de a începe colonizarea trebuiau însă asigurate anumite criterii politice pentru garantarea acestui spaţiu precum şi a drepturilor poporului evreu. Acestui "sionism politico-diplomatic" i s-a opus în curând un "sionism practic", care a purces întru insituirea imediată a unor aşezări pe teritoriul Palestinei, repurtând astfel şi primele succese (de ex., în anul 1909, înfiinţarea Tel Aviv-ului ca oraş evreiesc). Cel mai important reprezentant al acestui "sionism practic" a fost Chaim Weizmann. El a fost cel care a obţinut din partea Marii Britanii, în Primul Război Mondial, Declaraţia Balfour. Prin această declaraţie, guvernul britanic se obliga să sprijine obiectivele mişcării sioniste în Palestina. Declaraţia a avut însă o valoare relativ îndoielnică, pentru că Marea Britanie le promisese în acelaşi timp aceeaşi regiune şi arabilor - cu toate acestea, declaraţia a devenit parte a mandatului palestinian britanic din 1922, care includea şi instituirea unui "teritoriu naţional evreiesc", constituind astfel baza pentru colonizările sioniste ulterioare.
În cadrul mişcării sioniste s-ai format încă devreme diverse partide. "Sionismul pionierilor", partid alcătuit în majoritate din colonişti proveniţi din Europa de Est purta accente socialiste; unul dintre cei mai de marcă reprezentanţi ai acestuia a fost David Ben-Gurion. Mai exista însă şi o direcţie liberală şi una religioasă. În anii 20, Vladimir Jabotinsky a pus bazele revisionismului sionist, care respingea politica reprezentată de Weizmann de temperare şi colaborare cu Marea Britanie, declarându-se împotriva conceptului de "spaţiu de locuit" şi impunându-se în mod deschis pentru înfiinţarea imediată a statului evreiesc. Din aceste grupări au rezultat partidele din Israelul de astăzi.
Prin înfiinţarea statului Israel, în anul 1948, obiectivele sionismului au fost împlinite, chiar dacă existenţa acestuia a fost încă multă vreme după aceea ameninţată. Organizaţia Sionistă mai există şi astăzi. Scopul ei declarat este de a servi ca o punte le legătură între evreii din toată lumea.

[începutul paginii]

Revolta Zulu - în anul 1906 a izbucnit la Natal revolta zuluşilor, care a condus la confruntări dramatice cu englezii. Indienii au fost folosiţi ca infirmieri de partea Marii Britanii.

[începutul paginii]

 

Teme Web 2.0  I  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode

        


Această pagină web cu privire la educaţia politică a fost concepută de agora-wissen, "Gesellschaft für Wissensvermittlung über neue Medien und politische Bildung" (GbR) din Stuttgart. Pentru întrebări şi sugestii cu privire la conţinutul acestei pagini vă rugăm să ne contactaţi.