India nu poate fi considerată să fi fost, înainte de înfiinţarea statului din 1947, un stat unitar. Înainte de această dată putem vorbi mai curând despre o cultură. Acest teritoriu peninsular, subcontinentul indian, a fost mult timp izolat de alte popoare din pricina graniţelor sale naturale: la nord, munţi de înălţimi uriaşe, cel mai cunoscut dintre aceştia fiind Himalaia, la sud, Marea Arabică şi Golful Bengal.

De abia când navigatorii şi negustorii arabi au descoperit acest teritoriu, în jurul anului 1000 d.Hr. entdeckten, s-au produs şi unele schimbări substanţiale. Odată cu veneticii arabi s-a răspândit şi islamismul în India. Şi aşa s-a ajuns la o ocupaţie islamică de durată a ţării. Au fost înfiinţate sultanate, domnia s-a consolidat, marile imperii ale mogulilor rezistând până în secolul XVIII. După aceea, statul a devenit un conglomerat de state mai mult sau mai puţin independente. Sub domnia musulmanilor, hinduşii reuşiseră să îşi păstreze tradiţiile religioase, astfel încât la sfârşitul acesteia, doar cca. o cincime din populaţie era de credinţă musulmană.

Încă din 1498 - când Vasco da Gama a descoperit calea maritimă spre India - a început afluenţa de europeni creştini în India. La început, cei mai mulţi erau protughezi, în secolul XVII însă, "Companiile Comerciale din Indiile de Est" britanice au format multe colonii în oraşele cu ieşire la mare din India, ca de exemplu în Madras, la Calcutta sau la Bombay. Englezii au încercat să aducă ţara sub propriul control, aceste oraşe fiind punctul de plecare pentru cuceririle militare. Şi pentru că britanicii nu ar fi putut niciodată să treacă această ţară extrem de întinsă (cca. 3,3 milioane km²), cu un număr uriaş de locuitori (cca. 200 milioane), ei au păstrat principatele aşa cum le găsiseră. Conducătorii acestora erau însă supuşi Coroanei. Guvernatorii britanici erau cei care făceau legea în india. Sistemul feudal şi cel al castelor din această ţară a fost de asemenea păstrat de englezi, pentru că ambele îi ţineau pe indieni divizaţi în grupări distincte, împiedicându-i să se unească împotriva britanicilor pentru a le opune rezistenţă. În anul 1858 s-a iscat o revoltă, care a fost însă înăbuşită. În acelaşi an, englezii l-au detronat pe ultimul dintre moguli, guvernatorul britanic devenind astfel vice-rege. Indienii au reacţionat la aceste fapte, înfiinţând, în 1885, Congresul Naţional Indian, care avea ca obiectiv obţinerea independenţei Indiei - cu mult timp înainte ca Gandhi să îşi înceapă propria luptă în acest sens pe teritoriul indian. Această adunare era tolerată de britanici, pentru că nu vorbea în numele tuturor indienilor: musulmanii şi hinduşii nu s-ar fi putut uni niciodată. Mai târziu, Congresul Naţional a devenit primul partid din India, aflându-se aproape permanent la guvernare.