|
|
|
|
India Datele statistice cu privire la India Britanică dinaintea datei de 15 august 1947 reflectă perfect situaţia cu care s-a confruntat Gandhi după întoarcerea sa în ţara natală: 410 milioane de locuitori, dintre care 281 milioane hinduşi, 115 milioane musulmani, 7 milioane creştini şi 6 milioane sikhşi - faţă de 150.000 de englezi. Hinduşii erau împărţiţi în 3.000 de caste şi de sub-caste, printre care aproximativ 70 de milioane de intangibili şi urmaşi ai băştinaşilor. 310 milioane de locuitori se aflau sub administraţie britanică, ocupând aproximativ două treimi din teritoriu. Cealaltă treime a ţării, cu cca. 100 milioane de locuitpri era divizată în 565 de principate; existau 15 limbi şi 845 de dialecte. 85% erau analfabeţi, iar sărăcia de nedescris stătea decisiv (...) în calea obţinerii independenţei. [Alte informaţii cu privire la istoria Indiei se află pe pagina India.] Gandhi şi-a găsit din ce în ce mai mult sprijin în rândurile populaţiei indiene La întoarcerea în India, Gandhi a început să-şi predice ideile în faţa publicului larg. Rezistenţa civilă împotriva puterii nelimitate a Marii Britanii s-a făcut remarcată cu ocazia Marşului Sării din anul 1930, care a avut ca efect ruperea monopolului statului asupra sării şi dobândirea de către indieni a unei oarecari relaxări economice. Mai important a fost însă pentru Gandhi faptul că compatrioţii săi au reuşit să înveţe cum să învingă dominaţia militară britanică printr-o forţă morală superioară. În timp ce la început aceste demonstraţii de non-violenţă au eşuat din pricina lipsei de înţelegere a maselor, Gandhi şi-a găsit din ce în ce mai mult sprijin în rândurile populaţiei indiene, având un aport considerabil la consolidarea conştiinţei naţionale a acesteia. El preamărea modul simplu de viaţă, ridicând roata de tors la statutul de simbol al acestuia
Împăcarea hinduşilor membrii ai castelor cu "intangibilii" era o dorinţă explicită a lui Gandhi, pe care însă nu a putut-o realiza. Probabil că la baza acestui eşec a stat faptul că le-a cerut acestor intangibili să zică "da" vieţii lor trăite în dispreţul tuturor şi nesiguranţă. Cu toate că prin greva foamei, prin care a înţeles să promoveze importanţa şi caracterul urgent al revendicărilor sale, a reuşit să apropie din ce în ce mai mult hinduşii de paria, acest lucru nu a avut succes şi în cazul relaţiilor dintre hinduşi şi musulmani. Reprezentanţii comunităţii religioase al cărui membru era şi el au refuzat să adere la această idee, astfel încât a sporit şi numărul confruntărilor sângeroase dintre cele două grupări duşmane. După proclamarea independenţei Indiei, la 15 august 1947, a urmat şi despărţirea Indiei de Pakistan. El a constatat cu îngrijorare disensiunile iscate între diferitele grupări Atitudinea non-violentă a lui Gandhi este una din moştenirile cele mai importante lăsate umanităţii. Nu trebuie să trecem cu vederea faptul că, prin modul său de viaţă şi prin apelul la "întoarcerea la viaţa simplă" el şi-a depăşit timpul, punându-se în acelaşi timp în calea deciziilor politice al unui stat foarte bine ancorat în vremea sa. Felul în care a sfârşit Gandhi a fost dramatic. În ziua de 30 ianuarie 1948, cel pe care poetul indian Tagore îl denumise "Mahatma" ("Suflet Măreţ") a fost ucis cu focuri de revolver. El a luptat întreaga sa viaţă pentru o politică non-violentă şi a constat cu îngrijorare, atât înainte cât şi după Declaraţia de Independenţă, disensiunile iscate între diferitele grupări pentru putere. El a încercat să medieze aceste conflicte, chemând oamenii la o înfrăţire a religiilor. Cu doar zece zile înaintea morţii sale, pe un domeniu pe care Gandhi organizase o rugăciune colectivă a explodat o bombă. Ca şi când şi-ar fi prevăzut moartea, Gandhi spusese câteva zile înainte de atentat: "Dacă mi-e scris să mor de glonţul unui nebun, o voi face zâmbind. Nu trebuie să port în mine nici un pic de supărare. Domnul îmi va fi în inimă şi pe buze şi trebuie să îmi promiteţi că dacă acest lucru se va întâmpla, voi nu veţi vărsa nici o lacrimă. Eu nu m-am dedicat slujirii umanităţii la insistenţelei vreunei persoane, aşa că nu voi putea renunţa la aceasta la insistenţele vreunei persoane. Sunt aşa cum m-a lăsat Dumnezeu şi acţionez aşa cum mi-o arată El. Lăsaţi-l pe El să facă cu mine ce vrea. Dacă vrea, mă poate ucide. Cred că acţionez la ordinele Lui." Vestea morţii sale a întristat o întreagă lume. Naţiunile Unite şi-au coborât steagurile în bernă. De la Vatican şi până la Kremlin, toţi şi-au exprimat sincerele condoleanţe. Gandhi rămâne un mare model de urmat al umanităţii. [din: Gerhard Zimmermann, Sie widerstanden, Neukirchen-Vluyn 1995, 49ş.urm.]
|
|
Teme:
Drepturile omului I
Personalităţi I Democraţie I
Partide
I Europa I
Globalizare
I
Naţiunile Unite
I Durabilitate
|