[Der Spiegel, nr. 43/1984]

SPIEGEL: Domnule episcop Tutu, vă felicităm pentru obţinerea Premiului Nobel pentru Pace...

TUTU: Mulţumesc.

SPIEGEL: Preşedintele ţării dumneavoastră, Pieter Botha, a reacţionat la auzirea veştilor cu un simplu "no comment". Vă doare acest lucru?

TUTU: Mă întristează. Guverne străine şi şefi de stat m-au felicitat. Propria mea ţară nu poate găsi nici măcar un cuvânt convenţional de felicitare. În fond, nu le-ar cădea rangul să facă acest lucru.

SPIEGEL: Conducerea ţării dumneavoastră vă consideră a fi un preot-politician. Este adevărat acest lucru?

TUTU: Consider că un creştin trebuie să fie şi politician, chiar dacă nu ţine partea vreunui partid politic anume.

SPIEGEL: Sunteţi un "preot revoluţionar", aşa cum v-au numit ziarele?

TUTU: Comitetul Premiului Nobel a hotărât, el mi-a dat atât mie, cât şi lui "South African Council of Churches" (SACC), al cărui secretar general sunt, o justificare – ei au spus că am avut o contribuţie semnificativă în procesul de pace şi reconciliere. Bineînţeles că ne dorim nişte schimbări fundamentale. Dacă acest lucru se cheamă revoluţie, atunci sunt un revoluţionar. Chiar şi Iisus a fost un revoluţionar, el a vrut bunătate, dreptate şi iertare.

SPIEGEL: În 1960 un alt cetăţean al Africii de Sud, Albert Luthuli, conducătorul "African National Congress" (ANC), a primit Premiul Nobel pentru Pace. Când a murit s-a spus că ar fi fost ultimul lider moderat al negrilor. ANC-ul a trecut mai apoi în ilegalitate, tot încercând de atunci să pună capăt dominaţiei albilor, dar făcând uz de arme. V-aţi comparat vreodată cu Luthuli?

TUTU: Amândoi am vrut să schimbăm situaţia din Africa de Sud prin mijloace non-violente. El a fost însă om politic, eu sunt un lider spiritual.

SPIEGEL: Ceea ce tocmai mi-aţi spus ar fi dovadă suficientă pentru autorităţi pentru ca, conform Legii pentru Securitate Internă, să fiţi arestat. Nu vă este niciodată teamă?

TUTU: Nu, nu prea. Nu cred că spun sau fac ceva ce ar putea fi considerat subversiv. Bineînţeles că asta nu îmi dă prea mare siguranţă, mai ales dacă mă uit la ce a făcut guvernul în ultimii ani. Dar Domnul este păstorul meu.

SPIEGEL: Textul prin care Comitetul Nobel vă decernează Premiul Nobel pentru Pace subliniază faptul că nu doar dumneavoastră şi SACC-ul este onorat prin acest gest, ci şi toate persoanele şi grupările din Africa de Sud, care prin "strădaniile lor pentru păstrarea demnităţii umane, pentru fraternitate şi democraţie au câştigat admiraţia întregii lumi", nu în ultimul rând datorită mijloacelor non-violente. Întrebare: Cât timp poate rămâne această rezistenţă non-violentă?

TUTU: Nu pentru mult timp. De aceea am rugat opinia publică internaţională să-mi ofere ajutorul ei pentru a aduce guvernul Africii de Sud la masa negocierilor înainte de a fi prea târziu.

SPIEGEL: Ce poate face lumea pentru a diminua tensiunile din Africa de Sud?

TUTU: Trebuie să îşi înceteze relaţiile de colaborare cu cei vinovaţi de Apartheid.

SPIEGEL: În ce domenii?

TUTU: Marile puteri au împiedicat de atâtea ori făcând uz de veto acţiunile ONU împotriva Africii de Sud. Botha a fost de curând în şi s-a întâlnit cu înalţi reprezentanţi ai guvernelor. Acest lucru i-a consolidat credibilitatea.

SPIEGEL: Ce credeţi despre investiţiile străine din Africa de Sud?

TUTU: Investiţiile nu ar trebui permise decât dacă se respectă anumite criterii, ca de exemplu: muncitorii negri trebuie să fie lăsaţi să locuiască împreună cu familiile lor în apropierea locului de muncă. Trebuie permisă constituirea sindicatelor, iar investitorii ar trebui să asigure lumea că resping sistemul de forţă de muncă migratoare şi legile care prevăd existenţa documentelor de identitate pentru negri. În fine, ar trebui acordat guvernului Africii de Sud un răstimp de 18 până la 24 de luni, în care să ducă la îndeplinire aceste condiţii.

SPIEGEL: Credeţi că aceste condiţii pot fi realizate în viitorul apropiat?

TUTU: Nu, pentru că asta ar însemna căderea Apartheidului. Ar fi prea frumos.

SPIEGEL. De câteva săptămâni au loc revolte serioase în Africa de Sud, care au înregistrat deja morţi şi răniţi. Mai ales tinerii par a nu mai dori să aştepte ziua îndepărtată în care albii se vor arăta dispuşi să negocieze împărţirea puterii. Să fi început deja revoluţia?

TUTU: Revolta negrilor a început în 1912 odată  cu înfiinţarea ANC. Revoluţia nu înseamnă doar sânge şi război.

SPIEGEL. Dumneavoastră îi înţelegeţi pe aceşti oameni mai bine ca oricine altcineva: de ce copiii sunt cei care par mai degrabă a incendia case, a devasta şcoli, a vandaliza camioanele de pâine?

TUTU: Cauza principală a tuturor neliniştilor din Africa de Sud este Apartheidul, nu este nevoie decât de o scânteie care să aprindă totul. Uitaţi-vă doar la educaţia pentru negri. Hendrik Verwoerd, părintele Apartheidului, a spus foarte clar că negrii nu ar trebui educaţi peste un anumit nivel, pentru a-i putea servi pe albi. De aceea se întâmplă toate protestele acestea.

SPIEGEL: De curând aţi comparat Africa de Sud cu Germania nazistă. Acest lucru nu este puţin exagerat, chiar dacă punem la socoteală Apartheidul?

TUTU: Nu, eu mă refer la ideologia ne-creştină ce stă la baza ambelor sisteme. În Africa de Sud, cel mai important lucru la un om este rasa acestuia, la fel ca odinioară în Germania. Nemţii aveau o soluţie finală, iar indivizii ăştia de aici au şi ei o soluţie finală. Ei dezbracă oamenii de calitatea lor de cetăţeni ai statului şi îi aruncă la gunoi, trimiţându-i în aşa numitele homelands.

SPIEGEL: În cazul în care preşedintele Botha ar zice: "Hai să stăm de vorbă despre problemele ce ne frământă." Aţi merge?

TUTU: Da, dar în cazul negocierilor, lista punctelor în discuţie ar trebui să fie cea pe care o dorim.

SPIEGEL: Şi ce ar trebui să fie menţionat pe această listă?

TUTU: Sfârşitul Apartheidului.