"Cum obţinem pacea? Printr-un sistem de tratate politice? Prin investirea de capital internaţional în diverse ţări? Adică prin marile bănci, prin bani? Sau printr-o înarmare generală şi paşnică care are ca scop păstrarea păcii? Nu, prin nici una din aceste metode, pentru că aici se confundă de fapt pacea cu securitatea. Pacea nu se poate obţine pe aceleaşi căi pe care se obţine securitatea. Pentru că pentru pace trebuie avută îndrăzneală, cea mai mare îndrăzneală, iar ea nu poate fi nicicând garantată. Pacea este opusul securităţii. Consolidarea securităţii presupune neînredere, iar această neîncredere rezultă în noi războaie(...)

Încă o dată: cum obţinem pacea? Cine strigă "să fie pace", astfel încât toată lumea să audă, să fie obligată să audă şi să se bucure? Hristos nu o poate face – El poate să-Şi ridice vocea şi să vorbească doar acolo unde toţi tac, dar puterile lumii pot foarte bine să treacă peste cele spuse de El în tăcere. Biserica poate şi ea concepe şi suferi – ah, de ar face-o numai!, dar şi ea este apăsată de puterea urii. Doar marele Conciliu ecumenic al Sfintei Biserici a lui Hristos din întreaga lume poate să spună aceste cuvinte astfel încât lumea să primească, stângând din dinţi, cuvântul păcii şi să se bucure că această Biserică a lui Hristos le ia armele din mâini şi le interzice războiul, anunţând pacea lui Dumnezeu în această lume nebună."