|
|
|
Componentele regimului Apartheid (V): Discriminare politică şi oprimarea opoziţiei
Guvernul şi-a creat astfel un instrument despotic, extrem de practicabil, cu ajutorul căruia putea să scape de negrii – dar şi de albii care i se opuneau. Orice activitate politică era astfel îngreunată sau, mai mult, oprimată. O victimă a acestor legi a fost celebrul African National Congress (ANC), partidul lui Nelson Mandela şi al lui Oliver Tambo, pus sub interdicţie la 8 aprilie 1960 şi mutat în underground. [Mai multe materiale cu privire la acest subiect se află la capitolul Rezistenţă]
Cu doar trei ani în urmă, Gladys Maqolo era mama a trei băieţi sănătoşi. Astăzi, unul dintre fiii ei este dat dispărut. El "a dispărut" după ce a fost arestat şi închis în celulele poliţiei. Un alt băiat se află acasă. El a suferit leziuni cerebrale în urma torturilor la care a fost supus zile întregi de poliţie. Cel de-al treilea fiu este la închisoare, arestat de poliţie în luna mai (1987) (...). Soţul doamnei Maqolo a petrecut 8 ani la Robben Island (o închisoare de securitate maximă pentru prizonierii politici, unde a fost închis şi Nelson Mandela), fiul ei însă, Mbuyiselo Maxin n-avea însă nimic de-a face cu politica, altfel decât Willem, fratele mai mare, membru de sindicat şi Afrika, membru al United Democratic Front. La 1 octombrie 1984, Mbuyiselo a fost atacat pe stradă când se întorcea de la un prieten. A fost rănit şi a trebuit să petreacă noaptea la spital. În dimineaţa următoare el i-a denunţat pe atacatori - pe unul dintre aceştia îl cunoştea. Funcţionarul de poliţie a încercat să-l facă să-ş retragă plângerea, spunându-i că şi el îl cunoaşte pe atacator, iar acesta nu are tată. După câteva zile, Mbuyiselo s-a dus din nou la poliţie şi nu s-a mai întors. Doamna Maqolo şi-a căutat fiul peste tot, dar fără nici un rezultat. După 5 zile a privit o informaţie. Fiul ei se afla la spitalul Livingstone, dar avea nevoie de un permis ca să îl poată vizita. Ajunsă în fine la patul în care zăcea fiul ei, acesta părea să fi înnebunit. "Nu m-a recunoscut. Era legat de pat şi urla. Poliţia stătea de pază. L-am întrebat pe medic ce are. Mi-a spus că avea sânge şi leziuni pe creier. Medicul mi-a spus să întreb la St. Albans ce s-a întîmplat, pentru că ei ar trebui să ştie." Doamna Maqolo a primit permisiunea să-şi viziteze fiul. Pe permis scria că băiatul fusese condamnat la 60 de zile închisoare sau la o amendă de 30 de Rand. În locul unde trebuiau scrise motivele pentru care fusese condamnat se afla doar o cruce. Doamna Maqolo a trimis permisul avocatului ei care a constatat că fiul era acuzat că, în timpul detenţiei, luase contact cu un alt prizonier. Apoi a urmat o serie de incidente ca de coşmar: fiul doamnei Maqolo era mutat ba la închisoare, ba la spital. Femeia a încercat cu disperare să nu-i piardă urma. În final, în faţa casei ei au oprit o maşină de poliţie şi o ambulanţă, iar fiul ei a fost adus în casă "ca un sugar mort. Purta o pijama şi o cămaşă. Blugii lui şi celelalte haine pe care le purtase se aflau într-o geantă; blugii fuseseră spălaţi." Bărbatul avea 30 de ani şi fusese odată sănătos, întreţinătorul familiei. Avocatul doamnei Maqolo a încercat să descopere ce se întâmplase. Un deţinut care fusese transportat la închisoarea St Albans odată cu fiul doamnei Maqolo şi care susţinuse la început că Mbuyiselo nu părea să aibă nimic când se afla în maşina poliţiei, şi-a retras afirmaţia, susţinând că Mbuyiselo avea deja o rană la cap, înainte de-a fi fost dus la închisoare(...). În februarie (1987), doamna Maqolo a întâmpinat alte două probleme majore. Prima dintre ele - fiul ei Willem, în vârstă de 40 de ani, bucătar la Springs, dispăruse. Fusese închis pentru scurtă vreme în septembrie 1986, mama lui nu reuşise însă să-l găsească după ce fusese eliberat. El nu a mai venit să o vadă, aşa cum făcea întotdeauna de Crăciun. Când poliţia îl căuta pe celălalt fiu al ei, Afrika, găsise la o percheziţie a o scrisoare a lui Afrika către Willem. Doamna Maqolo crede că acest lucru ar putea avea legătură cu dispariţia lui Willem. Cea de-a doua problemă era faptul că securitatea îi intra la orice oră din zi şi din noapte în casă pentru a-l căuta pe Afrika. Ea le spusese poliţiştilor că nu ştie unde se află acesta, dar că Afrika mai vine câteodată în vizită. În ziua de 8 decembrie, doamna Maqolo a venit la birou (biroul Black Sash), cu o hârtie pe care se aflau fotografia fiului ei Afrika alături de însemnul "We want him / Ons soek hom". Această fotografie era însoţită de informaţii cu privire la boicotul consumatorilor (negri), ceea ce făcea să pară că Afrika era răspunzător pentru organizarea acestui boicot (...). Când poliţiştii au intrat din nou în casa doamnei Maqolo pentru a-l căuta pe Afrika, evident negăsindu-l aici, ei au încercat să îl ia cu ei pe Mbuyiselo, bolnav la pat. Doamna Maqolo îşi aminteşte cum fiul ei înnebunise de groază, ţipând la poliţişti, care până la urmă l-au lăsat în pace. Din pricina problemelor stomacale şi a unei depresii nervoase, doamna Maqolo a petrecut în anul ce a trecut o lună la spital. La 9 mai 1987, poliţia a reuşit să-l prindă până la urmă pe fiul ei, Afrika. Reacţia doamnei Maqolo: "Măcar au recunoscut că l-au prins. Ştiu că este la închisoare." [din: Sash, vol. 30, nr. 2 august 1987, 12 ş.urm.]
[Alte componente ale regimului Apartheid: Homelands, Clasificare, Societate, Economie]
|
|
Teme:
Drepturile omului I
Personalităţi I Democraţie I
Partide
I Europa I
Globalizare
I
Naţiunile Unite
I Durabilitate
|
