Componentele regimului Apartheid (II): Clasificarea rasială: înregistrarea în funcţie de rasă

În 1950 a fost emisă "Legea cu privire la înregistrarea populaţiei", der "Population Registration Act". Toţi sudafricanii au fost înregistraţi într-un aşa numit "registru rasial". A apărut şi o "Autoritate pentru clasificarea raselor", care veghea la buna desfăşurare a acestui proces. Încadrarea într-o grupă sau alta se făcea după criterii precum înfăţişarea, gradul de acceptare a persoanei respective în societate şi prestigiul de care se bucura aceasta. Şi pentru că aceste criterii erau în parte de natură socială, o persoană putea fi cu uşurinţă "reîncadrată". În funcţie de apartenenţa la o grupare etnică o persoană avea mai multe sau mai puţine drepturi politice, relaţii sociale, o educaţie şi un statut economic mai favorabile sau, dimpotrivă, mai defavorabile.

Multe dintre aceste "încadrări" erau mai degrabă oportuniste, aşa cum a fost cazul Japoniei sau a Israelului. Pentru că Africa de Sud era în relaţii bune cu Israelul şi Japonia, persoanele care făceau parte din această populaţie a fost încadraţi în grupa albilor. Ne putem în chipui cum a degenerat acest sistem, mai ales într-un peisaj multicultural cum era cel al Africii de Sud, în care culoarea pielii lua nuanţe din cele mai diferite. Pentru a veni în întâmpinarea acestei probleme, autorităţile au introdus obligativitatea actelor de identitate. Toţi sudafricanii erau obligaţi astfel să poarte asupra lor acest permis în care era stipulată apartenenţa sa rasială.

Cele trei exemple de mai jos ilustrează încercarea absurdă de clasificare a unei societăţi în funcţie de rasă:

Carol — drăguţă, cu părul blond deschis, picioare lungi — s-a fotografiat la o petrecere din Capetown alături de Percy Sledge, cântăreţul american de culoare. Fotografia, publicată a doua zi în ziare, i-a făcut pe buri să le îngheţe sângele în vine: Carol, blondina, într-o fustă mini, în faţa ei, îngenuncheat, cântăreţul american îşi scrijeleşte numele pe pulpa dezgolită a fetei. Acest lucru încălca toate principiile rasiale. Ziarele bure se întrecea care mai de care să-şi arate indignarea "Iată unde am ajuns din cauza guvernului", îi reproşa un deputat naţionalist primului său ministru. "Negrii din hotelurile albilor au ajuns să ne folosească femeile drept hârtie de scris!"

Înainte de a se ajunge la un progrom serios, departamentul statal care se ocupa cu clasificarea rasială a reuşit să aplaneze conflictul. Într-o declaraţie de presă, oficialităţile au declarat că această fotografie nu a venit să încalce nici o lege pentru că Miss Busch era o "coloured". Astfel, cazul a pierdut interesul presei africaans. Doar cotidienele englezeşti au mai comentat puţin pe marginea acestui incident.

[din: Erich Wiedemann, "Wir reiten, bis wir im Blut versinken", Rassenstaat Südafrika, Hamburg 1981, 27]

[începutul paginii]        [înapoi la Cuprins]

Din 1950, toţi sudafricanii au fost încadraţi, conform "Population Registration Act", într-o anumită grupare etnică. După ce s-a văzut care erau rasele prezente pe teritoriul ţării, autorităţile trebuiau să afle şi de care rasă aparţinea fiecare locuitor al ţării. În cele din urmă, toţi oamenii au fost obligaţi să poarte asupra lor permise care le arătau apartenenţa rasială.

Încă de la început, încercarea de a defini rasele într-un stat cu o populaţie atât de diversă ca a Africii de Sud, s-a dovedit a fi o problemă deosebit de dificilă. După cum au putut vedea toţi care au vizitat Africa de Sud, culorile variază pe o scală de la alb la negru, cu o mulţime de nuanţe intermediare. Criteriile de determinare a apartenenţei rasiale erau următoarele: înfăţişarea, gradul de acceptare a persoanei respective în societate şi prestigiul de care se bucura aceasta. Primele proceduri de clasificare erau foarte  brutale. Se spune că funcţionarii albi ar fi pus în practică aşa numita tehnică a "creionului în păr". Atunci când creionul era introdus în părul persoanei ce urma a fi clasificate rămânând acolo pentru că acesta era foarte creţ, această persoană era încadrată în categoria "african". În cazul în care creionul cădea din părul ceva mai întins, persoana intra în categoria "coloured"...

Dintre toate poveştile care aveau ca temă temerile şi îngrijorarea care au însoţit aplicarea legilor rasiale din Africa de Sud, nici una nu este mai tipică decât experienţa trăită de Raymond Du Proft, sudafricanul născut în Belgia.

"În anul 1950, imediat după introducerea Immorality Act şi a noilor legi de înregistrare, (...) el a cunoscut o chelneriţă pe nume Diane Bassick, care lucra într-un restaurant din Capetown. S-au îndrăgostit, dar pentru că ea fusese înregistrată ca "coloured" — mama ei fiind albă, tatăl însă, necunoscut — ei nu se puteau întâlni decât pe ascuns. Du Proft îşi aminteşte cât de mult se temea femeia că vor fi descoperiţi (...), după o vreme însă, şi-au asumat riscul de-a se muta împreună. După naşterea primului lor fiu, şase ani mai târziu, familia s-a mutat într-o casă dintr-un cartier africaans, trecând ca un cuplu alb. Cu totul, ei au avut 5 copii. Toţi aceşti copii au fost încadraţi în categoria "coloured". Legea spunea că aceşti copii trebuiau să meargă la o şcoală specială, aflată într-un alt cartier. Pentru a păstra însă aparenţele, familia  Du Proft nu şi-a înscris copiii la nici o şcoală, încercând să le dea acasă cea mai bună educaţie. De multe ori au cerut ca Diane şi copiii să fie reîncadraţi la categoria "albi", la fel de multe ori cererea lor a fost respinsă. Prin urmare, legea spunea că nu se puteau căsători. Când fiul cel mai mare, Graham, avea 19 ani, a început o relaţie cu o tânără bură. Fata a rămas însărcinată. Din nou, ei nu se puteau căsători, pentru că în ceea ce privea clasificarea, ei aparţineau de rase diferite. Graham a ales din această cauză să-şi ia viaţa, aruncându-se sub roţile unui tren. El a murit pe loc.

Câteva săptămâni mai târziu, ceilalţi 4 copii ai familiei Du Proft au fost reclasificaţi, fiind trecuţi la categoria "albi" (...)."

Diane Bassick nu a fost reclasificată decât la sfârşitul anului 1980, după ce îşi rugase prietenii albi să îi confirme în scris că era o persoană acceptabilă, putând trece drept albă. Mai apoi, ea a adus această recomandare în faţa tribunalului.

[din: D. Harrison, The White Tribe of Africa. South Africa in Perspective, Berkeley 1982, 173 ş.urm.]

[începutul paginii]        [înapoi la Cuprins]

Şi în anul 1986 au ma existat destule reclasificări:

[din: André E.A.M. Thomashausen, Abbau der Apartheid. Bilanz der Reformen 1978-1986, Deutsch-Südafrikanische Gesellschaft e.V., o.O., o.J., 3]

[începutul paginii]        [înapoi la Cuprins]

[Alte componente ale regimului Apartheid: Homelands, Societate, Economie, Politică]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode