|
|
|
|
Componente ale regimului Apartheid (I): HomelandsBazele pentru o segregare teritorială a raselor fuseseră stabilite încă din anul 1923, prin adoptarea "Black Urban Areas Act". Această lege a introdus, pe tot teritoriul ţării, obligativitatea purtării permiselor şi controlul deplasărilor în teritoriu ca elemente principale ale unei dezvoltări separate spaţial şi a discriminării juridice. Această lege a fost extinsă în 1950 prin "Group Areas Act", care prevedea ca cele patru grupuri etnice să ocupe cartiere diferite în oraşe şi care interzicea cetăţenilor Africii de Sud să locuiască sau să deţină proprietăţi în cartierele care nu aparţineau rasei din care făceau parte. Primul premier din partea Partidului Naţional, predicatorul Malan, a caracterizat legea cu privire la teritoriile etnice ca fiind "sufletul Apartheidului".
Totuşi Group Areas Act nu a fost decât o parte din adevăratul "suflet al Apartheidului"; în 1959 acesta a fost urmat de "Promotion of Black Self-Government Act". Africanii negrii urmau de acum înainte să-şi ducă existenţa, tradiţiile şi drepturile politice exclusiv pe teritoriul propriilor naţiuni, în aşa numitele homelands. În acest scop, statul sudafrican a destinat negrilor cca. 100 de rezervaţii speciale: 13% din suprafaţa totală a ţării pentru 75% din populaţie! Harta de mai jos arată cum a fost împărţit teritoriul ţării (homeland-urile sunt marcate cu albastru închis):
[Homeland-urile din Africa de Sud în timpul Apartheidului] [începutul paginii]"Peticele negre" din cartierele preponderent albe au fost declarate "albe", proprietarii, deposedaţi. Cartierele multirasiale au fost demolate, iar locuitorii acestora au fost colonizaţi cu de-a sila în homelands. Migraţia negrilor la oraşe a fost însă limitată şi mai mult de legile adoptate: doar cei care trăiseră mai mult de zece ani într-un oraş sau care lucraseră fără întrerupere timp de cel puţin cinsprezece ani pentru acelaşi angajator puteau să se stabilească în mod legal în oraşe. Toţi ceilalţi, aşa numiţii surplus people, erau trimişi "înapoi acasă" - adică în mod forţat, în homelands, la bunul plac al regimului. 3,5 milioane de oameni au fost dezrădăcinaţi de-a lungul anilor în acest fel. Scopul politicii homeland-urilor era excluderea treptată din societatea albă a tuturor celor 25 de milioane de negri. În prima perioadă, toţi negrii şi-au pierdut, conform "Black Homelands Citizenship Act" din 1971, cetăţenia sudafricană, devenind cetăţeni ai unuia dintre cele cu totul zece homelands create de albi. În cea de-a doua perioadă, aceste homelands urmau – după cum îşi imagina guvernul – să-şi dobândească independenţa şi să existe ca naţiuni autonome. [începutul paginii]Într-adevăr, patru din cele zece homelands au devenit cu timpul "state independente" cu o conducere proprie, finanţate de Pretoria, nerecunoscute însă de nici un alt stat. Conceptul acestor homelands era însă sortit eşecului, iar acest lucru din mai multe motive:
[O mică colecţie de fotografii este menită să ilustreze viaţa din homeland-uri] Versurile de mai jos oferă o imagine realistă despre viaţa din homeland-uri: Viaţa femeilor din homelands
[începutul paginii] [Pe o altă pagină se află fotografii impresionante care descriu mai bine decât cuvintele mizeria şi nenorocirea din homeland-uri. Pentru că pe această pagină se află mai multe imagini, durata de încărcare s-ar putea să fie puţin mai mare]
[Alte componente ale regimului Apartheid: Clasificare, Societate, Economie, Politică]
|
|
Teme:
Drepturile omului I
Personalităţi I Democraţie I
Partide
I Europa I
Globalizare
I
Naţiunile Unite
I Durabilitate
|