Cine veghează la respectarea drepturilor omului?

Toţi oamenii beneficiază de drepturi înnăscute. Am văzut în cursul precedent cum arată acestea (Cursul 3). În acelaşi curs am amintit şi că aceste drepturi ale omului nu sunt întotdeauna respectate. Iar acestea sunt mai greu de supravegheat decât legile unei naţiuni. În acest capitol vom vedea cine are această sarcină dificilă de a veghea la respectarea drepturilor omului.

Arbitrul de centru are o sarcină foarte ingrată: indiferent ce ar face, el îşi va atrage antipatia uneia dintre cele două echipe şi inclusiv a suporterilor acesteia. Deseori el serveşte drept ţap ispăşitor echipei perdante. Şi încă din timpul partidei, el este fluierat şi huiduit de suporterii ambelor echipe.

Cel mai frumos ar fi dacă la un meci de fotbal jucătorii ar renunţa de la sine la comiterea de foulturi. S-a văzut însă că apelurile la fair-play nu sunt suficiente.

Ce frumos ar fi dacă toţi oamenii şi statele de pe Pământ ar respecta regulile de bază ale jocului - drepturile omului! Istoria a arătat totuşi că lucrurile nu au stat totdeauna aşa. De aceea nu sunt suficiente apelurile pentru respectarea drepturilor omului. Avem nevoie — la fel ca la meciurile de fotbal  — de un "arbitru de centru" susţinut de "arbitri secunzi" care să vegheze în domeniul politicii la respectarea drepturilor omului. Dar cine îndeplineşte aceste funcţii?

În cadrul ONU au fost şi sunt în continuare formulate — după cum am văzut — "regulile de joc". În anul 1948, statele membre ale acestei organizaţii internaţionale au adoptat „Declaraţia Universală a Drepturilor Omului", Declaraţie dezvoltată de atunci permanent. Trebuie să reţinem astfel că ONU este foarte potrivită pentru acest rol de arbitru. Bineînţeles că nici ea — la fel ca arbitrii de centru din meciurile de fotbal — nu poate împiedica comiterea de foulturi, încălcarea drepturilor omului, ea poate însă încerca să le prevină. Partea dificilă este însă că ONU nu are de-a face cu jucători de fotbal, ci cu state suverane. De aceea, organizaţiei îi este cu mult mai greu să-şi impună aceste "reguli de joc".

ONU întâmpină în încercarea de a-şi îndeplini sarcina probleme similare cu cele întâmpinate de arbitrii sportivi. La fiecare decizie luată, această organizaţie îşi câştigă antipatia uneia dintre părţi şi de cele mai multe ori ea este huiduită de toţi şi găsită ţap ispăşitor.

Acum că am aflat cine îndeplineşte dificila sarcină de arbitru, vrem să ştim cine îi sprijină pe aceşti arbitri ai ONU în activităţile lor. Cine îndeplineşte funcţia de arbitru secund, cine atrage atenţia ONU, "ridicându-şi fanioanele" atunci când drepturile omului sunt încălcate?

Această funcţie este îndeplinită de organizaţii neguvernamentale internaţionale (INGOs = International Non-Governmental Organizations). Ele sunt o reţea de persoane care se impun pentru respectarea drepturilor omului pe tot cuprinsul lumii şi care publică rapoarte despre încălcări ale acestor drepturi, rapoarte înregistrate la nivel mondial şi temute de multe guverne.

Aceste ONG-uri atrag atenţia asupra actelor de încălcare a drepturilor omului. Aceasta este misiunea lor şi este extrem de importantă. Ele pot exercita presiuni asupra guvernelor, făcând publice actele de încălcare, ele nu pot însă aplica sancţiuni. La fel ca la meciurile de fotbal, doar arbitrul de centru, în cazul de faţă ONU, poate face acest lucru.

Am văzut cine îndeplineşte rolul de arbitru de centru şi cel de arbitru secund. Să ne ocupăm acum puţin şi de detaliile acestui proces.

ONU a instituit, în vederea respectării drepturilor omului, diverse comisii, sub-comisii şi comitete. Există, de exemplu, un Comitet pentru Drepturile Copilului sau un Comitet care trebuie să împiedice discriminarea femeilor. Şi în acest context merită să aruncaţi o privire pe paginile de internet ale ONU (http://www.un.org/rights/dpi1774e.htm).

În cazul comiterii unor fapte ce încalcă drepturile omului există posibilitatea trimiterii în judecată. În cazul unor persoane individuale, acestea vor compărea în faţa unor tribunale pentru criminali de război. Dacă faptele sunt comise de către state, organul care se ocupă cu rezolvarea conflictelor este Tribunalul Internaţional de la Haga. Şi pentru că în cadrul ONU există extrem de multe instituţii care se ocupă cu drepturile omului, în anul 1993 a fost introdusă funcţia de Înalt Comisar pentru Drepturile Omului (http://www.unhchr.ch).

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode