Cultura occidentală se sprijină pe asocierea de simboluri şi idei înrădăcinate atât în sursele religioase cât şi în filosofia antichităţii greceşti. Atunci când oamenii găsiseră sisteme simbolice exhaustive pentru a-şi explica lumea (religie, ştiinţă, filosofie), femeile erau deja atât de dezavantajate, încât nu mai puteau participa în mod activ la aceste progrese. Unul din motivele acestei evoluţii a fost faptul că statutul inferior al femeilor a fost cimentat tocmai de aceste sisteme. S-au constituit astfel două entităţi diferite: "principiul masculin" şi "principiul feminin". Aceste entităţi aveau însărcinări, capacităţi şi posibilităţi diferite. Ele au servit generaţiilor următoare ca justificare a menţinerii status-ului quo, care le părea acestora "dat de natură" sau "lăsat de Dumnezeu".

Poziţia femeii în filosofia antichităţii

Majoritatea filosofilor antici justificau inegalitatea socială şi juridică dintre femei şi bărbaţi prin subordonarea individului la binele comunităţii şi prin faptul că aceştia nu erau înzestraţi cu aceleaşi talente şi capacităţi. Femeia era privită ca o făptură inferioară, acest statut fiindu-i rezervat "de natură".

În ceea ce-l privea pe Aristotel, cetăţeni nu puteau fi decât acei oameni care nu aveau nimic de-a face cu activităţile gospodăreşti de producţie şi reproducere. Sclavii, străinii, femeile şi copii nu trebuiau să participe la viaţa politică, aceştia fiind lipsiţi de capacităţile necesare. Ei aveau de îndeplinit rolul de ajutoare care să asigure condiţiile-cadru necesare elitei cetăţenilor deplini.

Poziţia femeii în religiile monoteiste

Evoluţia spre monoteism, spre ideea unui singur Dumnezeu, a fost considerată unanim un progres al umanităţii care a condus la gândirea abstractă. Acest proces s-a derulat sub însemnul patriarhatului, astfel încât simbolurile prezente în religia creştină, mozaică şi musulmană rezervă femeii o poziţie subordonată.

Conform genezei biblice, Dumnezeu a creat lumea şi bărbatul din suflarea sa, femeia fiind născută din coasta bărbatului. Forţa creatoare este spirituală şi se referă doar la bărbat, care capătă în Biblie şi capacitatea de a gândi abstract, dând nume plantelor, animalelor şi femeii. Bărbatul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, femeia este "altfel". Nu reiese din Biblie dacă femeia este o fiinţă umană  "mai perfectă", pentru că ea n-a primit însufleţirea suflării divine. Femeia este partenera şi ajutorul bărbatului.

Un alt element important în acest context este povestea căderii în păcat. Eva îl ispiteşte pe Adam, dându-i, la îndemnurile şarpelui, să muşte dintr-un măr cules din Pomul Cunoaşterii. Astfel, ea provoacă căderea omenirii din graţiile lui Dumnezeu. Ori acest lucru înseamnă că femeia este mai păcătoasă decât bărbatul. Femeia este simbolul sexualităţi şi implicit, al păcatului. Poziţia subordonată a femeii faţă de bărbat este aşadar un fapt "lăsat de Dumnezeu" şi cauzat de acest păcat primordial.
"Aşa a văzut Adam că trebuie să se uite la partenera sa ca într-o oglindă, iar Eva a fost avertizată să se supună de bunăvoie bărbatului din care a fost făcută."
[Johannes Calvin]

[Autoare: Dorette Wesemann, Redactare: Ragnar Müller]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode