În ciuda limitărilor pe care le presupunea apartenenţa la sexul "greşit", la originile "greşite" şi la educaţia deficitară, ea fiind văduvă şi neavând nici o avere, Marie Gouze nu a vrut să se mulţumească cu cele ce îi erau date, astfel încât s-a mutat cu un bogat transportator în Parisul prerevoluţionar, unde şi-a luat numele frumos şi cu rezonanţă aristocratică de "Olympe de Gouges" şi unde a început să întreţină contacte cu cercurile cultivate, culturale şi cu saloanele literare. Întreţinută de iubitul ei, a trebuit să se confrunte cu vocile care o numeau femeie de moravuri uşoare, fapt care nu a împiedicat-o să facă totul pentru a-şi realiza visul de a deveni scriitoare.

Olympe de Gouges a încercat să îşi câştige existenţa compunând piese de teatru. Timp de ani de zile s-a luptat pentru ca piesele ei să fie jucate pe scena Teatrului conservator Comédie Francaise, aflat în subodinea directă a regelui. Deja în primele sale scrieri şi-a făcut cunoscute ideile politice. În piesa "L´Esclavage des Nègres" ea acuza sclavagismul practicat în colonii. După doar trei reprezentaţii, primarul Parisului a dispus scoaterea din program a acestei piese, în timp ce ziarele nu încetau să o ridiculizeze pe de Gouges.

Plină de amărăciune, Olympe scria: "De ce atâta ură împotriva femeilor? Şi de ce se spune, aşa cum am auzit eu oameni strigând în gura mare, că Comédie Francaise nu ar trebui să pună în scenă piese scrise de femei? Sunt femeie, prea puţin bogată ... N-o să le fie niciodată permis femeilor să evite teroarea sărăciei decât prin mijloace nedemne?"

Inspirată de evenimentele revoluţionare de la 1789, de Gouges s-a apropiat din ce în ce mai mult de sfera politicii. Ea participa în mod regulat la şedinţele Adunării Naţionale. Ideile ei s-au transformat în propuneri de reforme socio-politice, tipărite pe propria cheltuială şi afişate mai peste tot. Astfel, aceste propuneri au început să facă tema discuţiilor din întreg Parisul.

Prin elaborarea "Declaraţiei drepturilor femeii şi cetăţencei", Olympe de Gouges a fost prima persoană care dăduse proporţii considerabile formulării drepturilor omului şi cetăţeanului. Această declaraţie a fost apreciată atât în Franţa cât şi în străinătate. Lucrarea ei "Cele trei urne sau binele patriei mele" a contribuit în cele din urmă la arestarea ei. Această lucrare făcea din Olympe de Gouges o susţinătoare a girondiştilor, care la acea vreme (mai/iunie 1793) fuseseră excluşi de la treburile statului. De Gouge propusese executarea unei anchete populare cu privire la trei forme posibile de guvernare: "un guvern republican, unic şi indivizibil; un guvern federal; monarhie." În plus, în decembrie 1792 sărise în mod public în apărarea regelui, din motive cu totul umanitare. Ea îşi dorea ca societatea să fie schimbată prin cuvinte, nu prin violenţă fără sens, prin publicarea scrierilor ei şi prin uzul necondiţionat al raţiunii. Astfel ea a fost – cu toate celelalte lucruri care o făceau atât de diferită de Rousseau – o adevărată reprezentată a Epocii Luminilor.

De Gouges a fost adusă în faţa tribunalului revoluţionar. Ambele acţiuni ale ei, lucrarea şi apărarea regelui au fost condamnate ca fiind propagandă în vederea reinstaurării monarhiei. La data de 3 noiembrie 1793, Olympe de Gouges a fost decapitată.

Olympe nu a fost însă condamnată doar pentru că era asociată cu acţiunile girondiştilor, ci şi pentru că luptase pentru drepturile femeilor. Două săptămâni după moartea sa, Chaumette a indicat-o ăntr-un discurs ca reprezentând un avertisment pentru toate femeile: "Amintiţivă de această neruşinată de Olympe de Gouges, ... care şi-a neglijat îndatoririle casnice, care a vrut să se implice în politică şi care s-a făcut vinovată de atâtea infracţiuni. Toate aceste fiinţe imorale au fost distruse de focul răzbunător al legilor... Vreţi să o imitaţi? Nu, cred că simţiţi că doar atunci veţi fi cu adevărat interesante şi demne de respectul tuturor, cât veţi fi ceea ce a lăsat natura să fiţi."
[text publicat în Courrier Républicain, 19 noiembrie 1793]

[Autoare: Dorette Wesemann, Redactare: Ragnar Müller]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode