Messaoudi şi-a făcut prima apariţie pe firmamentul politicii la începutul anilor 80, când a procedat împotriva noilor legi adoptate de regimul FLN şi care veneau cu totul în detrmientul femeilor: noua lege electorală permitea bărbaţilor să voteze şi pentru soţiile lor. Noua lege a călătoriilor interzicea femeilor să călătorească în străinătate fără un bărbat care să le însoţească. Noua lege a familiei prevedea ca femeile să devină proprietatea pe viaţă a tutorilor lor, rude de sex masculin, respectiv soţi. Şi în ceea ce privea legea divorţului şi a moştenirii au apărut dezavantaje clare. Toate aceste legi contrastau puternic cu prevederile Constiuţiei, care conferea bărbaţilor şi femeilor drepturi egale. Împreună cu feministele, comunistele şi "Mudjahedat-ul", bătrânele partizane din Războiul de Independenţă, Khalida Messaoudi a strâns 10.000 de semnături împotriva legii familiei şi a demonstrat pe străzi laolaltă cu mii de alte femei. Legea călătoriei a trebuit abrogată din pricina presiunilor exercitate de femei, legea familiei a fost în schimb adoptată în 1984. Acesta a fost o altă pas al guvernului care l-a îndepărtat de idealurile democraţiei şi l-a dus mai aproape de crezurile islamismului.

La data de 15 martie 1985, Messaoudi a înfiinţat împreună cu alte femei care îi împărtăşeau ideile "Asociaţia pentru egalitatea femeilor şi bărbaţilor în faţa legii", care a fiinţat până în anul 1989 (="Association pour l’egalité devant la loi entre les femmes et les hommes"). Ea a devenit astfel precursoarea mişcării civile pentru drepturile die femeilor din Algeria, în plus ea a mai simpatizat şi cu puternica mişcare a berberilor, care cereau ca limba şi identitatea lor culturală să fie recunoscută de stat.

În 1988, guvernul s-a decis în urma presiunilor străzii să se deschidă idealurilor democratice şi să caute  o cale de rezolvare a crizei economice şi sociale în care se găsea ţara. Această deschidere a dus la înfiinţarea a peste cinzeci de partide şi ziare cu o atitudine critică la adresa guvernului. Această politică nu a facilitat doar apariţia unor partide democratice noi - ca de ex. RCD-ul liberal de stânga (Uniunea pentru Cultură şi Democraţie), printre ai căror apropriaţi se numără şi Khalida Messaoudi, ci şi a partidelor islamiste precum FIS (Frontul de Salvare Islamică). În anul 1990, Messaoudi a înfiinţat structura feministă "Asociaţia Independentă pentru Triumful Drepturilor Femeii" ("Association indépendant pour le triomphe des droits des femmes" AITDF), a cărei preşedintă a devenit ulterior.

În conflictul dintre partidul de guvernământ FLN şi partidul islamist FIS, care pare să crească din ce în ce mai mult, Messaoudi reprezintă "cea de-a treia putere", care revendică construirea unei Algerii civile, democratice şi laiciste care respectă şi reflectă opţiunile tradiţionale ale statului multietnic: "Eu mă aflu undeva între bătrânii din FLN, care au exploatat în mod sistematic Algeria timp de aproape 35 de ani, şi tinerii cvasi-analfabeţi şomeri şi fără locuinţă, fascinaţi de idealurile fundamentaliste. Îmi doresc ca nici unii, nici alţii să fie la putere şi din 1979 lupt pentru un cu totul alt model."

Statul FLN, care a ridicat islamismul la rangul de religie naţională, nu a opus practic nici un pic de rezistenţă mişcării islamiste, ci dimpotrivă, a încercat să se folosească de aceasta pentru a combate mişcările democratice şi de stânga. Democraţii şi femeile au devenit cu timpul victimele preferate ale atacurilor teroriste, susţinute financiar mai ales de statele islamiste arabe şi de organizaţiile de partid şi de grupările politice din aceste ţări. Aceste organizaţii s-au bucurat iniţial de o mare popularitate, pentru că făceau donaţii consistente moscheilor în favoarea celor mai săraci şi ofereau tinerilor lipsiţi de orice perspectivă o concepţie extrem de simplistă asupra lumii. Femeile care nu treceau la idealurile islamiste erau înfierate de propaganda musulmană, fiind considerate de mulţi singurele vinovate de faptul că nu-şi puteau găsi un loc de muncă, fapt care a făcut ca în Algeria de la începutul anilor 90, doar un loc de muncă din o sută să fie ocupat de o femeie.

Messaoudi s-a decis să nu alege ca alţii calea exilului şi să rămână în ţară. Ea s-a refugiat în undeground, schimbându-şi, cu ajutorul rudelor şi prietenilor, domiciliul în fiecare zi. A trebuit astfel să renunţe şi la catedră, devenind astfel simbolul viu al rezistenţei. Ea a scăpat din două atentate din pură întâmplare. În ciuda tuturor dificultăţilor ea îşi continuă activităţile politice: în noiembrie 1993 a fost numită vice-preşedintă a "Mişcării pentru Republică" (Mouvement pour la république, MPR). În discursurile sale politice, Messaoudi condamnă şi rolul inactiv al Occidentului, atrăgând atenţia neîncetat asupra zecilor de mii de victime pe care le-a făcut acest "război împotriva poporului" şi mai ales asupra actelor de încălcare a drepturilor femeii.

"Noi algerienele, marocanele, iranienele şi sudanezele ne-am strâns pentru a cere ceva care în Occident este de la sine înţeles: universalitatea drepturilor omului, valabile pentru toţi oamenii, indiferent de sex, culoare a pielii sau religie. În ţara mea, duşmanii femeilor înţeleg prin caracterul "universal" unul "internaţional", ceea ce pentru ei este totuna cu "occidental". Chiar şi reprezentanţii Naţiunilor Unite cred cu tărie că oprimarea femeilor din Algeria este justificată de cultura ţării noastre – iar sub pretextul "respectării celorlalte culturi" ei respectă şi acceptă şi această opresiune la adresa femeilor.
Noi, algerienele, numim acest lucru o "capcană culturală" în care au căzut ţările occidentale. Acestea cred că oprimarea noastră ar fi o problemă de ordin cultural şi nu vor să înţeleagă că aceasta este  de fapt o problemă pur politică. Oprimarea femeilor nu are rădăcini în istoria sau cultura noastră, la fel cum nu are rădăcini nici în istoria şi cultura ţărilor occidentale – chiar dacă acest lucru ar fi pe placul unora dintre bărbaţii alegerieni." 
[Discursul integral se află pe o pagină separată în capitolul "Documente pt. tema "Drepturile Femeii"]

În 1997, Messaoudi a fost aleasă deputat al RCD. De pe această poziţie s-a implicat cu toată forţa în campania "Un milion de semnături", prin care doreşte să modifice legea familiei prin introducerea mai multor drepturi pentru femeile algeriene. Atunci când şi-a declarat solidaritatea cu berberii în urma înnăbuşirii sângeroase a protestelor lor, ea a fost exclusă din partid de vechii ei colegi. Ea a motivat acească excludere prin implicarea ei în favoarea drepturilor femeii. Khalida Messaoudi este co-fondatoare a asociaţiei "S.O.S. Femmes en Détresse".

[Autoare: Dorette Wesemann, Redactare: Ragnar Müller]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode