Dacă vă întrebaţi cum s-a ajuns la tratamentul inegal al femeilor, vă vom da un răspuns simplu, la care se apelează frecvent: patriarhatul. Mulţi susţin cu înverşunare că societatea patriarhală, aşa cum există ea — în diverse forme — astăzi aproape peste tot în lume, a fost o prezenţă permanentă de-a lungul istoriei omenirii. Oamenii de ştiinţă au arătat însă, pe parcursul ultimilor decenii, că evoluţia istorică a societăţii umane a fost cu totul alta. Există multe argumente care vin să susţină faptul că în neolitic, adică începând cu anul 7000 î. Chr., au existat culturi foarte dezvoltate care au colonizat spaţiul european şi al Asiei Mici şi care se ocupau cu agricultura. Femeile aveau în aceste societăţi un rol important: atât economic, ca agricultoare, cât şi religios, ca preotese, şi social. Structura ereditară era matriliniară, adică fiica îşi moştenea mama. Bărbaţii beneficiau şi ei de o poziţie însemnată, aceştia fiind eminamente meşteşugari şi negustori. În schimb, nu pare să fi existat războaie. Centrele cele mai importante ale acestor culturi timpurii se aflau în Balcani (de ex. în Lepenski Vir, în Serbia) şi pe teritoriuş de astăzi al Turciei (de ex. în Catal Hüyük).

Când oamenii de ştiinţă au descoperit fenomentul societăţilor matriliniare, ei au hotărât să le dea numele de "matriarhat" - societăţi care, spuneau ei, s-ar fi constituit în mod analog la patriarhat într-o structură de conducere feminină. Ei au emis teoria că dezvoltarea de la acest "matriarhat" la patriarhat s-ar fi petrecut după toate legile naturii — "de jos în sus". Evoluţia istorică şi structura socială a popoarelor sunt însă fapte cu mult mai complexe. Astăzi există mai multe încercări de explicare a acestui fenomen.

Populaţia preistorică a Europei nu pare să se fi dezvoltat în mod "natural" în direcţia patriarhatului. Schimbările s-au produs mai degrabă sub influenţa triburilor asiatice, nevoite să plece din pricina unor situaţii speciale (secetă, creşterea excesivă a populaţiei) din patria lor. Acest proces s-a petrecut foarte devreme (începând de pe la anul 3500 î. Chr.). Societatea patriarhală materializată prin marginalizarea femeii precum şi conflictele armate au fost elemente timpurii în spaţiul asiatic care au rădăcini comune.

Unele obieciuri ale băştinaşilor s-au menţinut în unele culturi şi după cucerirea Europei de către triburile asiatice (indoeuropene), acestea fiind înregistrate până la începutul aşa-numitei "antichităţi clasice", ca de ex. la populaţia minoică, letrusci etc. Unele drepturi, ca de ex. dreptul de ereditate matriliniară s-au menţinut până la sfârşitul secolului XVIII la populaţia bască din sudul Franţei (până la adoptarea legilor civile sub forma Codului lui Napoléon) şi pe insulele din Marea Egee:

"Pe majoritatea insulelor, fiica cea mai mare preia ca moştenire o parte din casă împreună cu mobila din ea şi o treime din bunurile deţinute de mama sa, ceea ce de fapt constituie de cele mai multe ori cea mai mare parte din averea totală a familiei; atunci când vine vremea celoralte fiice să se căsătorească şi să plece din căminul matern, ele primesc la rândul lor o parte din casă, precum şi restul bunurilor, în părţi egale. Aceste observaţii sunt pertinente pentru insulele Lesbos, Lemnos, Scopelos, Naxos, Siphnos, Santorin şi Kos, informaţiile fiind culese personal sau de către alţii."
[Jurnalul de călătorie al lui John Hawkins, citat de George Thomson: The Prehistoric Aegean Studies; în: Ancient Greek Society; Londra 1949]

Războaiele permanente de cucerire au condus la predominarea unor culturi - de altfel reduse la număr - structurate după modelul patriarhal. Acestea au devenit treptat idealuri pentru civilizaţia europeană aflată în proces de apariţie (Grecia, Imperiul Roman). Ultimul centru european al vechii culturi agricole conduse de femei a fost Imperiul Minoic din Creta, care a dispărut în a doua jumătate a secolului II î.Chr. ca urmare a unor catastrofe naturale.

[Autoare: Dorette Wesemann, Redactare: Ragnar Müller]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode