Dacă femeile din nord şi din sud s-au aflat la primele două conferinţe internaţionale ale femeilor şi la forurile ONG-urilor care se desfăşurau în paralel cu acestea din 1975, de la Mexico City, şi din 1980, de la Copenhaga, se mai aflau pe poziţii divergente, la forumul care a avut loc în anul 1985 la Nairobi s-a înregistrat o apropiere remarcabilă, datorată creşterii în importanţă a mişcărilor feministe din sud. Feministele din "sud" s-au reunit sub umbrela organizaţiei DAWN (Development Alternatives with Women for a New Era).

Din pricina nivelului de dezvoltare diferit, femeile din ţările industriale occidentale au ales să pună cu totul alte accente în lupta împotriva discriminării decât femeile din ţările în curs de dezvoltare şi din statele dictatoriale. Feministele din ţările industriale occidentale şi-au îndreptat la început atenţia asupra drepturilor politice şi civile. Cele din ţările în curs de dezvoltare şi-au pus baza pe dobândirea de drepturi (economice) egale şi a solidarităţii. În timp ce femeile occidentale de astăzi se interesează astăzi mai ales de modurile în care poate fi obţinut un consens între statutul de mamă şi cel de femeie activă cu o slujbă şi de desfiinţarea statutului preferenţial al bărbaţilor în domeniul social şi profesional, femeile din majoritatea celorlalte ţări luptă încă pentru obţinerea dreptului la educaţie elementară, la participare la viaţa publică şi la protejare a vieţii şi trupurilor lor. Aceste interese diferite duc deseori la o ruptură între cele două "tabere".

Astăzi, cele care luptă pentru drepturile femeilor încearcă să vină în întâmpinarea întregii diversităţi de necesităţi feminine care rezultă atât din multitudinea de tradiţii culturale cât şi din diferitele realităţi socio-economice şi politice. În plus, ele se implică şi în activităţile reţelelor internaţionale cu scopuri comune şi mai generale. Criza economică la nivel global şi distrugerea mediului înconjurător sunt, de asemenea, subiecte importante, iar prin conectarea lor la paradigma drepturilor omului, mişcarea internaţională a femeilor ar putea căpăta noi impulsuri.

O misiune importantă a mişcării feministe de astăzi este impunerea drepturilor femeii ca o componentă stabilă a drepturilor universale ale omului şi popoarelor. Drepturile femeii trebuie să se ridice deasupra tradiţiilor religioase şi culturale. Mai mult, trebuie să se aplice sancţiuni internaţionale împotriva statelor care nu respectă drepturile femeii. Primii paşi în această direcţie au fost făcuţi prin elaborarea "Acordului pentru înlăturarea oricărei forme de discriminare a femeii", în care au fost introduse pentru întâia oară clauze anti-discriminare şi în care a fost propus instituirea unui program de înlăturare a oricărei forme de discriminare a femeilor. La Conferinţa Internaţională a Drepturilor Omului din 1993 de la Viena, violenţa asupra femeilor a fost pentru prima oară numită o încălcare a drepturilor omului. 

În plus a mai apărut aici şi posibilitatea aplicării unor sancţiuni: în 1999 a fost semnat "protocolul facultativ" al "Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeii", care permite acceptare în instanţă a plângerilor individuale. Acest lucru înseamnă că o femeie care este discriminată în ţara ei de origine se poate adresa celui mai înalt for competent, Comitetului Femeilor din cadrul ONU şi să-şi ceară  dreptul la un tratament egal. Tribunalul pentru crime de război de la Haga reprezintă şi el un progres important în ceea ce priveşte drepturile femeii. Aceasta este prima instanţă în care poate fi condamnat violul pe timp de război ca încălcare a drepturilor omului, ca crimă împotriva umanităţii.

La implementarea acestor tratate şi programe de acţiune au transpărut şi unele probleme specifice zilelor noastre. Platforma de acţiune de la Beijing a fost criticată sever la scurt timp după ce a fost adoptată. Cca. 50 de state islamiste şi o serie de ţări catolice din America Latină, precum şi Vaticanul, Libanul şi Malta s-au ridicat împortiva pasajelor care stipulau "libertatea sexuală". Mai mult, aceste state s-au declarat împotriva punctelor care prevedeau luarea de către state a unor măsuri care să penalizeze avorturile ilegale. Astăzi, forţele conservatoare şi fundamentaliste motivate religios sunt cei mai înverşunaţi contestatari ai drepturilor universale ale femeii. Mai ales unele state islamice precum Iranul, Sudanul etc. adoptă o poziţie în detrimentul profund al drepturilor femeii, iar în alte ţări precum Algeria, Turcia şi Egiptul, influenţa fundamentaliştilor a crescut în ultimile decenii. Şi fundamentaliştii creştini dispun de o putere considerabilă de lobby, ca de exemplu în SUA, unde pe parcursul ultimilor ani mulţi medici specializaţi în avorturi au fost ameninţaţi de radicalii "apărători ai vieţii", unii dintre aceştia fiind chiar ucişi. Principala misiune a femeilor este astfel de a acţiona comun împotriva fundamentalismului şi violenţei peste tot în lume.

[Autoare: Dorette Wesemann, Redactare: Ragnar Müller]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode