|
|
|
Preambul Noi, mame, fiice, surori, reprezentante ale naţiunilor,
solicităm să fim primite în Adunarea Naţională. Considerând
că ignorarea, uitarea şi nerespectarea drepturilor femeilor sunt
singurele cauze ale tuturor nenorocirilor societăţii şi ale corupţiei
guvernelor, ne-am decis să expunem într-o Declaraţie solemnă,
drepturile sfinte şi inalienabile ale femeilor, pentru ca această
Declaraţie să se afle pururea în faţa ochilor membrilor societăţii,
amintindu-le permanent de drepturile şi obligaţiile lor: pentru ca atât
femeile, cât şi bărbaţii să-şi exerseze în mod egal
puterea, în scopul constituirii unui sistem politic echilibrat; pentru ca
revendicările cetăţenelor, sprijinite de pe acum pe
principii simple şi inatacabile, să fie ascultate întru păstrarea
Constituţiei, a bunelor moravuri şi a prosperităţii tuturor.
Articolul I Femeia este născută liberă şi rămâne egală în drepturi cu bărbatul. Diferenţele sociale nu pot fi promovate decât în folosul general. Articolul II Ţelul şi misiunea oricărei asocieri politice este protejarea drepturilor naturale şi inalienabile atât ale femeii cât şi ale bărbatului. Aceste drepturi sunt: libertatea, siguranţa, dreptul la proprietate şi, mai ales, rezistenţa faţă de oprimare. Articolul III Principiul oricărei stăpâniri se bazează în esenţă pe naţiune, care nu este altceva decât o asociere a femeilor cu bărbaţii. Nici o organizaţie şi nici o persoană nu poate exercita o putere, care să derive din alt principiu. Articolul IV Libertatea şi dreptatea constau în faptul că trebuie să înapoiem celorlalţi ceea ce le aparţine. Astfel, femeia este împiedicată să-şi exercite drepturile ei naturale doar de tirania susţinută la care o supune bărbatul. Aceste limitări trebuie revizuite prin legile naturii. Articolul V Legile naturii şi raţiunii resping toate acţiunile societăţii care ar putea veni să dăuneze acesteia. Tot ceea ce nu poate fi interzis prin aceste legi înţelepte şi divine, n-are voie să o stânjenească, şi nimeni trebuie să fie constrâns să facă ceva, ce nu este prevăzut în mod explicit de legi. Articolul VI Legea trebuie fie expresia voinţei generale.Toţi cetăţenii şi cetăţencele trebuie să contribuie la constituirea lor, în mod personal sau prin reprezentanţii lor. Legea trebuie să fie identică pentru toţi. Toţi cetăţenii şi cetăţencele, egali în faţa legii, trebuie să poată, în egală măsură, accede la demnităţi, funcţii şi poziţii conforme cu capacităţile lor, fără alte diferenţieri decât virtuţile şi talentele lor. Articolul VII Pentru femei nu există drepturi speciale, ele vor fi acuzate, arestate şi închise, în cazurile prevăzute de lege. Femeile se supun aceloraşi pedepse ca şi bărbaţii. Articolul VIII Legea trebuie să aplice doar acele sancţiuni care sunt inevitabile şi evident indespensabile, nimeni neputând fi pedepsit decât în virtutea legilor în vigoare, aplicate în mod legal femeilor. Articolul IX În ceea ce priveşte femeiele care au fost găsite vinovată, legea trebuie aplicată cu multă severitate. Articolul X Nimeni nu are voie să fie persecutat din cauza opiniei lui, chiar dacă aceasta este de natură principială. Femeia are dreptul să urce pe eşafod. În aceeaşi măsură, ea are dreptul să urce la tribună, presupunând că acţiunile şi manifestările ei nu contravin ordinii publice apărate de lege. Articolul XI Exprimarea liberă a gândurilor şi opiniilor este unul dintre cele mai scumpe drepturi ale femeii, pentru că doar aceasta poate garanta paternitatea taţilor asupra copiilor lor. Toate cetăţencele pot spune astfel libere: "Sunt mama unui copil pe care tu l-ai conceput", fără ca prejudecăţile barbare să o oblige să arunce un văl asupra adevărului. Femeia nu trebuie însă să abuzeze de această libertate. Articolul XII Garantarea drepturilor femeii şi ale cetăţencei este absolut necesară. Aceasta trebuie să slujească spre avantajul tuturor şi nu spre folosul personal al anumitor persoane, cărora le sunt încredinţate aceste drepturi. Articolul XIII Pentru subzistenţa poliţiei şi pentru cheltuielile de administraţie se solicită contribuţii egale, atât de la femeie, cât şi de la bărbat. Atunci când femeii îi revin toate obligaţiile şi sarcinile, ea trebuie să participe şi la repartizarea posturilor şi a muncilor, în funcţii mărunte sau înalte, precum şi în meserii. Articolul XIV Cetăţencele şi cetăţenii au dreptul să afle singuri sau prin reprezentanţii lor despre suma cu care trebuie să contribuie la cotizaţiile publice. Cetăţencele nu pot să îndeplineacă principiul impozitelor egale pentru toţi, plătite din averile proprii, decât când sunt incluse în procesul de administraţie publică, având un cuvânt de spus la stabilirea taxelor şi la întrebuinţarea lor. Articolul XV Populaţia feminină, care realizează contribuţii egale cu ale bărbatului are dreptul să ceară socoteală oricăror instanţe publice cu privire la felul în care îi sunt cheltuiţi banii. Articolul XVI O societate în care nu se garantează drepturile şi nu se aplică principiul separaţiei puterilor, nu este constituţională. Constituţia este nulă şi neavenită, dacă majoritatea indivizilor care reprezintă naţiunea, nu cooperează la elaborarea ei. Articolul XVII Proprietatea aparţine ambelor sexe, reunite sau individuale. Toate persoanele au asupra acesteia un drept sfânt şi inviolabil. Nimeni nu poate fi privat de proprietăţile sale cu excepţia cazului în care o cere necesitatea pubică, reglementată legal, totuşi în acest caz trebuie prevăzute în avans despăgubiri corecte.
|
|
Teme:
Drepturile omului I
Personalităţi I Democraţie I
Partide
I Europa I
Globalizare
I
Naţiunile Unite
I Durabilitate
|
