D@dalos - Drepturile femeilor

Drepturile Omului

Drepturile femeii

Poziţia femeii în documentele ONU cu privire la drepturile omului

Poziţionarea controversată a drepturilor femeii în cadrul listei drepturilor omului se reflectă şi în felul în care au evoluat acordurile şi documentele internaţionale prin intermediul cărora drepturile femeii au putut fi stabilite, iar actele de încălcare ale acestor drepturi au putut fi condamnate de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) pe tot cuprinsul lumii. Textul de mai jos este structurat după cum urmează:

	Declaraţia pentru un tratament egal şi pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor (1945-1979)
	Aplicarea practică a drepturilor femeii (din 1975): - Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor - Conferinţa Mondială a Drepturilor Omului de la Viena din 1993 - Declaraţia ONU cu privire la eliminarea tuturor formelor de violenţă asupra femeilor din 1993 - A patra conferinţă internaţională ONU a femeilor: "Acţionăm în spiritul egalităţii, al dezvoltării şi al păcii"
	Posibilităţi de sancţionare a actelor de încălcare a drepturilor femeii la nivel internaţional

[începutul paginii]

Declaraţia pentru un tratament egal şi pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor (1945-1979)

Încă de la înfiinţarea ONU a fost recunoscut principiul egalităţii sexelor (în preambul şi în articolul 1.3 al Cartei ONU: comunitatea statelor se obligă să trateze în mod egal femeile şi bărbaţii). În Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din anul 1948, nediscriminarea se baza, printre altele, şi pe relaţiile dintre sexe.

Realitatea era însă cu totul alta pentru femeile lumii, iar acest lucru nu a prea fost luat în seamă de instituţiile pentru drepturile omului din cadrul ONU. Drepturile femeii au fost elaborate de către comisii ONU speciale ("Comisia femeilor"), ale căror propuneri au fost prea puţin transpuse în scris; Convenţiile ONU pre-existente nu au schimbat cu nimic situaţia reală în care se găseau femeile. Încălcări ale drepturilor femeilor nu au fost tratate în mod explicit. Neglijarea generală a problemelor care vizau femeile în cadrul aparatului ONU a avut rezultate deloc neglijabile: Comisia femeilor a cerut în 1972 Adunării Generale a ONU ca anul 1975 să fie declarat Anul Internaţional al Femeii, activităţiile din domeniul drepturilor femeilor urmând a fi amplificate.

[începutul paginii]

Aplicarea practică a drepturilor femeii (din 1975)

Anul internaţional al Femeii (1975), Deceniu Femeii (1976 - 1985) şi cele trei conferinţe internaţionale ONU ale femeilor care au avut loc pe parcursul acestui deceniu sub moto-ul "egalitate, dezvoltare şi pace" au constituit un moment de răscruce. Numărul activităţilor desfăşurate în beneficiul femeilor a crescut în cadrul ONU.

Convenţie asupra eliminării tuturor formelor de discriminare a femeilor

Această Convenţie, adoptată în decembrie 1979 de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, a reprezentat un pas important în vederea recunonoaşterii drepturilor femeii ca drepturi ale omului. Convenţia conţinea unele prevederi mai vechi în ceea ce privea protecţia şi nediscriminarea femeilor, dar a venit să extindă răspunderea statelor părţi în ceea ce priveau încălcările comise de actori ne-statali.

spre textul Convenţiei

Acest lucru a fost un mare progres, pentru că actele de discriminare şi de încălcare a drepturilor femeilor nu vin de prea multe ori din partea statului, ele având loc în "sfera privată". Important a fost mai ales programul concret de acţiune, care obliga statele semnatare ale Convenţiei să ia anumite măsuri care urmau să garanteze egalitatea dintre femei şi bărbaţi nu numai prin prevederi formale (de jure), ci şi prin unele practice (de facto).

Punctele slabe ale acestei Convenţii vizează posibilităţile de transpunere în practică şi de control ale obligaţiilor contractuale. Faţă de această Convenţie s-au exprimat o mulţime de rezerve, multe din cele 165 de state părţi neacceptând toate obligaţiile. Statele se obligă de exemplu să trimită comitetului de experţi un raport anual privind situaţia drepturilor femeii din ţara lor. Din cauza unor probleme structurale, durata elaborării acestor rapoarte este deseori prea mare, în plus, multe state nici măcar nu încearcă să-şi respecte obligaţia de a scrie un astfel de raport. Convenţia nu prevede măsuri de verificare sau de sancţionare. Mai mult, Comisia Femeilor care a redactat această Covenţie nu dispune de mijloacele financiare de care dispun celelalte comisii ONU pentru drepturile omului şi nici nu are competenţa de a se folosi de informaţiile puse la dispoziţie de organizaţiile neguvernamentale.

[începutul paginii]

Conferinţa Mondială a Drepturilor Omului de la Viena (1993)

Iniţial, comunitatea statelor a considerat că drepturile femeilor - altfel decât drepturile omului, "mai serioase", nu sunt ameninţate într-o aşa manieră încât fie nevoie de mecanisme de verificare şi control. Având în vedere rădăcinile adânci pe care le avea viaţa femeilor în tradiţiile culturale şi sociale, condiţiile de viaţă ale femeilor trebuiau schimbate pe termen lung, pe baza luării unor măsuri sociale şi economice. Violenţa asupra femeilor nu a fost condamnată în mod explicit în Convenţia cu privire la drepturile femeii.

Ca rezultat al campaniei întinse pe mai mulţi ani ("Drepturile femeii sunt drepturi ale omului"), mişcarea pentru drepturile femeii a reuşit să aducă subiectul violenţa pe agenda celei de-a doua Conferinţe internaţionale ONU pentru drepturile omului. Astfel, declaraţia finală de la Viena condamnă pentru prima oară în istoria Naţiunilor Unite în mod explicit violenţa asupra femeilor ca încălcare a drepturilor omului. Cu această ocazie s-a afirmat că "drepturile femeilor sunt parte inalienabilă şi integrantă din drepturile universale ale omului". La sfârşitul acestei Conferinţe, Organizaţia Naţiunilor Unite a emis în decembrie 1993 o "Declaraţie pentru eliminarea tuturor formelor de violenţă asupra femeilor". Conform Declaraţiei de la Viena şi Programului de Acţiune de la Viena, drepturile femeii constituie o componentă inalienabilă şi indisolubilă a drepturilor universale ale omului, care nu trebuie relativizate prin invocarea cutumelor culturale şi tradiţionale.

[Declaraţia de la Viena se află la secţiunea "Documente" din cadrul complexului tematic "Drepturile Omului": spre Declaraţia de la Viena]

[începutul paginii]

Declaraţia ONU pentru eliminarea tuturor formelor de violenţă asupra femeilor (1993)

În decembrie 1993, Adunarea Generală a ONU a fixat afirmaţiile documentului final de la Viena într-un act propriu, "Declaraţia pentru eliminarea tuturor formelor de violenţă asupra femeilor", enumerând următoarele forme de violenţă asupra femeilor din domeniul public şi privat care reprezintă încălcări ale drepturilor omului:

	violenţă fizică, sexuală şi psihologică în familie, inclusiv abuzurile fizice şi abuzurile sexuale asupra fetelor,
	violenţe legate de dotă,
	violuri în căsnicie,
	mutilarea organelor genitale femeieşti şi alte practici tradiţionale care lezează integritatea corporală a femeilor,
	violenţa în afara căsătoriei şi violenţa în contextul exploatării,
	violenţă fizică, sexuală şi psihologică în afara comunităţii, inclusiv violuri, abuzuri sexuale, hărţuire sexuală şi intimidare la locul de muncă, în instituţiile de învăţământ etc.,
	traficul de femei şi prostituţia forţată,
	acte de violenţă fizică, sexuală şi psihologică săvârşite de stat sau comise cu acordul acestuia, violenţă sexuală şi psihologică, indiferent unde apare ea.

În martie 1994, Comisia pentru drepturile omului a inaugurat funcţia de raportor special permanent pe problema violenţei asupra femeii, al cărei mandat cuprinde întregul conţinut al Declaraţiei pentru eliminarea tuturor formelor de violenţă asupra femeilor.

[începutul paginii]

A patra Conferinţă internaţională ONU a femeilor: "Acţionăm în spiritul egalităţii, al dezvoltării şi al păcii"

În septembrie 1995 a avut loc cea de-a 4-a Conferinţă internaţională a femeilor, la care au participat aprox. 47.000 de persoane. Aceasta a fost cea mai mare Conferinţă din istoria ONU. Aici a fost adoptată "Declaraţia pentru eliminarea tuturor formelor de violenţă asupra femeilor", drepturile femeii afirmându-se aici ca o componentă integrală a drepturilor omului. În cele ce au urmat a început o nouă discuţie aprinsă, care s-a întins pe tot cuprinsul lumii, pe tema definiţiilor diferite de la o cultură la alta a drepturilor femeii. Faptul că catalogul de revendicări de 150 de pagini, "programul de acţiune", a fost semnat de 189 de state, se datorează mai ales prezenţei a multor mii de membri ai organizaţiilor neguvernamentale. Prin ratificarea Declaraţiei s-au impus următoarele obligaţii:

	promovarea egalităţii între sexe în domeniul politicii, economiei şi societăţii,
	protejarea drepturilor femeii,
	combaterea sărăciei femeilor, mai ales a acelora din ţările în curs de dezvoltare,
	condamnarea tuturor formelor de violenţă asupra femeilor,
	desfiinţarea diferenţelor dintre sexe în domeniul educaţional şi sanitar.

Programul de acţiune este o bază solidă la care pot apela femeile şi organizaţiile de femei în acţiunile pe care le intentează faţă de guvernele din ţările lor. Declaraţia nu prevede însă nici un fel de sancţiuni în cazul neîndeplinirii obligaţiilor.

Informaţii pe internet
(engleză): http://www.igc.org
/beijing/un/un.html

[începutul paginii]

Posibilităţi de sancţionare a actelor de încălcare a drepturilor femeii la nivel internaţional

1) Protocolul facultativ la "Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare a femeilor"

În ciuda tuturor obiecţiilor şi dezbaterilor pe care le-a provocat această Convenţie, la patru ani după Beijing a fost prezentat (la fel ca în cazul altor texte de aceeaşi factură) un protocol facultativ, care permitea persoanele discriminate într-unul din domeniile menţionate în Convenţie să adreseze Comisiei sesizările lor. Protocolul a stabilit şi condiţiile în care putea fi formulată o astfel de sesizare:

statul de care aparţine persoana care adresează plângerea trebuie să fi semnat în prealabil atât Convenţia cât şi protocolul facultativ. Până la această oră doar cinzeci de state au semnat acest protocol, procesul de ratificare nu s-a încheiat însă.

toate căile legale de soluţionare a problemei în interiorul statului trebuie să se epuizat. Acest lucru este valabil şi atunci când în ţara respectivă nu există nici o modalitate pentru femei de a-şi exprima plângerile, de ex. dacă ele nu se pot adresa unui tribunal naţional decât dacă primesc permisiunea unei rude de sex masculin, sau dacă tribunalele naţionale consideră drepturile tradiţionale sau de cutumă deasupra tuturor celorlalte drepturi.

În cazul în care un individ sau o grupare sesizează săvârşirea unor acte de încălcare a drepturilor femeilor în ţările semnatare ale Convenţiei, Comisia femeilor poate cere statului semnatar să ia măsuri prealabile în vederea garantării drepturilor celor afectaţi. În plus, Comisia poate demara cercetări proprii în cazul în care i-au fost aduse la cunoştinţă "încălcări grave sau sistematice ale drepturilor înscrise în Convenţie".

2) Curtea Internaţională de Justiţie a Organizaţiei Naţiunilor Unite

În aşa numitul "caz Foca", pentru prima dată în istorie au fost acuzate şi condamnate persoane pe baza comiterii de acte de violenţă sexuală pe timp de război. Violenţa sexuală a fost condamnată aici ca reprezentând o încălcare gravă a Convenţiilor de la Geneva din 1949 (ele fiind încadrate la categoria "tortură" şi "sclavie"), acest domeniu intrând în competenţa Curţii Internaţionale de Justiţie pentru condamnarea crimelor de război de pe teritoriul fostei Iugoslavii.

[Autoare: Dorette Wesemann; Redactare: Ragnar Müller]

[începutul paginii]

Teme: Drepturile omului  I Personalităţi  I Democraţie  I Partide I Europa I Globalizare I Naţiunile Unite I Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode

Această pagină web cu privire la educaţia politică a fost concepută de agora-wissen, "Gesellschaft für Wissensvermittlung über neue Medien und politische Bildung" (GbR) din Stuttgart. Pentru întrebări şi sugestii cu privire la conţinutul acestei pagini vă rugăm să ne contactaţi.