Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea s-a pus problema combaterii traficului de femei cu scopul prostituţiei. Conform rapoartelor ONU, în zilele noastre această problemă se concentrează mai ales în sudul şi sud-estul Asiei (Burma, China, Cambogia, Laos, Nepal, Taiwan, Tailanda, Vietnam), în Europa de est (ţările baltice, Ucraina), precum şi în America Latină (Braszilia). Autorităţilor le este însă foarte greu să estimeze proporţiile reale ale acestui tip de trafic. ONG-urile locale au afirmat că doar în Tailanda activează între 200.000 şi 2 milioane de prostituate.

Femeilor li se promite în general un loc de muncă bine plătit într-o ţară străină. După trecerea graniţei li se ia însă paşaportul, iar femeile sunt obligate să se prostitueze în bordeluri. Ele trăiesc şi muncesc în condiţii similare sclaviei, ele îndatorându-se la traficanţi, care preiau cheltuielile de transport şi toate celelalte cheltuieli. Stigmatizarea socială pe care o impune violenţa exercitată asupra lor dar şi ţara străină nu face decât să sporească gradul de dependenţă al victimelor. Faptul că în unele ţări (Cambogia, Tailanda) sunt preferaţi, în mod tradiţional, băieţii, face ca mulţi părinţi - din nevoie sau chiar bună-credinţă - să-şi vândă fiicele unor reţele de traficanţi. Deseori se întâmplă însă ca femeile să fie chiar răpite.

Traficul de femei este o piaţă aflată în creştere, comparabilă astăzi cu traficul de droguri sau de arme. Această piaţă este alimentată de fanteziile bărbaţilor occidentali care includ sex cu alte rase sau după principiul dominării, aceştia fiind dispuşi să îşi cheltuiască banii pentru a avea, la orice oră din zi şi din noapte, orice femeie îşi doresc. Statutul social inferior, discriminarea femeilor divorţate, văduve sau victime ale violurilor, precum şi situaţia materială precară (cauzată de posibilităţile limitate de angajare sau educaţie şi de sărăcie), aspecte negative care s-au amplificat în decursul schimbărilor socio-economice din ultimii ani, contribuie la menţinerea acestei afaceri teribile.

Dar cum este combătut traficul de femei? Încă din 1904 există acorduri internaţionale cu privire la combaterea traficului de femei, ca de ex. Acordul Internaţional pentru Combaterea Traficului de Femei  de la 18 mai 1904 (modificat în 1949). Acordul Internaţional pentru Combaterea Traficului de Femei de la 4 mai 1910 obligă statele semnatare (în 1989: 71 de state), să pedepsească acei oameni care încurajează minorele să se prostitueze, precum şi pe cei care obligă femeile să practice prostituţia. În plus mai există un acord din 1933 (modificat în anul) care prevede combaterea traficului de femei majore.

Legile locale de limitare a prostituţiei vizează mai ales victimele acestui fenomen, care sunt urmărite penal, fiind considerate imigrante şi prostituate ilegale, în timp ce capii reţelelor reuşesc să se elibereze în scurt timp, prin plata cauţiunii sau mituirea organelor competente. În multe ţări din cadrul UE, o femeie nu poate cere ajutorul justiţiei decât atunci când posedă un permis de şedere. Chiar dacă depun mărturie în procesele intentate reţelelor de traficanţi, ele riscă să fie expulzate imediat în ţara de obârşie. Astfel, aceste femei sunt la mâna peştilor lor; acţiunile juridice intentate traficanţilor de femei sunt deseori abandonate din pricina lipsei de dovezi suficiente.

[Autoare: Dorette Wesemann, Redactare: Ragnar Müller]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode