"Crimele pentru apărarea onoarei" (honor crimes) sunt foarte răspândite în estul şi sud-estul Turciei, de fapt în întreg spaţiul mediteranean, în Orientul Apropiat dar şi în Asia şi Africa. Despre ce este vorba? Sunt familii care îşi ucid fiicele dacă acestea şi-au pierdut virginitatea. La fel se întâmplă şi cu cele care îndrăznesc să aibă vreo aventură amoroasă, dar şi cu cele de care s-a abuzat sexual sau au fost violate. Făptaşii restabilesc în mod tradiţional onoarea familiei, ucigând victima abuzurilor. Femeile din aceste zone sunt pasibile de aceeaşi pedeapsă dacă îndrăznesc să rupă căsnicia cu un partener pe care nu îl iubesc sau care evadează dintr-o căsătorie aranjată, chiar dacă nu-şi părăsesc soţul în favoarea unui alt  bărbat.

Numărul exact al crimelor pentru apărarea onoarei nu este cunoscut, pentru că multe din aceste crime sunt declarate accidente. Doar în oraşul Urfa din Turcia au fost comise în ultimii cinci ani 26 de astfel de crime. În Pakistan, sute de femei sunt rănite sau ucise anual de rudele lor de sex masculin din pricina unor aşa pretinse relaţii sexuale nelegitime. Fetele tinere sunt prinse şi ucise dacă încearcă să fugă – ele sunt înjunghiate, împuşcate sau stropite cu benzină şi incendiate, înnecate, călcate cu maşina (de bărbaţii din familie) sau otrăvite (de mamele sau soacrele lor). În cazuri foarte rare se întâmplă ca acestea să fie doar excluse din familie. Uneori, aceste femei "pângărite" sunt căsătorite urgent. Dar şi în aceste căsătorii, viaţa tinerelor femei este ameninţată în cazul în care noua lor familie află că au fost "dezonorate".

Context istoric: în etica patriarhală, onoarea întregii familii se rezumă la un singur element crucial: virginitatea fetelor, respectiv castitatea femeilor măritate. Nu se face nici o deosebire între femeile care şi-au pierdut virginitatea în mod voluntar sau au fost siluite. Dacă "ruşinea" iese a suprafaţă şi devine vizibilă, vezi printr-o sarcină, doar moartea femeii în cauză mai poate reface onoarea familiei. Aceasta nu trebuie să se bizuie pe suportul femeilor din familie, pentru că şi acestea trebuie să contribuie la restabilirea onoarei. "Dezonorarea" unei familii de către una dintre fiice poate duce la reducerea şanselor celorlalte fete de a se căsători "bine".

În Anatolia de sud-est, două treimi din toate căsniciile sunt încă aranjate de familie. Pentru prestigiul familiei, suma care trebuie plătită pentru cumpărarea miresei este foarte importantă. Această sumă este deseori prea mare pentru mulţi tineri, care se văd nevoiţi să strângă mulţi ani de-a rândul bani pentru a se putea căsători. Tinerele femei sunt astfel condamnate să se căsătorească cu bărbaţi mai în vârstă pe care nu îi iubesc. De aceea, multe perechi tinere îşi caută refugiul în oraşele mai mari.

Dar cum sunt combătute aceste crime comise în numele onoarei? Ele sunt pedepsite în Turcia prin lege. Cu toate acestea, oamenii preferă să intre la închisoare decât să fie dezonoraţi. Deseori, familia desemnează un membru minor al acesteia, un frate mai mic etc., pentru a comite această crimă, pentru ca acesta să poată scăpa de pedeapsă. Dar nici criminalii condamnaţi nu trebuie să ispăşească pedepse prea severe. De cele mai multe ori, singura posibilitate care le rămâne femeilor pentru a scăpa de la moarte este fuga. Până la această oră nu au fost însă formulate prevederi legale clare care să stabilească condiţiile de azil pentru aceste femei. Nici fiicele sau soţiile imigranţilor din Europa nu scapă de această ameninţare constantă, mai ales atunci când acestea încearcă să se bucure de aceleaşi drepturi de care beneficiază suratele lor europene.