|
|
|
|
Următorul text este un fragment dintr-o luare de poziţie a organizaţiei germane pentru protecţia copilului "terre des hommes". În acest text sunt dezbătute părţile cele mai importante din Convenţia ONU pentru drepturile copilului, experienţele acumulate la aplicarea acestor drepturi şi, mai ales, problemele cu care se confruntă protecţia copilului.
Încă de la înfiinţare, organizaţia de protecţie a copilului "terre des hommes" s-a impus peste tot în lume pentru apărarea drepturilor copilului. Această organizaţie se sprijină în activitatea ei pe prevederile Cartei drepturilor copilului, adoptată în anul 1959 de Organizaţia Naţiunilor Unite. Această Cartă a fost înlocuită în 1989 de Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului. Acesta este motivul pentru care trebuie să înţelegem de ce este atât de importantă această Convenţie, ce prevede ea, ce perspective politice implică, dar şi care sunt limitările ei.
Această Convenţie a fost ratificată până în acest moment de 190 de state, unele dintre acestea exprimând unele reţineri sau delimitări. Convenţia a fost adoptată, după 10 ani de pregătiri, de Adunarea Generală a ONU în anul 1989. În procesul de elaborare a Convenţiei s-au implicat şi multe organizaţii neguvernamentale. Convenţia cu privire la drepturile copilului este compusă dintr-un preambul, din 41 de articole de fond şi 9 articole cu articole conţinând dispoziţii în vederea implementării acesteia.
Convenţia cu privire la drepturile copilului consideră copilăria o perioadă complexă a vieţii, pentru a cărei reuşită sunt necesare tot felul de condiţii. În Convenţie nu există contradicţii între drepturile copilului, cele ale părinţilor şi drepturile şi obligaţiile statului. Conceptul de bază în această Convenţie este interesul superior al copilului. Toate măsurile luate trebuie să vină în întâmpinarea acestui criteriu şi nu trebuie să constituie un dezavantaj pentru viaţa copiilor.
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului este una din documentele cele mai importante care reglementează protecţia drepturilor omului la nivel internaţional. În această Convenţie sunt prevăzute cele mai elementare condiţii, exprimate sub forma unor drepturi, pentru ca copiii să beneficieze de o copilărie cât mai demnă.
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului este criteriul universal de judecare a condiţiilor de viaţă în care trăiesc copiii din toate ţările şi culturile lumii. Ea este necesară pentru că în multe ţări drepturile copilului sunt încălcate. Aici sunt formulate anumite drepturi fundamentale care oferă celor mai slabi, celor vulnerabili şi oprimaţi posibilitatea de a-şi impune interesele vitale faţă de cei mai puternici. Organizaţia "terre des hommes" se opune în mod hotărât opiniei destul de răspândite conform căreia desele încălcări grave ale drepturilor copilului şi ale omului fac ca acest tip de Convenţii să devină ineficiente şi redundante.
Copiii sunt personalităţi cu viaţă individuală care au nevoi şi drepturi specifice. Această formulare conţinută în Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului reprezintă un progres calitativ faţă de concepţia valabilă până la adoptarea acestui document, conform căreia copiii erau oarecum o proprietate a părinţilor lor sau al altor adulţi. Documentele internaţionale de până la Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului au subliniat astfel destul de unilateral dreptul copiilor la protecţie faţă de pericole şi abuzuri. Scopul Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului este însă de a schimba fundamental relaţiile dintre adulţi şi copii.
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului este un contract inter-statal. Statele părţi se obligă să realizeze şi să aplice aceste drepturi garantate de Convenţie. Nimeni nu poate şi nu are dreptul să neglijeze prevederile ei şi nici să şi-o asume după bunul său plac. Principiile formulate în această Convenţie trebuie astfel aplicate în mod necesar în toate ţările. Pentru că multe state semnează acorduri internaţionale privitoare la drepturile omului doar pentru a câştiga puncte la nivel internaţional, fără să aibă şi voinţ reală de a le pune în practică. Un astfel de abuz la adresa Convenţiei cu privire la drepturile copilului trebuie evitat cu orice preţ.
Convenţia cu privire la drepturile copilului reprezintă şi un compromis internaţional făcut între culturi şi sisteme politice şi economice extrem de diferite. Ea nu este perfectă, trebuind astfel să fie permanent supusă dezbaterilor în vederea îmbunătăţirii unor anumite aspecte. "terre des hommes" va încerca să se implice în aceste dezbateri în măsura în care ele vizează mandatul nostru.
Este important ca statele să încheie convenţii şi acorduri bilaterale mai concrete şi mai elaborate în domenii individuale, prevăzute în Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului. Acest lucru s-a întâmplat de exemplu în domeniul adopţiei interculturale, prevederile în acest sens fiind ancorate în Convenţia de la Haga din anul 1993 geschehen.
Cetăţenii adulţi dar şi copiii trebuie să ceară - statelor de care aparţin dar şi lumii întregi - într-un mod mai activ şi mai de durată realizarea drepturilor copilului.
Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului îi lipseşte instrumentarul juridic pentru implementarea practică a drepturilor individuale ale copilului. Susţinem toate strădaniile depuse la nivel naţional şi internaţional în vederea compensării acestui deficit.
Multe ţări dispun de legi corecte şi potrivite în acest domeniu. Statele se fac însă vinovate de încălcarea drepturilor copilului atunci când nu sunt capabile să aplice aceste legi. Rapoartele pe care statele sunt obligate să le emită sunt cele mai în măsură să dovedească eventuale nereguli. Organizaţiile neguvernamentale joacă în acest sens un rol important, ele reprezintă surse de informare excelente, fiind independente de interesele statale.
[începutul paginii] [pagina de start Drepturile Omului] [Prezentare grafică]
|
|
Teme:
Drepturile omului I
Personalităţi I Democraţie I
Partide
I Europa I
Globalizare
I
Naţiunile Unite
I Durabilitate
|