|
|
|
Pe această pagină se află scurte articole din presă care ilustrează acte de încălcare a drepturilor copilului sau care critică aplicarea deficitară a Convenţiei cu privire la drepturile copilului. În plus vă mai oferim şi unele texte care încearcă să găsească soluţii de combatere a exploatării copiilor prin muncă:
Pro Asyl critică felul în care sunt trataţi copiii refugiaţi Bonn (dpa) Unele organizaţii umanitare acuză că Germania încalcă prevederile Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului. Reprezentanţii organizaţiei Pro Asyl au criticat faptul că guvernul federal german a preferat să nu se implice, cu toate că era la curent cu faptul că discriminarea socială, sărăcia, handicapurile sau originea străină limitează drepturile copiilor. În special copiii refugiaţi cad victime acestei încălcări masive de către Germania a prevederilor Convenţiei sus numite. Conform raportului Pro Asyl, respingerea copiilor care cer azil arată că autorităţile germane pun în practică, în loc de legea azilului, o lege a închiderii faţă de străini.
Frankfurter Rundschau, 4.4.1998 Binele copilului - mai presus de orice Cazul tinerei Neshke în vârstă de 17 ani este elocvent pentru ceea ce înţelege Pro Asyl prin politica statală de excludere (de Jörg Schindler) Conform organizaţiilor de apărare a drepturilor omului, prin acţiunile întreprinse în dauna copiilor refugiaţi, Germania încalcă în mod evident normele internaţionale în vigoare. Frankfurt a.M., 3 aprilie. Conform organizaţiei Pro Asyl şi a "National Coalition", la noi în ţară predomină "o politică de închidere în faţa străinilor, rezultată dintr-o lege a străinilor greşit înţeleasă", care vine în detrimentul intereselor copiilor. Aceste două organizaţii au susţinut vineri la Bonn că la şase ani de la ratificarea de către Germania a Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, cauza minorilor continuă să fie defavorizată în condiţii cel puţin îndoielnice. Printr-o acţiune care prevede tipărirea de cărţi poştale, sus numita "Coalition", din care fac parte aproximativ 100 de asociaţii, doreşte să atragă atenţia asupra "lezării grave" a dreptului popoarelor. În opinia purtătorului de cuvânt a organizaţiei Pro Asyl, Heiko Kauffmann, atitudinea multor politicieni este o dovadă clară a unui "cinism birocratic, a lipsei organizate de răspundere şi de curaj civil". El a caracterizat cazul tinerei curde Neshe Özmen ca fiind "un exemplu clasic al politicii statale de excludere": Tânăra Neshe, în vârstă de 17 ani, a fost repatriată în iulie 1997 în Turcia, cu toate că mare parte a familiei ei fusese ucisă armata locală. Mama ei fusese abuzată, necesitând asistenţă permanentă. Cu toate acestea, Ministerul de Interne de la Stuttgart o expediase pe Neshe din ţară. Protestele care au urmat la Heidelberg acestei decizii sunt mai intense ca niciodată. La începutul anului, Ministrul de Interne Thomas Schäuble (CDU) a dat înapoi şi i-a oferit lui Neshe posibilitatea obţinerii unei vize turistice. Este însă puţin probabil ca Neshe să intre în posesia acesteia, pentru că după ce femeia curdă, care locuieşte în Turcia în casa părinţilor adoptivi, anunţase că se va întoarce la Heidelberg pe o altă cale, guvernul de la Karlsruhe a făcut tot posibilul să îi încurce socotelile. Motivul: este puţin probabil ca Neshe să vină în Germania ca simplă turistă - astfel încât "la această oră este exlus" să primească viză. Organizaţia Pro Asyl şi "National Coalition" nu vor să lase lucrurile aşa: joi au prezentat două mostre de cărţi poştale lui Thomas Schäuble şi Ministrului federal de Externe, Klaus Kinkel (FDP), în care Convenţia cu privire la drepturile copilului este caracterizată a fi fost "momentul de răscruce" din istoria ONU. În lunile ce vor urma, aceşti apărători ai drepturilor omului vor să câştige cât mai mulţi cetăţeni de partea acţiunii lor cu cărţi poştale, pentru a motiva politicienii responsabili în vederea găsirii "unei soluţii umanitare pentru Neshe în sensul respectării binelui copilului". Kauffmann a precizat că în acest sens nu există decât o singură problemă fundamentală: "cât de puternic poate fi un stat, o democraţie, pentru care copiii reprezintă un pericol public şi care se simte nevoit să execute copiii la litera legii, lăsându-i pradă în modul cel mai violent unui viitor incert?"
Cornelia Schmitz, în: Das Parlament Nr. 52-53, 24./31.12.1999 Bilanţul UNICEF Foarte trist La încheierea perioadei în care Germania s-a aflat la conducerea UNICEF-ului, preşedintele ţării, Johannes Rau, Reinhard Schlagintweit, şeful comitetului german al UNICEF, Carol Bellamy, directoarea executivă a UNICEF şi ambasadorul UNICEF, Sir Peter Ustinov au prezentat, la data de 13 decembrie a.c., raportul despre „Copiii lumii în anul 2000". Schlagintweit a subliniat faptul că multe din obiectivele propuse la summitul internaţional din 1990 au fost îndeplinite, ca de exemplu scăderea ratei mortalităţii materne şi infantile, a cifrei analfabeţilor şi garantarea educaţiei şcolare. Totuşi, prăpastia care îi desparte pe săraci de bogaţi este în continuare foarte adâncă: Două treimi din totalul copiilor lumii trebuie să se descurce cu mai puţin de doi dolari pe zi. Schlagintweit a criticat faptul că guvernele refuză să-şi asume răspunderea, iar principiile Convenţiei cu privire la drepturile copilului nu au fost aplicate. UNICEF cere statelor să depună mai mari eforturi politice şi să exercite presiuni pentru a scădea numărul conflictelor armate, ale căror victime sunt în primul rând copiii şi femeile. Jumătate din cei 31 de milioane de refugiaţi şi exilaţi sunt copii şi tineri sub 18 ani. Bolii SIDA i-au căzut victime în Africa anului 1998 două milioane de copii. Preşedintele Rau a susţinut că este tragic că mai este încă necesar să se atragă atenţia asupra drepturilor copilului. El s-a întrebat ce fel de societate este cea în care copiii sunt folosiţi ca soldaţi, muncitori sau ca mărfuri în vederea practicării prostituţiei. Directoarea executivă a UNICEF, Carol Bellamy a consemnat faptul că dezechilibrul dintre statele industrializate şi ţările aflate în curs de dezvoltare este din ce în ce mai evident. Anual mor unsprezece milioane de copii în urma unor boli vindecabile precum pojarul sau boli ale aparatului digestiv. Discriminările cărora le cad victime copiii din pricina lipsei asistenţei medicale, a educaţiei în şcoli, precum şi a alimentaţiei deficitare, marchează societăţile deprivate de potenţialul lor uman. Bellamy a cerut cu insistenţă ca posibilităţile date de Convenţia cu privire la drepturile copilului să fie valorificate la maximum. Ea a chemat la crearea unor structuri care să aplice drepturile copilului, dând de înţeles că planurile şi instrumentele necesare acestora există de multă vreme.
Stuttgarter Zeitung, 16.09.1999 "Terre des hommes" a elaborat la fix zece ani de la adoptarea Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului un bilanţ realist, care trebuie să ne pună pe gânduri: din 1989, două milioane de copii din toată lumea au fost ucişi în războaie şi conflicte armate, iar cca. şase milioane au fost răniţi. Zece milioane de copii au avut de suferit în urma traumelor psihice provocate de război.
Stefan Klein, în: Süddeutsche Zeitung, 24./25.08.1996 Copilul-marfăPedofilii au la dispoziţie, pretutindeni în lume, o ofertă vastă de copii care sunt obligaţi să practice prostituţia - în Sri Lanka (cca. 17.000 de copii care practică prostituţia), Tailanda (minimum 200.000), India (400.000) sau în Filipine (60.000). Ei nu au altceva de făcut decât să-şi aleagă un copil, iar sumele pe care le cheltuiesc în acest scop nici măcar nu sunt atât de mari. (...) Multă vreme, pedofilii s-au temut că vor fi chemaţi să dea socoteală pentru faptele lor. Un poliţist din Sri Lanka se întreba: "Cum aş putea să bag un alb la închisoare?" Chiar dacă se ajungea la un proces, judecătorii aveau de cele mai multe ori o atitudine iertătoare. (...) Totuşi, vremurile de glorie ale pedofililor se apropie de final, plăcerile lor perverse au un preţ din ce în ce mai mare.
Süddeutsche Zeitung, 17.09.1996 Exploatarea copiilor prin muncă Organizaţii pentru protecţia copilului precum terre des hommes şi UNICEF au deplâns exploatarea prin muncă a peste o sută de milioane de fete şi băieţi din toată lumea. Cu ocazia zilei internaţionale a copilului care va avea loc vinerea viitoare, reprezentanţii ambelor organizaţii aflaţi la Bonn s-au pronunţat împotriva boicotării "nediferenţiate" a produselor rezultate din munca copiilor şi împotriva aplicării unor interdicţii generale. Ele au recomandat în schimb combaterea exploatării copiilor prin muncă printr-o mai bună educaţie, prin reglementări cu privire la protecţia muncii şi printr-o evaluare critică a comportamentului consumatorilor din ţările industrializate. După aproximările Organizaţiei Internaţionale a Muncii, la această oră sunt obligaţi să muncească peste 200 de milioane de copii sub 15 ani. Petra Boxler de la terre des hommes a apreciat că la sfârşitul deceniului trecut existau însă peste 375 de milioane de copii care lucrau ca lustrangii, vânzători de ziare, în agricultură, în industria producătoare de covoare, în cariere de piatră sau mine. Exploatarea copiilor prin muncă este rezultatul sărăciei şi al lipsei de alternative, a mai spus ea, subliniind că trebuie pus capăt imediat prostituţiei, muncii forţate şi sclaviei în rândul copiilor. Acest lucru nu poate fi realizat însă decât prin metode de remediere socială, economică şi mai ales de reabilitare a sistemului sanitars. Conform datelor, cca. 40 la sută din copii muncesc pentru a-şi finanţa educaţia.
În Liberia hätten 18.000 Kinder im Bürgerkrieg gekämpft. Kindersoldaten gälten als leicht beeinflussbar, anspruchslos und wagemutig. Im Libanon und in Sri Lanka seien Kinder dazu getrieben worden, sich für Selbstmordkommandos zu melden, heißt es in der Studie weiter. In Ruanda standen nach Angaben der Vereinten Nationen erstmals in der Geschichte Kinder unter dem Verdacht der Beteiligung am Völkermord.
"Rugmark, nu au fost exploataţi copii la fabricarea acestui covor" Nimeni nu mai ţine minte cine a avut această idee: să fi fost Suman, asistenta socială atât de angajată? Sau activistul politic Kailash? Sau prietenii din Germania, de la "terre des hommes", "Brot für die Welt" şi "Misereor"? În tot cazul, la un moment dat cineva s-a gândit să limiteze exploatarea copiilor indieni cu ajutorul consumatorilor germani. Mai întâi trebuiau ajutaţi copiii care, zi de zi munceau la ţesutul covoarelor. Numai în India, 300.000 lucrau din zi şi până în noapte în fabrici la războiul de ţesut, stricându-şi sănătatea. Pentru a schimba această situaţie, activiştii au înfiinţat o fundaţie a cărei scop este să controleze producătorii care renunţă în mod voluntar la munca copiilor, prevăzând covoarele fabricate de aceştia cu un sigiliu pe care scrie: "Rugmark, nu au fost exploataţi copii la fabricarea acestui covor". Cumpărătorii pot arăta acum că iau în serios valorile morale, după moto-ul: în economia de piaţă, consumatorul este cel care decide să cumpere un produs, impunând astfel şi condiţiile în care este produs acesta.
Petra Pinzler şi Nikolaus Piper, în: DIE ZEIT, 06.12.1996 Fotbal fără exploatarea copiilor? Să luăm ca exemplu fotbalul: multe mingi cu care joacă fotbal sportivii europeni sunt cusute în Pakistan — şi nu arareori copiii sunt cei care execută această muncă. Organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului, organizaţii precum Christian Aid din Marea Britanie, protestează împotriva condiţiilor în care lucrează aceşti copii. Acest protest a ajuns, în ultimă instanţă, şi la Fifa. Fifa s-a codit în faţa acestui protest — pentru că era posibil să fi tolerat societăţi de producţie care câştigau bani grei de pe urma exploatării copiilor prin muncă, societăţi cărora li se recunoscuse statutul de furnizori oficiali de echipamente la Campionatele Mondiale. Asupra Fifa plana ameninţarea unui deficit de imagine. Astăzi, mai marii fotbalului nu trebuie să se mai teamă de acţiunile de protest. Întrunirile repetate la care au participat organizaţii umanitare, UNICEF-ul, Fifa şi producătorii de articole sportive au repurtat acum cîteva zile un succes nesperat: branşa va semna un protocol şi va introduce o etichetă specială. "Cei care doresc să obţină de la noi această etichetă trebuie să respecte standarde etice minime", a susţinut încrezător Flavio Battaini, membru Fifa. "Vrem să punem capăt exploatării copiilor prin muncă în industria producătoare de mingii", a spus Stephen Rubin, directorul fabricii de articole sportive Pentland, în numele branşei sale.
[începutul paginii] [pagina de start Drepturile Copilului] [Prezentare grafică]
|
|
Teme:
Drepturile omului I
Personalităţi I Democraţie I
Partide
I Europa I
Globalizare
I
Naţiunile Unite
I Durabilitate
|
