Articolul
1: Definiţia copilului
În
sensul prezentei convenţii, prin copil se înţelege orice fiinţă
sub vârsta de 18 ani, cu excepţia cazurilor când, în baza legii
aplicabile copilului, majoratul este stabilit sub aceasta vârstă.
Articolul
2: Tratament egal
Statele
părţi se angajează să respecte drepturile care sunt enunţate
în prezenta convenţie. Statele
părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru ca
copilul să fie efectiv protejat împotriva oricărei forme de
discriminare.
Articolul
3: În interesul copilului
În
toate deciziile care ii privesc pe copii, fie că sunt luate de instituţii
publice sau private de ocrotiri sociale, de către tribunale, autorităţi
administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului
trebuie să fie luate în considerare cu prioritate.
Articolul
4: Punerea în practivă a drepturilor
Statele
părţi se angajează să ia toate măsurile legislative,
administrative şi altele care sunt necesare pentru a pune în practică
drepturile recunoscute în prezenta convenţie.
Articolul
5: Rolul părinţilor
Statele
părţi vor respecta responsabilitatea, dreptul şi obligaţia
pe care le au părinţii sau, după caz, membrii familiei lărgite
sau a comunităţii, tutorii sau alte persoane prin lege responsabile
pentru copil, de a-i da acestuia, într-un mod care să corespunda dezvoltării
capacitaţilor acestuia, orientarea şi sfaturile corespunzătoare
exercitării drepturilor pe care i le recunoaşte prezenta convenţie.
Articolul
6: Viaţă şi dezvoltare
Statele
părţi recunosc că orice copil are un drept inerent la viaţă.
Statele
părţi vor asigura în toata măsura posibilului supravieţuirea
şi dezvoltarea copilului.
Articolul
7: Nume şi naţionalitate
Copilul
are dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, în
măsura posibilului, dreptul de a-şi cunoaşte părinţii
şi de a fi crescut de aceştia.
Articolul
8: Păstrarea identităţii
Statele
părţi se angajează să respecte dreptul copilului de a-şi
păstra identitatea, inclusiv
cetăţenia, numele sau şi relaţiile familiale.
Articolul
9: Despărţirea de părinţi
Statele
părţi vor veghea că nici un copil să nu fie separat de părinţii
săi împotriva voinţei lor, cu excepţia situaţiei în care
autorităţile competente decid că aceasta separare este necesară,
în interesul superior al copilului. Statele
părţi vor respecta dreptul copilului separat de cei doi părinţi
ai săi sau de unul din ei, de a întreţine relaţii persoanele
şi contacte directe cu cei doi părinţi ai săi.
Articolul
10: Reîntregirea familiei
Orice
cerere făcută de un copil sau de către părinţii săi
în vederea intrării într-un stat parte sau părăsirii acestuia
în scopul reîntregirii familiei, va fi examinata de statele părţi într-un
spirit pozitiv.
Articolul
11: Deplasări ilegale în străinătate şi privarea de
libertate
Statele
părţi vor lua masuri pentru a combate acţiunile ilegale de
plasare şi de împiedicare a reîntoarcerii copiilor în străinătate.
Articolul
12: Dreptul copilului la liberă exprimare a opiniei
Statele
părţi vor garanta copilului dreptul de a exprima liber opinia sa.
Se va da
copilului posibilitatea de a fi ascultat în orice procedura judiciara sau
administrativa care-l priveşte.
Articolul
13: Libertatea de exprimare
Copilul
are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta,
a primi şi a difuza informaţii şi idei de orice natură, fără
să tina seama de frontiere.
Articolul
14: Libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie
Statele
părţi vor respecta dreptul copilului la libertatea de gândire, de conştiinţă
şi religie. Statele
părţi vor respecta dreptul şi obligaţia părinţilor
copilului de a-l orienta pe acesta în exercitarea dreptului sus-menţionat.
Articolul
15: Dreptul la libertate de asociere
Statele
părţi vor recunoaşte drepturile copilului la libertate de
asociere şi la libertatea de reuniune paşnică.
Articolul
16: Protejarea sferei private
Copilul
are dreptul la protecţia legii contra ingerinţelor arbitrare sau
ilegale în viaţa sa personală, familia sa, domiciliul sau corespondenţa
sa.
Articolul
17: Accesul la informaţii
Statele
părţi vor recunoaşte importanţa funcţiei îndeplinite
de mijloacele de informare în masă şi vor încuraja mijloacele de
informare în masă de a difuza informaţii şi materiale care
prezintă o utilitate socială şi culturală pentru copil.
În plus, ele vor proteja
copilul împotriva informaţiilor şi materialelor care dăunează
bunăstării sale.
Articolul
18: Răspunderea părinţilor
Ambii părinţi
au o răspundere comuna pentru creşterea şi dezvoltarea copilului.
Pentru
garantarea şi promovarea drepturilor enunţate în prezenta convenţie,
statele părţi vor acorda ajutor corespunzător părinţilor
copilului în exercitarea răspunderii care le revine de a creşte
copilul.
Articolul
19: Protejarea împotriva abuzurilor şi neglijării
Statele
părţi vor lua toate masurile legislative, administrative, sociale
şi educative corespunzătoare pentru protejarea copilului în timpul cât
se află în îngrijirea părinţilor sau reprezentanţilor săi
legali. Aceste măsuri de protecţie vor cuprinde proceduri eficiente
pentru stabilirea de programe sociale vizând furnizarea de sprijin necesar
copilului şi celor cărora le-a fost încredinţat.
Articolul
20: Protejarea copiilor fără familie
Orice
copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de mediul său familial are
dreptul la protecţie şi un ajutor special din partea statului. Aceasta
protecţie alternativă poate să aibă forma plasării într-o
familie, adopţiunii sau încredinţării într-o instituţie
corespunzătoare pentru copii. În
alegerea uneia din aceste soluţii este necesar să se ţină
seama în mod corespunzător de necesitatea unei anumite continuităţi
în educarea copilului.
Articolul
21: Adopţia
Statele vor
veghea ca adopţiunea unui copil să nu fie încuviinţată decât
de autorităţile competente, care verifică că adopţiunea
poate să aibă loc având în vedere situaţia copilului în raport
cu părinţii săi, rudele şi reprezentanţii legali şi
că persoanele interesate şi-au dat consimţământul la adopţiune
în cunoştinţă de cauză după ce au fost obţinute
avizele necesare.
Articolul
22: Copiii refugiaţi
Statele
părţi vor lua masurile corespunzătoare pentru că un copil
care căuta să obţină statutul de refugiat să
beneficieze de protecţie şi asistenţă umanitară
corespunzătoare pentru a-i permite să se bucure de drepturile pe care
i le recunosc prezenta convenţie şi celelalte instrumente internaţionale
relative la drepturile omului sau cu caracter umanitar la care statele
respective sunt părţi.
Articolul
23: Copiii handicapaţi
Statele
părţi recunosc dreptul copiilor handicapaţi de a beneficia de îngrijiri
speciale, formare şi promovare, astfel încât aceştia să
se poată dezvolta şi integra social cât mai bine.
Articolul
24: Sănătate şi servicii sanitare
Statele
părţi recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai buna stare
de sănătate posibila şi de a beneficia de serviciile medicale.
Statele vor asigura
pentru toţi copiii asistenţa medicală şi îngrijiri de sănătate
necesare, accentul fiind pus pe dezvoltarea măsurilor primare de ocrotire a
sănătăţii şi pe reducerea mortalităţii în rândul
nou-născuţilor. Statele
părţi se angajează să favorizeze şi să încurajeze
cooperarea internaţionala în vederea asigurării progresive şi
deplinei realizări a dreptului recunoscut în prezentul articol.
Articolul
25: Verificarea centrelor de plasament
Statele
părţi recunosc copilului care a fost plasat de către autoritatea
competenta pentru a primi îngrijiri, protecţie sau un tratament dreptul
la verificare periodica a tratamentului respectiv şi a oricărei alte
împrejurări legată de plasarea sa.
Articolul
26: Securitate socială
Statele
părţi recunosc oricărui copil dreptul de a beneficia de
securitatea socială.
Articolul
27: Nivel de viaţă
Statele
părţi recunosc dreptul oricărui copil la un nivel de viaţă
suficient pentru a permite dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală,
morală şi socială. Părinţilor
şi oricărei alte persoane care au în grija un copil le revine în
primul rând responsabilitatea de a asigura condiţiile de viaţă
necesare dezvoltării copilului. Statele
părţi vor adopta măsurile corespunzătoare pentru a ajuta părinţii
să valorifice acest drept şi
vor oferi, în caz de nevoie, o asistenţă materială.
Articolul
28: Educaţie
Statele
părţi recunosc dreptul copilului la educaţie. Ele vor face învăţământul
primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi, vor încuraja
diferite forme de învăţământ secundar şi vor
asigura tuturor accesul la învăţământul superior, în funcţie
de capacităţile fiecăruia. Statele
părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a veghea
la aplicarea disciplinei şcolare într-un mod compatibil cu demnitatea
copilului. Statele
părţi vor favoriza şi încuraja cooperarea internaţionala în
domeniul educaţiei.
Articolul
29: Scopul educaţiei
Educaţia
copilului trebuie să urmărească favorizarea înfloririi
personalităţii copilului şi dezvoltarea înzestrării şi
aptitudinilor sale mentale şi fizice. Educarea
copilului trebuie să fie făcută în spiritul respectului faţă
de drepturile omului şi a libertăţilor fundamentale, în spirit
de respect faţă de părinţi, faţă de identitatea sa
culturală, precum al toleranţei şi respectului faţă de
valorile altor
oameni.
Articolul
30: Copiii minorităţilor sau ai persoanelor de origine autohtonă
Copiii
minorităţilor etnice, religioase sau lingvistice sau ale persoanelor
de origine autohtona nu pot fi privaţi de dreptul de a avea propria sa viaţă
culturala, de a profesa şi de a practica propria să religie sau de a
folosi propria să limba în comun cu alţi membri ai grupului.
Articolul
31: Odihnă, vacanţă şi activităţi culturale
Statele
părţi recunosc copilului dreptul la odihnă şi la vacanţă,
de a practica activităţi recreative proprii vârstei sale, de a
participa în mod liber la viaţa culturală şi artistică.
Articolul
32: Munca la copii
Statele
părţi recunosc dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploatării
economice şi de a nu fi constrâns la vreo muncă ce comportă
riscuri sau este susceptibilă să-i compromită educaţia sau să-i
dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale.
Statele vor fixa o
vârsta minimă angajare şi vor prevede
o reglementare corespunzătoare a organelor de lucru şi a condiţiilor
de muncă.
Articolul
33: Abuzul de droguri
Statele
părţi vor lua masuri corespunzătoare pentru a proteja copiii
contra folosinţei ilicite a stupefiantelor şi a substanţelor
psihotrope şi pentru a împiedica utilizarea copiilor pentru producţia
şi traficul ilicit al acestor substanţe.
Articolul
34: Abuzuri sexuale
Statele
părţi se angajează să protejeze copilul contra oricărei
forme de exploatare sexuală şi de violenţă sexuală,
ca de exemplu prostituţia şi pornografia.
Articolul
35: Traficul de copii
Statele
părţi vor lua toate măsurile necesare pentru a împiedica răpirea,
vânzarea şi comerţul cu copii.
Articolul
36: Alte forme de exploatare
Statele
părţi vor proteja copilul contra oricărei forme de exploatare.
Articolul
37: Tortură şi privare de libertate
Statele
părţi vor veghea ca nici un copil să nu fie supus la tortur, nici
la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Pedeapsa
capitala sau închisoarea pe viaţă fără posibilitatea de a
fi eliberat nu vor fi pronunţate pentru infracţiunile comise de
persoane sub vârsta de optsprezece ani. Orice
copil privat de libertate va fi separat de adulţi, afară dacă se
consideră preferabil să nu fie separat, în interesul superior al
copilului, el are
dreptul de a fi în contact cu familia să prin corespondenta şi prin
vizite şi dreptul de a avea acces rapid la asistenţă juridică
sau la orice altă asistenţă corespunzătoare.
Articolul
38: Conflicte armate
Statele
părţi vor lua toate măsurile posibile a asigura că
persoanele care nu au atins vârsta de cincisprezece ani nu vor participa direct
la ostilităţi. Statele
părţi se vor abţine de a înrola în forţele lor armate
orice persoana care nu a atins vârsta de cincisprezece ani. Statele
părţi vor lua toate masurile posibile în practică pentru ca
copiii afectaţi de conflictul armat să beneficieze de protecţie
şi de îngrijire.
Articolul
39: Reabilitare
Statele
părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a
facilita readaptarea fizică şi psihologică şi reintegrarea
socială a oricărui copil victimă a unor forme de neglijenţă,
exploatare sau viciu, a torturii sau a oricărei forme de pedeapsă sau
tratamente cu cruzime, inumane sau degradante sau a unui conflict armat.
Articolul
40: Copiii şi Justiţia
Statele
părţi recunosc oricărui copil bănuit, acuzat sau dovedit că
a comis o încălcare a legii penale dreptul la un tratament care să
fie de natura să favorizeze simţul sau de demnitate şi a valorii
personale şi care să ţină seama de vârsta sa, ca şi
necesitatea de a facilita reintegrarea sa în societate. Statele părţi
trebuie să
ia masuri pentru a trata aceşti copii fără a recurge în mod
necesar la procedura judiciara sau la plasament în instutuţii speciale,
fiind totuşi înţeles că drepturile omului şi garanţiile
legale trebuie respectate în mod deplin.
Articolul
41: Supremaţia standardelor legale statale
Nici o
dispoziţie din prezenta convenţie nu aduce atingere prevederilor mai
favorabile pentru realizarea acestor drepturi ale copilului care pot figura în legislaţia unui stat parte sau
în dreptul internaţional în vigoare pentru acest stat.
[În
Articolele 42 - 54 este vorba despre obligaţiile statelor părţi
în vederea punerii în practică a acestei convenţii]
[începutul
paginii] [pagina de
start Drepturile Omului] [Prezentare
grafică]
