Statele părţi la prezentul pact,

considerānd că,

recunoscānd că,

recunoscānd că,

considerānd că,

luānd īn considerare faptul că,

au convenit asupra următoarelor articole

(1) Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele īnsele. Īn virtutea acestui drept, ele īşi determină liber statutul politic şi īşi asigură liber dezvoltarea economică, socială şi culturală.

(2) Pentru a-şi īnfăptui scopurile, toate popoarele pot dispune liber de bogăţiile şi de resursele lor naturale, fără a aduce atingere obligaţiilor care decurg din cooperarea economică internaţionala, īntemeiata pe principiul interesului reciproc, şi din dreptul internaţional. Īn nici un caz un popor nu va putea fi lipsit de propriile mijloace de trai.

(3) Statele părţi la prezentul pact, inclusiv cele care au răspunderea administrării de teritorii neautonome şi de teritorii sub tutelă, trebuie să īnlesnească realizarea dreptului popoarelor de a dispune de ele īnsele şi să respecte acest drept, īn conformitate cu dispoziţiile Cartei Naţiunilor Unite.

(1) Statele părţi la prezentul pact se angajează să respecte şi să garanteze tuturor indivizilor care se găsesc pe teritoriul lor şi ţin de competenta lor drepturile recunoscute īn prezentul pact, fără nici o deosebire, īn special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau īntemeiată pe orice altă īmprejurare.

(2) Statele părţi la prezentul pact se angajează ca potrivit cu procedura lor constituţională şi cu dispoziţiile prezentului pact să acţioneze spre a da posibilitatea adoptării unor măsuri legislative sau a altora, apte pentru traducerea īn viaţă a drepturilor recunoscute īn prezentul pact care nu ar fi īncă īn vigoare.

(3) Statele părţi la prezentul pact se angajează:

a) să garanteze că orice persoană ale cărei drepturi sau libertăţi recunoscute īn prezentul pact au fost violate va dispune de o cale de recurs efectivă, chiar atunci cānd īncălcarea a fost comisă de persoane acţionānd īn exerciţiul funcţiilor lor oficiale;

b) să garanteze ca autoritatea competentă, judiciară, administrativă ori legislativă, sau orice altă autoritate competentă potrivit legislaţiei statului, va hotărī asupra drepturilor persoanei care foloseşte calea de recurs, şi să dezvolte posibilităţile de recurs jurisdicţional;

c) să garanteze că autorităţile competente vor da urmare oricărui recurs care a fost recunoscut ca justificat.

Statele părţi la prezentul pact se angajează să asigure dreptul egal al bărbaţilor şi al femeilor de a se bucura de toate drepturile civile şi politice enunţate īn prezentul pact.

(1) Īn cazul īn care un pericol public excepţional ameninţă existenţa naţiunii şi este proclamat printr-un act oficial, statele părţi la prezentul pact pot ca īn limita strictă a cerinţelor situaţiei să ia măsuri derogatorii de la obligaţiile prevăzute īn prezentul pact, cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie incompatibile cu celelalte obligaţii pe care le au potrivit dreptului internaţional şi ca din ele să nu rezulte o discriminare īntemeiată numai pe rasă, culoare, sex, limbă, religie sau origine socială.

(2) Dispoziţia precedentă nu autoriza nici o derogare de la prevederile art. 6 , 7, 8 (paragrafele 1 şi 2), 11, 15, 16 şi 18.

(3) Statele părţi la prezentul pact care fac uz de dreptul de derogare trebuie ca prin intermediul secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite să semnaleze de īndată celorlalte state părţi dispoziţiile de la care au derogat, precum şi motivele care au provocat aceasta derogare. O nouă comunicare va fi făcută, prin acelaşi intermediu, la data la care ele au pus capăt derogărilor.

(1) Nici o dispoziţie din prezentul pact nu poate fi interpretată ca implicānd pentru un stat, o grupare sau un individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de a săvārşi un act urmărind suprimarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute īn prezentul pact ori limitări ale lor mai ample decāt cele prevăzute īn pact.

(2) Nu se poate admite nici o restricţie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau īn vigoare īn orice stat parte la prezentul pact prin aplicarea legilor, convenţiilor, regulamentelor sau cutumelor, sub pretextul că prezentul pact nu recunoaşte aceste drepturi sau le recunoaşte īntr-o măsura mai mică.

(1) Dreptul la viaţă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaţa sa īn mod arbitrar.

(2) Īn ţările īn care pedeapsa cu moartea nu a fost abolită, o sentinţă de condamnare la moarte nu va putea fi pronunţată decāt pentru crimele cele mai grave, īn conformitate cu legislaţia īn vigoare īn momentul īn care crima a fost comisă, legislaţie care nu trebuie să fie īn contradicţie cu dispoziţiile prezentului pact şi nici cu cele ale Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid. Această pedeapsă nu poate fi aplicată decāt īn virtutea unei hotărāri definitive pronunţată de un tribunal competent.

(3) Cānd privarea de viaţă constituie crima de genocid, se īnţelege că nici o dispoziţie din prezentul articol nu autoriza un stat parte la prezentul pact să deroge īn nici un fel de la vreo obligaţie asumată īn virtutea dispoziţiilor Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid.

(4) Orice condamnat la moarte are dreptul de a solicita graţierea sau comutarea pedepsei. Amnistia, graţierea sau comutarea pedepsei cu moartea poate fi acordată īn toate cazurile.

(5) O sentinţă de condamnare la moarte nu poate fi pronunţată pentru crime comise de persoane sub vārsta de 18 ani şi nu poate fi executată īmpotriva unor femei gravide.

(6) Nici o dispoziţie din prezentul articol nu poate fi invocată pentru a se īntārzia sau a se īmpiedica abolirea pedepsei capitale de către un stat parte la prezentul pact.

Nimeni nu va fi supus torturii şi nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Īn special, este interzis ca o persoană să fie supusă, fără consimţămāntul său, unei experienţe medicale sau ştiinţifice.

(1) Nimeni nu va fi ţinut īn sclavie; sclavia şi comerţul de sclavi, sub toate formele sunt interzise.

(2) Nimeni nu va putea fi ţinut īn servitute.

(3)

a) Nimeni nu va putea fi constrāns să execute o muncă forţată sau obligatorie;

b) alin. a) al prezentului paragraf nu poate fi interpretat ca interzicānd, īn ţările īn care anumite infracţiuni pot fi pedepsite cu detenţiunea īnsoţita de muncă forţată, executarea unei pedepse de muncă forţată, pronunţată de un tribunal competent;

c) Nu se consideră muncă forţată sau obligatorie īn sensul prezentului paragraf

I) orice muncă sau serviciu, neindicate īn alin. b), cerute īn mod normal unui individ deţinut īn virtutea unei decizii legale a justiţiei sau eliberat condiţionat īn urma unei asemenea decizii;

II) orice serviciu cu caracter militar şi, īn ţările īn care obiecţia de conştiinţă este admisă, orice serviciu naţional cerut īn virtutea legii celor care ridică obiecţii de conştiinţă;

III) orice serviciu cerut īn cazurile de forţă majoră sau de sinistre care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii,

IV) orice muncă sau orice serviciu care fac parte din obligaţiile cetăţeneşti normale.

(1) Orice om are dreptul la libertate şi la securitatea persoanei sale. Nimeni nu poate fi arestat sau deţinut īn mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decāt pentru motive legale şi īn conformitate cu procedura prevăzută de lege.

(2) Orice individ arestat va fi informat, īn momentul arestării sale, despre motivele acestei arestări şi va fi īnştiinţat, īn cel mai scurt timp, de orice īnvinuire care i se aduce.

(3) Orice individ arestat sau deţinut pentru comiterea unei infracţiuni penale va fi adus, īn termenul cel mai scurt, īn faţa unui judecător sau a unei alte autorităţi īmputernicite prin lege să exercite funcţiuni judiciare şi va trebui să fie judecat īntr-un interval rezonabil sau să fie eliberat. Detenţiunea persoanelor care urmează a fi trimise īn judecată nu trebuie să constituie regula, dar punerea īn libertate poate fi subordonată unor garanţii asigurānd īnfăţişarea lor la şedinţele de judecată, pentru toate celelalte acte de procedură şi, dacă este cazul, pentru executarea hotărārii.

(4) Oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detenţiune are dreptul de a introduce recurs īn faţa unui tribunal, pentru ca acesta să hotărască neīntārziat asupra legalităţii detenţiunii sale şi să ordone liberarea sa, dacă detenţiunea este ilegala.

(5) Orice individ care a fost victima unei arestări sau detenţiuni ilegale are drept la o reparaţie.

(1) Orice persoană privată de libertate va fi tratată cu umanitate şi cu respectarea demnităţii inerente persoanei umane.

(2)

a) Cei aflaţi īn prevenţie vor fi, īn afară de circumstanţe excepţionale, separaţi de condamnaţi şi vor fi supuşi unui regim distinct, potrivit condiţiei lor de persoane necondamnate;

b) Tinerii aflaţi īn prevenţie vor fi separaţi de adulţi şi se va hotărī īn legătură cu cazul lor cāt mai repede cu putinţă.

(3) Regimul penitenciar va cuprinde un tratament al condamnaţilor avānd drept scop esenţial ameliorarea lor şi reclasarea lor socială. Tinerii delicvenţi vor fi separaţi de adulţi şi supuşi unui regim potrivit vārstei şi statutului lor legal.

Nimeni nu poate fi īntemniţat pentru singurul motiv că nu este īn măsura să execute o obligaţie contractuală.

(1) Orice persoana care se află īn mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber şi de a-şi alege liber reşedinţa.

(2) Orice persoana este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv propria să ţară.

(3) Drepturile sus-menţionate nu pot face obiectul unor restricţii decāt dacă acestea sunt prevăzute prin lege, necesare pentru a ocroti securitatea naţionala , ordinea publică, sănătatea ori moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora şi sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute īn prezentul pact.

(4) Nimeni nu poate fi privat īn mod arbitrar de dreptul de a intra īn propria sa ţară.

Un străin care se află īn mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezentul pact nu poate fi expulzat decāt īn executarea unei decizii luate īn conformitate cu legea şi, dacă raţiuni imperioase de securitate naţională nu se opun, el trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta considerentele care pledează īmpotriva expulzării sale şi de a obţine examinarea cazului său de către autoritatea competentă ori de către una sau mai multe persoane special desemnate de această autoritate, fiind reprezentat īn acest scop.

(1) Toţi oamenii sunt egali īn fata tribunalelor şi curţilor de justiţie. Orice persoana are dreptul ca litigiul īn care se află să fie examinat īn mod echitabil şi public de către un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit prin lege, care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei īnvinuiri penale īndreptate īmpotriva ei, fie asupra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Şedinţa de judecată poate fi declarată secretă īn totalitate sau pentru o parte a desfăşurării ei, fie īn interesul bunelor moravuri, al ordinii publice sau al securităţii naţionale īntr-o societate democratică, fie, dacă interesele vieţii particulare ale părţilor īn cauza o cer, fie īn măsura īn care tribunalul ar socoti acest lucru ca absolut necesar, cānd datorita circumstanţelor speciale ale cauzei publicitatea ar dăuna intereselor justiţiei; cu toate acestea, pronunţarea oricărei hotărāri īn materie penală sau civilă va fi publică, afara de cazurile cānd interesul minorilor cere să se procedeze altfel sau cānd procesul se refera la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor.

(2) Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale este prezumată a fi nevinovata cāt timp culpabilitatea să nu a fost stabilită īn mod legal.

(3) Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale are dreptul, īn condiţii de deplină egalitate, la cel puţin următoarele garanţii:

a) să fie informată īn cel mai scurt termen, īntr-o limba pe care o īnţelege, şi īn mod detaliat, despre natura şi motivele acuzaţiei ce i se aduc;

b) să dispună de timpul şi de īnlesnirile necesare pregătirii apărării sale şi să comunice cu apărătorul pe care şi-l alege;

c) să fie judecată fără o īntārziere excesivă;

d) să fie prezentă la proces şi să se apere ea īnsăşi sau să aibă asistenţa unui apărător ales de ea; dacă nu are apărător, să fie informată despre dreptul de a-l avea şi, ori de cāte ori interesul justiţiei o cere, să i se atribuie un apărător din oficiu, fără plată, dacă ea nu are mijloace pentru a-l remunera;

e) să interogheze sau să facă a fi interogaţi martorii acuzării şi să obţină īnfăţişarea şi interogarea martorilor apărării, īn aceleaşi condiţii cu cele ale martorilor acuzării;

f) să beneficieze de asistenţa gratuită a unui interpret, dacă nu īnţelege sau nu vorbeşte limba folosită la şedinţa de judecată;

g) să nu fie silită să mărturisească īmpotriva ei īnsăşi sau să se recunoască vinovată.

(4) Procedura aplicabilă tinerilor care nu sunt īncă majori potrivit legii penale va ţine seama de vārsta lor şi de interesul reeducării lor.

(5) Orice persoană declarată vinovată de o infracţiune are dreptul de a obţine examinarea de către o jurisdicţie superioara, īn conformitate cu legea, a declarării vinovăţiei şi a condamnării sale.

(6) Cānd o condamnare penală definitiva este ulterior anulată sau se acordă graţierea deoarece un fapt nou sau nou descoperit dovedeşte ca s-a produs o eroare judiciară, persoana care a suferit o pedeapsă īn urma acestor condamnări va primi o indemnizaţie īn conformitate cu legea, afară de cazul cānd s-a dovedit că nedescoperirea īn timp util a faptului necunoscut ei īi este imputabilă, īn īntregime sau īn parte.

(7) Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit din pricina unei infracţiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărāre definitiva īn conformitate cu legea şi cu procedura penală a fiecărei ţări.

(1) Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului naţional sau internaţional, īn momentul īn care au fost săvārşite. De asemenea, nu se va aplica o pedeapsă mai severa decāt cea care era aplicabilă īn momentul comiterii infracţiunii. Dacă ulterior comiterii infracţiunii, legea prevede aplicarea unei pedepse mai uşoare, delicventul trebuie să beneficieze de aceasta.

(2) Nimic din prezentul articol nu se opune judecării sau condamnării oricărui individ din pricina unor acţiuni sau omisiuni care atunci cānd au fost săvārşite erau considerate ca fapte criminale, potrivit principiilor generale de drept recunoscute de totalitatea naţiunilor.

Orice om are dreptul de a i se recunoaşte pretutindeni personalitatea juridică.

(1) Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale īn viaţa particulară, īn familia, domiciliul sau corespondenta sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale.

(2) Orice persoană are drept la protecţia legii īmpotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

(1) Orice persoană are drept la libertatea gāndirii, conştiinţei şi religiei; acest drept implică libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, individual sau īn comun, atāt īn public cāt şi īn particular, prin cult şi īndeplinirea riturilor, prin practici şi prin īnvăţămānt.

(2) Nimeni nu va fi supus vreunei constrāngeri putānd aduce atingere libertăţii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa.

(3) Libertatea manifestării religiei sau convingerilor nu poate fi supusă decāt restricţiilor prevăzute de lege şi necesare pentru ocrotirea securităţii, ordinii şi sănătăţii publice ori a moralei sau a libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale altora.

(4) Statele părţi la prezentul pact se angajează să respecte libertatea părinţilor şi, atunci cānd este cazul, a tutorilor legali, de a asigura educaţia religioasă şi morală a copiilor lor īn conformitate cu propriile convingeri.

(1) Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale.

(2) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspāndi informaţii şi idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa.

(3) Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă obligaţii şi răspunderi speciale. Īn consecinţa, ea poate fi supusă anumitor limitări care trebuie īnsă stabilite īn mod expres prin lege şi care sunt necesare

a) respectării drepturilor sau reputaţiei altora;

b) apărării securităţii naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralităţii publice.

(1) Orice propagandă īn favoarea războiului este interzisă prin lege.

(2) Orice īndemn la ură naţională, rasială sau religioasă care constituie o incitare la discriminare, la ostilitate sau la violenţă este interzis prin lege.

Dreptul la īntrunire paşnică este recunoscut. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decāt restricţiilor conforme cu legea şi necesare īntr-o societate democratică, īn interesul securităţii naţionale, al securităţii publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora.

(1) Orice persoană are dreptul de a se asocia īn mod liber cu altele, inclusiv dreptul de a constitui sindicate şi de a adera la ele, pentru ocrotirea intereselor sale.

(2) Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decāt restricţiilor prevăzute de lege şi care sunt necesare īntr-o societate democratică, īn interesul securităţii naţionale, al securităţii publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora. Prezentul articol nu se opune ca exercitarea acestui drept de către membrii forţelor armate şi ai poliţiei să fie supusă unor restricţii legale.

(3) Nici o dispoziţie din prezentul articol nu permite statelor părţi la Convenţia din 1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind libertatea sindicală şi ocrotirea dreptului sindical să ia măsuri legislative aducānd atingere - sau să aplice legea īntr-un mod care să aducă atingere - garanţiilor prevăzute īn acea convenţie.

(1) Familia este elementul natural şi fundamental al societăţii şi are drept la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

(2) Dreptul de a se căsători şi de a īntemeia o familie este recunoscut bărbatului şi femeii, īncepānd de la vārsta nubilă.

(3) Nici o căsătorie nu va putea fi īncheiată fără consimţămāntul liber şi deplin al viitorilor soţi.

(4) Statele părţi la prezentul pact vor lua măsurile potrivite pentru a asigura egalitatea īn drepturi şi răspunderi a soţilor īn privinţa căsătoriei, īn timpul căsătoriei şi atunci cānd ea se desface. Īn cazul desfacerii, se vor lua măsuri pentru a asigura copiilor ocrotirea necesară.

(1) Orice copil, fără nici o discriminare īntemeiată pe ras, culoare, sex, limbă, religie, origine naţională sau socială, avere sau naştere, are dreptul din partea familiei sale, a societăţii şi a statului la măsurile de ocrotire pe care le cere condiţia de minor.

(2) Orice copil trebuie să fie īnregistrat imediat după naştere şi să aibă un nume.

(3) Orice copil are dreptul de a dobāndi o cetăţenie.

Orice cetăţean are dreptul şi posibilitatea, fără nici una dintre discriminările la care se refera art. 2 şi fără restricţii nerezonabile

a) de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanţi liber aleşi;

b) de a alege şi de a fi ales, īn cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal şi egal şi cu scrutin secret, asigurānd exprimarea libera a voinţei alegătorilor;

c) de a avea acces, īn condiţii generale de egalitate, la funcţiile publice din ţara sa.

Toate persoanele sunt egale īn fata legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii. Īn aceasta privinţă legea trebuie să interzică orice discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală şi eficace contra oricărei discriminări, īn special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau īntemeiată pe orice alta īmprejurare.

Īn statele īn care exista minorităţi etnice, religioase sau lingvistice, persoanele aparţinānd acestor minorităţi nu pot fi lipsite de dreptul de a avea, īn comun cu ceilalţi membri ai grupului lor, propria lor viaţă culturală, de a profesa şi practica propria lor religie sau de a folosi propria lor limba.

(instituirea unui Comitet al drepturilor omului şi informaţii despre alcătuirea şi misiunea acestui comitet)

(...)

Nici o dispoziţie din prezentul pact nu trebuie interpretată ca aducānd atingere dispoziţiilor Cartei Naţiunilor Unite şi celor ale constituţiilor instituţiilor specializate care definesc răspunderile diverselor organe ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale instituţiilor specializate cu privire la chestiunile prevăzute īn prezentul pact.

Nici o dispoziţie din prezentul pact nu va fi interpretată ca aducānd atingere dreptului inerent al tuturor popoarelor de a beneficia şi de a se folosi pe deplin şi īn mod liber de bogăţiile şi resursele lor naturale.

(1) Prezentul pact este deschis spre semnare oricărui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membru al vreuneia dintre instituţiile sale specializate, oricărui stat parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, precum şi oricărui alt stat invitat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite să devina parte a prezentului pact.

(alte informaţii cu privire la ratificare şi intrare īn vigoare)

(...)

[īnceputul paginii]    [pagina de start Drepturile Omului]    [Prezentare grafică]