"Declaraţia drepturilor care trebuie să ne aparţină, nouă şi urmaşilor noştri, şi care trebuie privite drept fundamentul şi baza guvernării.

Articolul 1: Toţi oamenii se nasc în mod egal liberi şi independenţi: au drepturi sigure, esenţiale şi naturale, de care nu pot, prin nici un fel de contract, să-şi lipsească sau să-şi despoaie urmaşii: acestea sunt dreptul de a se bucura de viaţă şi de libertate, cu mijloacele de a obţine şi de a poseda proprietăţi, de a căuta şi de a obţine fericirea şi siguranţa.

Articolul 2: Întreaga autoritate aparţine Poporului şi, drept urmare, emană de la el: Magistraţii sunt Mandatarii săi, slujbaşii săi şi sunt răspunzători în faţa lui în toate situaţiile.

Articolul 3: Guvernământul este sau trebuie să fie instituit pentru binele comun, pentru apărarea şi siguranţa Poporului, Naţiunii sau a Comunităţii. Dintre toate diversele forme de Guvernământ, cea mai bună este aceea care poate asigura în cel mai înalt grad fericirea şi siguranţa şi care este cel mai real ferită de primejdia proastei administrări. Aşadar ori de câte ori un Guvernământ va fi incapabil să îndeplinească aceste condiţii, sau va lucra împotriva lor, majoritatea Comunităţii are dreptul neîndoielnic, inalienabil şi imprescriptibil de a-l reforma, schimba sau aboli, aşa cum va crede cel mai potrivit pentru folosul public.

Articolul 5: Puterea legiuitoare şi Puterea executivă a Statului trebuie să fie distincte şi separate de autoritatea judiciară (...).

Articolul 6: Alegerile de Membri care trebuie să reprezinte Poporul în Adunare trebuie să fie libere (...).

Articolul 8: în orice proces pentru crime capitale sau alte crime, orice om are dreptul să întrebe cauza şi natura acuzaţiilor care i se aduc, să ceară confruntarea cu acuzatorii şi martorii lor, să aducă sau să ceară să fie aduşi martori în favoarea sa sau orice altceva îi poate fi favorabil, să ceară o procedură promptă de către un Juriu imparţial din vecinătate, fără al cărui consimţământ unanim să nu poată fi condamnat. Nimeni nu poate fi obligat să aducă dovezi împotriva sa şi nici un om nu poate fi lipsit de libertatea sa decât printr-o Judecată de către Egalii săi, în virtutea legilor Ţării.

Articolul 9: Nu trebuie să se ceară niciodată cauţiuni excesive, nici să se impună amenzi prea mari şi nici să se aplice pedepse crude sau neobişnuite.

Articolul 12:  Libertatea presei este unul dintre cei mai puternici piloni ai libertăţii Statului şi nu poate fi restrânsă decât sub Guvernăminte despotice.

Articolul 13:  0 miliţie regulată, provenind din Corpul Poporului şi cu obişnuinţa armelor este apărarea cuvenită, naturală şi sigură a unui Stat liber; armatele pregătite mereu şi pe timp de pace trebuie evitate ca primejdioase pentru libertate; şi în orice caz, Militarii trebuie ţinuţi întotdeauna în subordinea autorităţii civile şi conduşi de către aceasta.

Articolul 16:  Religia sau Cultul sunt datorate Creatorului, iar modul de a se achita de aceste îndatoriri trebuie condus numai de raţiune şi de convingeri, niciodată prin forţă sau violenţă; de unde se înţelege că orice om trebuie să se poată bucura de cea mai deplină libertate a conştiinţei şi de libertatea cea mai deplină în alegerea cultului pe care i-l dictează conştiinţa sa. Este o îndatorire reciprocă a tuturor Cetăţenilor de a practica toleranta creştină, dragostea şi mila unii faţă de ceilalţi".

[începutul paginii]    [pagina de start Drepturile Omului]    [Prezentare grafică]