Pentru profesori
sus Curs 2 Curs 3 Curs 4 Curs 5 Pentru profesori

 

Sfaturi utile

 


 

Drepturile omului

Cum predăm drepturile omului?

Textul următor este dedicat unor întrebări fundamentale referitoare la educaţia în materie de drepturi ale omului. Cum poate fi această temă abordată în şcoală? Cu ce probleme şi provocări se confruntă profesorul? Vor fi discutate următoarele aspecte:

Praktischer Teil für LehrerInnen

Idei concrete pentru ora de curs, propuneri de activităţi care pot fi întreprinse în şcolu, sfaturi privind preocuparea cu tema drepturile omului în şcoală se află pe pagina Sfaturi.

[începutul paginii]

Problema fundamentală a educaţiei privind drepturile omului

O dificultate majoră a tratării temei drepturile omului în şcoală o constituie contradicţia dintre intenţie şi realizare. Textul următor explică problema:

Intenţii şi realitate

„„Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite descria Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948 ca pe ‘un ideal comun de atins de toate popoarele şi naţiunile’ (Preambul), care trebuia atins în viitor, după războiul mondial. Trebuie să o spunem astăzi deschis, în lume acest ideal nu a fost împlinit în anii de după 1948: diferenţele dintre săraci şi bogaţi cresc; dreptul la educaţie nu este valabil în întreaga lume; se luptă în continuare pentru egalitatea femeii; şomajul şi sărăcia sunt în creştere şi în societăţile cu nivel de trai ridicat; zilnic mor oameni de foame şi boală, între aceştia mii de copii; dreptul la azil este îndoielnic în practică. Aceste lucruri nu se întâmplă undeva departe, ci în acestă ‘lume unică’, la uşa noastră, chiar şi în propria noastră ţară. Nu suntem spectatori, ci – direct sau indirect – participanţi. Cu alte cuvinte: idealul care a stat la baza Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului a rămas; realitatea arată însă altfel.  
(...) În mod direct sau prin mass-media, copiii şi tinerii află şi ei despre această realitate. Ce sens are să îi facem pe aceştia să se ocupe de un ‚ideal‘ moral sau etic spre care nu sunt orientaţi, în mod silit, de realitate? (...) Cum pot elevii învăţa să facă diferenţa între ideal şi împlinire, să se orienteze în ceea ce fac după valorile drepturilor omului şi să construiască (în viitor) o realitate care să respecte mai mult demnitatea umană?"

[din: „50 Jahre Allgemeine Erklärung der Menschenrechte, 2. Weltweiter Projekttag der Solidarität", Aktionsmappe ´98, Projektbüro Minden]

[începutul paginii]

Întrebări fundamentale privind educaţia în domeniul drepturilor omului

Concret, problema cu multiple faţete a „educaţiei privind drepturile omului“ se poate reduce la trei întrebări fundamentale, cărora dorim să ne dedicăm în această secţiune a serverului educaţional D@dalos:

1.

Care sunt scopurile educaţiei întru drepturile omului?

2.

Ce abordări teoretice oferă acesta? Cum se poate stabili un punct de legătură cu realităţile cunoscute de cei cuprinşi în procesul educaţional?

3.

Ce metode facilitează un mai bun acces la tema abstractă şi dificilă a drepturilor omului?

[începutul paginii]

Scopurile educaţiei privind drepturile omului

Articolul 29 al Convenţiei cu privire la drepturile copilului tematizează scopurile educaţiei după cum urmează:

„Educaţia copilului trebuie orientată astfel încât să mijlocească (...) atenţia asupra drepturilor omului şi a libertăţilor de bază (...) şi de asemenea asupra altor culturi. Educaţia copilului trebuie astfel orientată încât să pregătească (...)copilul pentru o viaţă cu simţul răspunderii într-o societate liberă în spiritul înţelegerii, al păcii, al toleranţei, al egalităţii sexelor şi prieteniei între popoare. De asemenea trebuie orientată astfel încât să trezească interesul copilului pentru mediul înconjurător."

De asemenea, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului conţine în articolul 26 pasaje relevante:

„Educaţia trebuie să aibă ca scop dezvoltarea globală a personalităţii umane şi întărirea respectului pentru drepturile omului şi a libertăţilor fundamentale. Ea trebuie să promoveze înţelegerea, toleranţa şi prietenia între toate naţiunile şi grupurile rasiale sau religioase şi să favorizeze activitatea Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.."

[începutul paginii]

Educaţia drepturilor omului trebuie să mijlocească însuşirea unor cunoştinţe şi opinii despre:
bullet

„însemnătatea drepturilor fundamentale şi ale omului, cât şi a celor individuale şi principiilor fundamentale şi obiective ale comunităţii;

bullet

interdependenţa dintre dreptul la libertate personală, drepturile sociale fundamentale şi dreptul la participare a individului;

bullet

Concepţia şi garantarea diferită a drepturilor omului în diferite sisteme politice şi culturi;

bullet

Procesul istoric al dezvoltării şi implementării drepturilor omului;

bullet

Posibila interconectare a discuţiilor din jurul drepturilor omului cu interesele de legitimare ale suveranilor;

bullet

Însemnătatea fundamentală a drepturilor omului pentru crearea statelor constituţionale moderne;

bullet

Necesitatea de a se ţine cont de drepturile individuale ale omului în dreptul internaţional;

bullet

Importanţa drepturilor omului pentru destindere şi pace în lume;

bullet

Importanţa drepturilor omului pentru un compromis de interese în relaţiile nord-sud;

bullet

Importanţa cooperării internaţionale pentru punerea în practică a drepturilor omului şi asigurarea păcii;

bullet

Împrejurările reale proporţia şi motivele sociale, economice şi politice ale încălcărilor drepturilor omului pe plan internaţional;

bullet

Posibilităţile ca statele şi organizaţiile internaţionale, dar şi indivizii, să asigure prestigiul drepturilor omului şi reinstaurarea lor şi să reducă încălcarile."

[Circulară a Ministerului Educaţiei din NRW de la 14.02.1997; din: „50 Jahre Allgemeine Erklärung der Menschenrechte, 2. Weltweiter Projekttag der Solidarität", Aktionsmappe ´98, Projektbüro Minden]

[începutul paginii]

De asemenea, educaţia privind drepturile omului serveşte – la fel ca şi educaţia civică - la stimularea capacităţii critice şi de judecată a elevilor. Ea trebuie „să trezească şi să întărească disponibilitatea de a se implica în vederea transpunerii în practică a drepturilor omului şi de a se opune nerespectării şi încălcării acestora. Disponibilitatea de a se implica pentru drepturile altuia este implicită. Elevii trebuie să fie pregătiţi să pună sub semnul întrebării felul în care sunt respectate drepturile omului şi să se folosească de rezultatul evaluării lor ca de o unitate de măsură importantă menită să contabilizeze relaţiile politice din propria ţară, precum şi din alte ţări. (...) O educaţie a drepturilor omului astfel înţeleasă se întâlneşte în mod necesar cu o educaţie în spiritul răspunderii sociale şi toleranţei, o educaţie orientată împotriva rasismului şi xenofobiei. Educaţia drepturilor omului trebuie legată de sarcina de a face elevii capabili de a-i tolera pe ceilalţi, chiar dacă aceştia sunt diferiţi."

[Circulară a Ministerului Educaţiei din NRW vom 14.02.1997; din: „50 Jahre Allgemeine Erklärung der Menschenrechte, 2. Weltweiter Projekttag der Solidarität", Aktionsmappe ´98, Projektbüro Minden]

[începutul paginii]

Abordări ale temei drepturile omului

În contextul celei de a doua ediţii a proiectului mondial „Ziua Solidarităţii“ (UNESCO ASP-Proiectul şcolar), au fost formulate patru categorii didactice, menite să uşureze abordarea temei drepturile omului::

bullet

„„A percepe: Elevii şi profesorii privesc satul sau oraşul lor din perspectiva Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului: cum este respectat dreptul la educaţie? Cât de mare este şomajul tinerilor la nivel regional, naţional şi internaţional? Au toţi oamenii un acoperiş deasupra capului?...

bullet

A înţelege: În predarea interdisciplinară se va pune problema încălcării drepturilor omului şi a posibilităţilor de rezolvare a acestei probleme pe plan mondial. Sărăcia şi boala sunt apar din vina cuiva sau au cauze structurale? (...) Ce învăţăm din istoria drepturilor omului? Cum lucrează apărătorii drepturilor omului şi organizaţiile pentru drepturile omului şi care sunt acestea? Sunt drepturile la egalitate, la libera practicare a religiei sau libertatea de opinie importante şi pentru convieţuirea cotidiană (în şcoală şi familie)?

[începutul paginii]

bullet

A acţiona: Prin intermediul muzicii, dansului, teatrului şi picturii, copiii fac cunoştinţă cu vitalitatea şi creativitatea diferitelor culturi şi să îşi exprime propriile gânduri şi sentimente cu privire la drepturile omului. Educaţia privind drepturile omului face ca şcolile să devină instituţii în care drepturile omului şi democraţia sunt trăite "pe viu". (...) În orele în care alegem să explicăm elevilor cum să acţioneze, vor fi sprijiniţi oamenii şi grupurile de de întrajutorare care vin să întindă o mână de ajutor persoanelor nevoiaşe, de ex. orfani de război, copiii străzii, femei oprimate, şomeri, refugiaţi, analfabeţi, bătrâni de care lumea a uitat. Sunt stimulate astfel de proiecte care se angajează pentru o dezvoltare dreaptă şi de durată în întreaga lume. (...) Proiectele şcolare le permit elevilor să-şi dovedească cunoştinţele pe care le au despre realităţile politice. Deschiderea şcolii şi colaborarea cu organizaţii de apărare a drepturilor omului poate arăta după cum urmează: participarea la o acţiune de scriere de scrisori către prizonierii politici, sau strângerea de fonduri prin intermediul organizării de târguri, concerte şi găsirii de sponsori.

bullet

A găsi putere: În toate ţările există grupări de întrajutorare şi mişcări democratice care nu se resemnează, ci se angajează întru respectarea drepturilor omului: ele sunt celulele unei “culturi pacifiste” mondiale. Ce învăţăm din biografiile unor personalităţi care şi-au dedicat viaţa drepturilor omului, de exemplu Mahatma Gandhi, Martin Luther King (...)? Ce modele există în oraşul sau în regiunea noastră?"

[din: „50 Jahre Allgemeine Erklärung der Menschenrechte, 2. Weltweiter Projekttag der Solidarität", Aktionsmappe ´98, Projektbüro Minden]

[începutul paginii]

De o însemnătate majoră este ca drepturile omului să fie predate pe înţelesul elevilor. Acestora trebuie să li se explice în plus că ele nu reprezintă o idee politică abstractă, cu care nu avem de a face decât cel mult indirect, ci o problematică foarte sensibilă şi actuală, care priveşte pe fiecare. Ei trebuie îndemnaţi să se implice şi să le protejeze. Punctele următoare constituie propuneri în vederea realizării intenţiilor educaţiei drepturilor omului. Predarea trebuie să:

bullet

Găsească relaţii cu propria sferă de viaţă şi experienţă;

bullet

Stabilească legături cu propria scală de valori;

bullet

Faciliteze întâlniri cu alţi oameni;

bullet

Stabilească legături cu propria regiune;

bullet

Descopere legături cu situaţia politică actuală şi cu trecutul istoric;

bullet

Consulte rapoartele mass-media.

[din: „50 Jahre Allgemeine Erklärung der Menschenrechte, 2. Weltweiter Projekttag der Solidarität", Aktionsmappe ´98, Projektbüro Minden]

[începutul paginii]

Metode de abordare a temei drepturile omului

Pe lângă categoriile prezentate mai sus dorim să enumerăm cu titlu de exemplu câteva metode care pot facilita accesul la tema drepturile omului:

A percepe: „Acestui domeniu îi aparţin metodele observaţiei, descrierii şi documentării: citirea unor cărţi, chestionarea martorilor, realizarea de fotoreportaje, cercetarea arhivelor, luarea de interviuri, organizarea de discuţii, confruntarea observaţiilor, urmărirea sau realizarea unor documentare filmate”, tematizarea propriilor experienţe, relatarea unor evenimente trăite legate de temă, etc.

A înţelege: „Acestui domeniu îi aparţin metodele analizei şi sistematizării, stabilirii unor legături între informaţii diferite, strângerii de date, interpretării şi discuţiei. În acest context pot fi de mare ajutor discuţiile-dezbatere, discuţiile în grup, referate în domenii speciale şi studiul literaturii de specialitate (de exemplu asocierea cu articole din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului în cadrul unui brainstorming).

[începutul paginii]

A acţiona: „„Acestui domeniu îi aparţin metodele pregării pentru acţiuni, simulării unor acţiuni publice serioase. Enumerăm aici metodele jocului pe roluri (schimb de roluri, circulaţia rolurilor) şi metoda "planului", metode de învăţare relaţionate cu realitatea extra-şcolară (acţiuni tip “porţi deschise”, excursii, serbări, evenimente informative), reprezentarea publică a rezultatelor propriei munci (demonstraţii, expoziţii, concerte, bazare), acţiuni pentru strângerea de fonduri, de solidaritate şi încercări de implicare a tinerilor şi copiiilor, de exemplu “politica pentru tineret şi copii."

A găsi putere: „Acestui domeniu îi aparţin metodele "feed back" („Ce am realizat?”), de realizare a propriilor acţiuni precum şi de comuniare, interacţiune şi coperare cu alţi oameni, alte şcoli şi iniţiative civile din propria regiune, din ţară sau chiar din alte părţi: schimb de scrisori şi iniţiere de expoziţii itinerante, organizarea unei curse-ştafetă, onorarea şi încurajarea punctelor forte ale altora, disponibilitatea de a colabora cu iniţiative civile deja active, planificarea unor acţiuni comune cu şcolile învecinate sau cu şcoli partenere din străinătate."

[toate cele patru capitole provin din: „50 Jahre Allgemeine Erklärung der Menschenrechte, 2. Weltweiter Projekttag der Solidarität", Aktionsmappe ´98, Projektbüro Minden]

[începutul paginii]

Ideen und Anregungen

Sfaturi şi idei mai concrete pentru organizarea unei ore de curs se află pe pagina Sfaturi.

[începutul paginii]    [pagina de start Drepturile Omului]    [Prezentare grafică] 

 

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode

        


Această pagină web cu privire la educaţia politică a fost concepută de agora-wissen, "Gesellschaft für Wissensvermittlung über neue Medien und politische Bildung" (GbR) din Stuttgart. Pentru întrebări şi sugestii cu privire la conţinutul acestei pagini vă rugăm să ne contactaţi.