Bruges a fost unul dintre cele mai importante oraşe ale evului mediu. În cadrul acestei teme de aprofundare vă vom prezenta acest centru economic şi cultural şi vom vedea în ce măsură era prezentă democraţia în acest oraş medieval: Cât de liber te face aerul de la oraş? În alte texte va fi vorba despre frumuseţea acestui oraş, care a înflorit sub domnia ducilor de Burgundia, şi despre cei mai importanţi artişti pe care i-a produs: Bruges - o plimbare prin oraş.

[începutul paginii]

"Aerul de la oraş de eliberează", aşa spune o veche zicală. Originile acesteia se găsesc în evul mediu, în epoca de formare a oraşelor în care oamenii puteau trăi mai liber decât în mediul rural. Deficitul de libertate era un rezultat al împărţirii stricte a populaţiei în clase sociale. Majoritatea oamenilor trăiau la ţară ca iobagi.

Clasa socială superioară era alcătuită din nobilime. Din următoarea ca valoare făceau parte membrii clerului. A treia clasă era compusă din ţărani şi muncitori. Cea mai mare parte din aceştia erau iobagi în slujba unui stăpân. Ei nu aveau dreptul să se deplaseze sau să "urce" pe scara socială şi erau obligaţi să predea stăpânului cea mai mare parte din produsele cultivate, aflându-se la bunul plac al acestuia. Ei aparţineau practic stăpânului lor, asemenea sclavilor. Stăpânii făceau parte din primele două clase sociale. Ei erau proprietari de case şi pământuri.

De regulă, oamenii îşi duceau viaţa în zona rurală. Centrele mai importante erau reşedinţele stăpânilor - cetăţile, mănăstirile şi palatele regale. Pe lângă aceste centre s-au strâns pe parcursul secolelor XI şi XII din ce în ce mai mulţi oameni, acestea devenind treptat mici oraşe. Oamenii strânşi în aceste locuri proveneau de regulă din cea de-a treia clasă socială, reuşiseră să se răscumpere sau să fugă de la stăpâni. Ei nu posedau terenuri şi încercau să-şi câştige pâinea muncind ca meşteşugari sau negustori. Stăpânii lor nu au reuşit să-şi găsească supuşii în aceste oraşe şi să-i aducă înapoi. Astfel se răspândise vestea că iobagii care locuiseră un an şi o zi într-un oraş deveneau liberi. Aşa s-a născut expresia "aerul de la oraş te eliberează".

[începutul paginii]

Şi în Flandra, regiune din Belgia de astăzi, aerul de la oraş părea să elibereze oamenii din iobăgie. Flandra se întindea la acea vreme de la Maas şi până la Atlantic. Cel mai important oraş din această regiune era Bruges. Şi Bruges pornise iniţial de la o simplă cetate din secolul al IX-lea care cuprindea aşezările din zonă. Iar această cetate aparţinea contelui de Flandra. Acesta era prin naşterestăpânul Flandrei şi al Bruges-ului. El nu era ales, conducerea Flandrei fiind moştenită din tată în fiu. Numai războaiele sau căsătoria puteau schimba stăpânul regiunii. Conducerea nu era aşadar legitimată democratic. Poporul nu avea nici o influenţă asupra acesteia şi nu o putea schimba. În plus, schimbarea conducerii constituia o ameninţare la adresa independenţei oraşelor şi, implicit, la ordinea socială cu elemente democratice. Un nou stăpân ar fi încercat permanent să împiedice exercitarea dreptului la autodeterminare şi să-şi atragă doar pentru el câştigurile realizate.

Şi Flandra a încercat să schimbe puterea făcând uz de violenţă. Ea a trebuit să se apere în Războiul de O Sută de Ani, mai concret de ex. în 1302, împotriva preluării ei de către francezi. Breslele flamande au ucis forţele franceze de ocupaţie în mai 1302, în centrul oraşului Bruges. În luna iulie a aceluiaşi an, trupele burgheze flamande au învins armata călare franceză în lupta de la Kortrijk (Courtrai), Flandra reuşind astfel să-şi păstreze independenţa şi să rămână deocamdată neatinse de stăpânirea străină. În această luptă, nobilimea, patricienii, meşteşugarii şi ţăranii au luptat cot la cot. Se spune că eroii populari Breydel şi Coninck ar fi condus în luptă 7000 de ţesători şi de măcelari. Şi pentru că luaseră parte la această luptă, clasele inferioare şi-au cerut drepturile, despre care vom vorbi mai târziu.

[începutul paginii]

Bruges strângea pânza din regiunile rurale din zonă şi o vindea negustorilor din Marea Britanei, Italia şi Germania. Portul Bruges era şi el foarte bine poziţionat în golful Zwyn, aici putând andoca chiar şi vasele comerciale mai mari. Bruges trăia de pe urma negustorilor străini. Toate produsele de lux puteau fi schimbate în Bruges contra pânzei scumpe. Bruges avea fler internaţional, ceea ce i-a adus numele de "Veneţia Nordului".

Datorită comerţului înfloritor s-a născut o nouă clasă socială, cea a negustorilor. Aceştia erau locuitori liberi ai oraşului, deseori foarte înstăriţi. Cetăţenii mai avuţi ai oraşelor din Flandra au reuşit să cumpere de la contele de Flandra autonomia acestora şi să dobândească anumite privilegii pentru oraşele lor. Libertatea şi bunăstarea caracterizau oraşele comerciale de talia Bruges-ului. Tot mai mulţi oameni s-au aşezat aici. Chiar şi producătorii de pânză şi meşteşugari precum ţesători, călcători şi vopsitori au ales să se mute de la ţară la Bruges. Oraşul a crescut, istoricii estimând că număra peste 40.000 de locuitori.

[începutul paginii]

Dat fiind faptul că cetăţenii oraşelor nu erau legaţi de vreun stăpân, ei trebuiau să se auto-organizeze. Ei trebuiau să-şi ferească produsele de hoţi, în acest scop fiind construite de ex. zidurile ce împrejmuiau urbea, aşa mai pot fi ele văzute şi astăzi în oraşele vechi. Pentru a putea construi şi finanţa lucrările de execuţie ale unui astfel de zid a fost înfiinţată un fel de administraţie. La Bruges, această administraţie autonomă a fost înfiinţată la sfârşitul secolului al XII-lea. De cele mai multe ori această administraţie era alcătuită dintr-un sfat, în care erau reprezentaţi cei mai importanţi şi mai avuţi cetăţeni ai oraşului, de regulă negustorii. La Bruges, această funcţie era îndeplinită de un sfat al laicilor. Acest sfat al laicilor avea totodată misiunea de a soluţiona disputele.

[începutul paginii]

Tendinţe democratice

Instituţiile de tipul acestui sfat laic au fost primele elemente democratice din evul mediu care au apărut în oraşe. Aceste elemente democratice nu semănau însă cu nimic cu ceea ce înţelegem noi astăzi prin democraţie. Uneori proprietatea era elementul definitoriu care permitea unei persoane să voteze. Asta însemna că mari părţi ale populaţiei nu puteau participa la alegeri. Existau diferenţe şi la nivelul celor înzestraţi cu drept de vot. Astfel, alegătorii primeau voturi în funcţie de clasa socială din care făceau parte (scrutin prin cens), ceea ce, din punctul nostru de vedere, ducea la o înclinare nedreaptă a balanţei în favoarea celor două clase superioare. Cele mai favorizate în acest sens erau familiile de negustori şi de patricieni. Acestea formau clasa superioară a oraşelor. Din ce în ce mai multe poziţii în sfaturile orăşeneşti nu mai erau ocupate decât de membrii acestor familii, care se foloseau mai apoi de funcţiile dobândite pentru a câştiga avantaje personale. Prin urmare, elementul democratic şi-a pierdut mult din valoarea iniţială. Restul cetăţenilor a început să se ridice împotriva acestor nedreptăţi, un rol important în acest sens jucând meşteşugarii.

Breslele

Breslele se îngrijeau însă şi să nu existe prea multă concurenţă. Ele au creat reglementări riguroase, care nu permiteau multor cetăţeni să se apuce de o meserie meşteşugărească. Chiar şi aceia care reuşiseră să se integreze într-o breaslă trebuiau să respecte ierarhiile din interiorul acesteia. Şi în cadrul breslelor relaţiile de familie jucau un rol important. Structurile din interiorul breslelor erau aşadar nedemocratice.

În administraţia oraşelor, breslele şi membrii acestora nu aveau nici o putere de influenţă. Acest lucru era valabil şi pentru Bruges. Recoltele slabe şi epidemia de ciumă au înteţit criza economică, creând tensiuni sociale de proporţii. La mijlocul secolului al XIII-lea, în oraşele flamande a izbucnit revolta. Breslele au reuşit să se impună, obţinând locuri în sfatul laicilor sau în Camera suplimentară creată special pentru reprezentanţii breslelor. Elementul democratic a fost astfel impus cu mai multă tărie şi extins asupra unei părţi mai mari a burgheziei. Toate acestea nu vizau însă ucenicii, care nu aveau nimic de zis nici măcar în rândul propriilor bresle. În ciuda înfiinţării unor bresle speciale de ucenici şi a revoltelor organizate de aceştia, ei nu au reuşit să se impună în faţa nobilimii, patriciatului şi breslelor meşteşugăreşti.

[începutul paginii]

Bruges şi Burgundia

Chiar dacă se bucurau de anumite privilegii, cetăţenii din Bruges au trebuit să lupte timp îndelungat pentru drepturi şi autonomie. Anumite grupări precum meşteşugarii săraci, evreii şi femeile nu s-au bucurat însă niciodată de acestea. Dar şi cei care se aflau în posesia drepturilor de co-decizie trebuiau să se teamă de un stăpân pe care nu îl puteau alege în mod liber şi care încerca să le ia, cu ajutorul trupelor sale, independenţa şi avuţiile.

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode