Democraţia în antichitate

Originilor democraţiei în Grecia antică îi sunt dedicate diverse texte şi o cronologie:

[începutul paginii]

Începuturile democraţiei se află în strânsă legătură cu naşterea polisului grecesc. Conceptul statal modern nu poate fi echivalat în nici un caz cu cel antic. Prin polis înţelegem comunitatea, iar prin politică, reglementarea problemelor de ordin public. Polisul se constituie din comunităţi primare, bărbat - femeie, stăpân - sclav. Majoritatea a familiilor formează o asociaţie de sexe, pluralitatea familiilor, polisul. În aceste comunităţi orăşeneşti apărute după secolul al IX-lea î. Chr. s-a dezvoltat o societate (demos), care cuprindea în rândurile sale pe toţi oamenii liberi, care beneficiau de drepturi politice egale.

[începutul paginii]

La o privire mai critică nu putem trece cu vederea dezavantajele acestei forme de guvernare. În primul rând, drepturile şi obligaţiile nu erau valabile decât pentru cetăţenii deplini, în minoritate. Femeile, străinii, sclavii şi acei locuitori care nu erau cetăţeni deplini (metöken) nu se aveau nici un drept, iar dacă le aveau, acestea erau foarte limitate. Aceştia nu puteau achiziţiona pământuri, nu puteau ocupa funcţii publice şi nu aveau drept de vot. Polisul presupunea aşadar dominaţia minorităţii. Şi pentru că Adunarea guverna în mod direct exista mereu pericolul ca impulsurile de moment şi demagogia să conducă la decizii eronate.

Chiar dacă această critică este cu totul justificată, polisul antic îşi rezervă meritul de a fi pus bazele democraţiei. Polisul a recunoscut pentru întâia oară importanţa individului, practicând auto-guvernarea şi promovând eliberarea din jugul tiranilor şi fiind în acelaşi timp fundamentată pe principii filosofice solide (...).

Dar şi în afara Greciei au existat forme de democraţie, care însă nu s-au putut materializa la fel de evident şi care nu dispuneau de justificări filosofice similare.

[începutul paginii]

În republica romană, puterea se afla în mâinile patriciatului. Aici se practica principiul conducerii aristocratice. În urma unor lupte sociale înverşunate, democraţia a putut juca un rol mai important, situaţia materială şi politică a populaţiei mai sărace (a plebeilor) s-a îmbunătăţit, iar adunarea populară a câştigat mai multă putere, nereuşind însă să se impună cu totul.

Organizarea politică a popoarelor germanice din nordul Europei se sprijinea tot pe principiul egalităţii tuturor oamenilor liberi, astfel încât adunarea populară era cel mai important organism. În tot cazul, şi aici acest principiu se aplica doar în cazul şefilor de clan, proprietari de pământuri. Membrii liberi ai acestor clanuri şi marea masă a celor semi-liberi şi a celor ne-liberi nu aveau nici o putere de influenţă politică.

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode