[începutul paginii]

Există două posibilităţi. Prima este ca un singur membru al familiei să ia decizia, impunându-se astfel în faţa tuturor celorlalţi membri ai familiei. Acest membru al familiei decide de exemplu cine ţine în mână telecomanda televizorului, la ce program se uită întreaga familie.

Se poate însă şi altfel. Familia poate lua deciziile împreună. În cazul de faţă, întreaga familie poate lua decizia cu privire la programul TV urmărit. Acel membru al familiei în a cărui mână se află telecomanda apasă pe buton pentru a urmări emisiunea asupra căreia toţi ceilalţi membri ai familiei au căzut de acord în prealabil.

La fel ca într-o mică familie, şi în comunităţile mai mari - ca de exemplu în cadrul populaţiei unui stat - există probleme de convieţuire. Şi la acest nivel trebuie luate decizii. Aici nu mai este vorba de un simplu program de televiziune, ci de programul statului, adică de ceea ce se petrece într-un stat.

Situaţia este cam nedreaptă, nu-i aşa? Există însă şi o a doua variantă. În acest caz, toţi oamenii beneficiază de anumite drepturi, care îi conferă o părticică de putere. Oamenii laolaltă hotărăsc cine va fi conducătorul lor, ei sunt cei care îi conferă puterea - limitată temporal, astfel încât acest conducător să "apese pe buton" şi să dea drumul la programul de guvernare. Conducătorul unui stat nu poate face acest lucru decât dacă populaţia este de acord cu acest program. El nu poate propune un program care privează populaţia de drepturile sale sau care i le limitează.

Atunci când bateriile s-au consumat, iar conducătorul nu mai primeşte baterii noi din partea populaţiei, acesta nu se mai poate afla la conducerea unui stat. Populaţia trebuie însă să cumpănească serios dacă merită să nu-i mai ofere conducătorului baterii noi.

Acestea sunt două variante care descriu relaţiile dintre conducători şi populaţie. Putem găsi multe exemple pentru ambele forme descrise mai sus. În prima variantă, dictatura, populaţia nu are aproape nici un fel de drepturi. Dictatura a fost prezentă mai peste tot în Europa până la sfârşitul secolului XVIII. De abia atunci oamenii au început să-şi dea seama de nedreptăţile pe care le presupunea acest sistem.

După acest moment a început să se dezvolte în Europa cea de-a doua variantă, democraţia — varianta cu baterii. Această variantă este însă mai veche de 2000 de ani, aşa cum vom vedea în Cursul 2. Pe parcursul secolului XX, democraţia a fost practicată, în diverse forme, în tot mai multe ţări din întreaga lume.

[începutul paginii]

Acest scurt exemplu cu bateriile şi telecomanda ne-a arătat pe scurt ce este democraţia. Pe o pagină separată (Citate) veţi găsi afirmaţiile unor gânditori de marcă pe această temă. În acest sens mai puteţi folosi şi schema 1: Citate - Democraţie. Dar ce găsim în dicţionare? Unele texte mai scurte, care încearcă să formuleze o definiţie pentru termenul "democraţie" se află pe pagina Dicţionar.

Într-un alt capitol, înzestrat cu un număr mare de scheme şi intitulat Teorie, va fi vorba despre deosebirea fundamentală din teoria democraţiei dintre identitate şi concurenţă. În plus, aici se mai află un fragment despre diversele tipuri de democraţie: democraţia directă şi cea reprezentativă, democraţia parlamentară şi cea prezidenţială (tipuri).

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode